miercuri, 24 august 2016

Creștinism „ deschis și onest ” ?!?


    ”Este important ca în apărarea doctrinelor pe care le considerăm articole de credință fundamentale, să nu ne permitem niciodată să întrebuințăm argumente care nu sunt cu totul sănătoase. Acestea ar putea reduce la tăcere pe un oponent, dar ele nu fac cinste adevărului. Ar trebui să prezentăm argumente sănătoase care nu doar să închidă gura oponenților, ci să suporte cea mai strictă și mai minuțioasă cercetare. ... Noi nu pretindem că în doctrinele cercetate de aceia care au studiat cuvântul adevărului, n-ar putea fi oarecare greșeală, fiindcă nici un muritor nu este infailibil. … Frații noștri ar trebui să fie dispuși să cerceteze într-un mod deschis și onest, fiecare punct de dispută..” 

   ” Va exista o dezvoltare a înțelegerii, pentru că adevărul este capabil de o continuă extindere.... Explorarea adevărului din partea noastră este încă incompletă. Noi am adunat doar câteva raze de lumină ”  Ellen White, Testimonies, vol. 5, pp. 708-709; RH, March 25, 1890; RH, August 7, 1894



   Nu am ales acest citat al „profetesei” adventiștilor, Ellen White, la voia întâmplării. Chiar dacă nu s-a referit nici pe departe la contextul pe care vreau să-l abordez imediat, cuvintele ei au rămas însă până astăzi ca o mustrare puternică la adresa acelora care sunt gata să accepte orbește dogmatismul denominațional în brațele căruia viața i-a aruncat fără alegere proprie. Iar ele sunt perfect valabile pentru orice soi de creștin, nu doar pentru adventiști. Dar să lăsăm pentru o clipă comentariul citatului de mai sus și să ne imaginăm următoarea scenă...

   … Închipuiți-vă că un creștin este adus în fața instanței pentru acuzația de crimă. Procurorul ( să îl categorisim de dragul experimentului de gândire ca fiind ateu ) aduce în fața instanței rând pe rând acuzațiile, iar în ele clientul nostru creștin este pus într-o lumină extrem de nefavorabilă, deși este total nevinovat, după cum vom vedea imediat. Acuzațiile sunt pur și simplu închipuite, afirmațiile extrem de grave sunt fără niciun fel de acoperire, născocite de mintea plină de ură a procurorului, care face eforturi serioase pentru a convinge jurații de vina celui acuzat. Pe de altă parte, avocatul prezintă și el argumentele apărării, numai că de data aceasta probele pe care le aduce în fața instanței sunt indiscutabil în favoarea clientului său. De exemplu, amprentele de pe arma descoperită la locul crimei nu corespund cu cele ale acuzatului. ADN-ul din firele de păr ale criminalului, căzute pe covor probabil în încleștarea pe viață și pe moarte a criminalului cu victima, nu se potrivește sub nicio formă cu ADN-ul părții acuzate. În plus, creștinul are un imens alibi de partea sa, la ora crimei aflându-se la locul de muncă, lucru despre care mărturisesc în instanță, sub jurământ, toți colegii săi, ba chiar și șeful său. Pentru oricine care este cât de cât familiarizat cu noțiunile și acțiunile juridice, sentința nu poate fi decât scoaterea imediată  a creștinului de sub acuzația de crimă. Dosarul procuraturii este unul extrem de slab, ridicol chiar. O rușine monumentală!!

    În sfârșit, vine ziua  în care jurații trebuie să propună acuzarea sau eliberarea clientului nostru, judecătorul  ( de asemenea ateu ) urmând să delibereze  sentința imediat după aceea. Jurații anunță printr-un document citit în mod solemn înaintea tribunalului nevinovăția creștinului, constatată în urma analizării minuțioase a tuturor probelor de la dosar. A mai rămas de executat decât o formalitate legală: sentința definitivă și irevocabilă a judecătorului. Sala se ridică în picioare, iar acesta enumeră paragrafele legilor în urma căreia a fost stabilită decizia sa finală. Toată lumea stă cu sufletul la gură în momentul în care este rostită sentința: condamnare la moarte pe scaunul electric. 

   Sala se transformă instantaneu într-un vacarm de nedescris, forțele de ordine fiind din greu solicitate pentru ca situația să nu iasă de sub control. Avocatul, jurații, oamenii legii, ziariștii, toată suflarea prezentă la proces este consternată. Nimeni nu mai înțelege nimic… Judecătorul trebuie să răspundă însă afară în fața presei și a superiorilor săi, iar acum urmăriți firul uluitor al dialogului:

 - Domnule judecător, sentința a fost dată pe motiv religios, dat fiind faptul că dvs sunteți un ateu declarat, iar acuzatul este un creștin?  
- Desigur că nu. Eu cred că am asistat la un proces corect, în cadrul căruia fiecare parte a avut libertatea să-și exprime punctul de vedere.
 - Cu toate acestea, nu ați ținut cont de probele de ADN aduse de la dosar și care scot basma curată pe cel acuzat, spune un alt ziarist.
- Din păcate, nu mi-a fost adusă niciun fel de probă de ADN la dosar. Acestea sunt doar în mintea avocatului și a juraților. Eu nu am văzut niciuna… 

    Se creează imediat o rumoare generală, judecătorul încearcă să plece, dar este oprit de alți ziariști:
 - Ce ne puteți spune însă despre declarațiile martorilor, colegii de muncă, declarații care sunt de asemenea categoric în favoarea acuzatului? Și ele sunt o himeră? 
   Judecătorul zâmbește în mod ironic printre dinți și răspunde:
- Din păcate, niciunul din martorii care s-au prezentat la proces nu au adus probe concludente că cel acuzat s-ar fi aflat la locul de muncă la ora producerii crimei….

     Altă nebunie generală, proteste violente din partea colegilor celui condamnat pe nedrept, fluierături, înjurături etc. Zilele trec, presa locală și chiar națională vuiește, se fac presiuni enorme asupra justiției ca să comute măcar sentința capitală într-una mai ușoară, dar nimic favorabil nu se întâmplă pentru creștinul nostru: în ziua D el este ucis mișelește pe scaunul electric. Oricine normal la cap își poate da seama că decizia judecătorului a fost determinată ideologic, visceral, dar nicidecum profesional. Refuzul de accepta faptele este justificat emoțional, deși strigător la cer prin nedreptatea sa. Mă opresc aici cu exercițiul de imaginație. Oribil, nu-i așa? Unde este cercetarea onestă a fiecărui punct de dispută din partea judecătorului ateu? Unde este deschiderea și profesionalitatea?

     Ei bine, exact același comportament reprobabil, lipsit de cea mai mică onestitate și demn de cel mai mare dispreț din partea unui om în toate facultățile mintale… îl au creștinii creaționiști, atunci când li se oferă probe, argumente și dovezi puternice în favoarea teoriei evoluției. Poți să le arăți nenumăratele fosile intermediare din lungul lanț al evoluției vieții … Degeaba, ei vor repeta ca niște automate stricate că nu există fosile intermediare. Poți să le explici cum distribuirea fosilelor în straturile geologice nu confirmă potopul sau o viață relativ tânără pe Terra. Poți să le arăți distribuția biogeografică a animalelor de pe Terra, diferența dintre fauna de pe continent și insule ( un argument extrem de puternic în favoarea speciației ) și să le spui că nu există niciun fel de urmă de fosilă de cangur între Muntele Ararat și Australia sau de pinguin între Turcia de azi ( locul presupus al opririi bărcii lui Noe ) și Antarctica, fapt ce confirmă evoluția. Le poți arăta incredibila asemănare din punct de vedere genetic între cimpanzeu și om ( aproximativ 98 % dintre perechile de baze ADN care alcătuiesc genele cimpanzeului și omului sunt absolut identice, lucru care vorbește cu glas de tunet în favoarea unui strămoș comun ).  Poți să le vorbești despre omologia ( corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorată originii lor comune) incredibilă dintre scheletul mamiferelor sau exoscheletul crustaceelor… Poți să arăți, explici și dovedești 1001 de argumente și dovezi care vorbesc categoric în favoarea originii comune a tuturor formelor de viață….

   Degeaba. Creaționiștii îți vor râde pe sub nas, iar replica lor va fi mereu și mereu aceeași: „ teoria evoluției este o pseudo-știință care nu poate fi dovedită științific în niciun fel. Nu aveți niciun fel de dovezi”. Oribil, nu-i așa? Unde este sinceritatea? Unde este cercetarea onestă a fiecărui punct de dispută? Și ce rost are o discuție pe marginea temei evoluție-creație cu un creștin creaționist, din moment ce absolut toate argumentele aduse în favoarea evoluției  sunt negate în mod penibil, dureros de penibil? Totul este timp pierdut, un dialog al surzilor, o conversație cu pereții. Dar ce mai contează - nu-i așa - că pereții sunt surzi, orbi și muți, din moment ce ei sunt plini de icoane, cruci și biblii lucrate în stucatură? 

     Am avut de curând pe Facebook un scurt dialog cu un creaționist pasionat de astronomie, care își confecționează singur telescoape artizanale, dar care își bate joc de teoria Big- Bangului, este sceptic vis-a vis de aselenizare, și … desigur, creaționist convins. Întrucât argumentele mele ar fi fost oricum nebăgate în seamă, i-am sugerat un link Youtube, un documentar despre procesul de la Dover. În cadrul acelui proces susținătorii ID au eșuat în tentativa lor de a preda Intelligent Design în școală, deoarece judecătorul ( de credință baptistă !!! ) a fost convins de puterea argumentelor din tabăra evoluționistă, ajungând la concluzia că ID și creațiunea sunt doar filozofii și atât. Începând din ziua următoare l-am tot întrebat pe chatul Facebook, în mod insistent, pe amicul creaționist dacă a vizionat documentarul: „ X, ai văzut documentarul cu procesul de la Dover?” La fel și a doua zi, la fel și a treia zi, la fel și a n-șpea zi… Din partea lui ce răspuns credeți că a venit? Ați ghicit: niciunul!!! Timp de două săptămâni a tăcut mâlc și continuă să tacă și astăzi...

   ”Ar trebui să prezentăm argumente sănătoase care nu doar să închidă gura oponenților, ci să suporte cea mai strictă și mai minuțioasă cercetare.” … recomanda fondatoarea bisericii adventiste acum un secol și ceva. Ei bine, nu numai adventiștii, ci orice alt creștin creaționist de astăzi nu numai că nu prezintă vreun argument sănătos, care să închidă gura oponenților, în favoarea creațiunii… Dar ei nu sunt nici măcar dispuși să „cerceteze onest și deschis fiecare punct de dispută” !!! Din start își întorc capul scârbiți când aud de vechimea de miliarde de ani a vieții, de datări radiometrice ale unor fosile de dinozauri  vechi de sute de milioane de ani, sau de hominizi precum Neanderthal sau Australopithecus. Deschiderea și onestitatea lor poartă un singur nume: „ capul în nisip”. Atitudinea lor este lipsită nu numai de onestitate intelectuală, ci și de cel mai bun simț! Cum aș putea numi altfel atitudinea negării a ceea ce este evident, pe de-o parte? Cum să înțeleg tăcerea și indiferența lor vis-a vis de subiect, pe de cealaltă parte? Credință? Evlavie? Smerenie? Înțelepciune? Și ce fel de dumnezeu reprezintă ei? Unul care își bate joc de rațiune, de evidențe, de fapte, de demonstrații, de dovezi? De dialog? N-au decât să moară cu el de gât! 

    Bineînțeles, fondatoarea bisericii adventiste nu s-a gândit  că vorbele ei vor putea fi aplicate într-un context de care ea s-ar fi îngrozit, dacă ar fi știut. Dar ele pot fi aplicate în orice context, atunci când vine vorba de adevăr ca noțiune generală!!! Sau nu?!?  ”Va exista o dezvoltare a înțelegerii, pentru că adevărul este capabil de o continuă extindere…”  Vai… Cât de frumos sună fraza asta dacă o folosești exclusiv în context teologic! Cât de înălțător! În momentul în care o folosești însă într-o dispută cu caracter științific, adevărul cu Dumnezeu cu tot - vorba unui teolog adventist pe nume Florin Lăiu - poate să se ducă dracului cât de adevărat ar fi! 

„Deschis și onest”, nu-i așa? Atei și sceptici din toată lumea, serviți creștinism autentic… Pentru că nimic nu-i mai autentic la creștini decât credința neclintită în lucrurile care nu se văd, și disprețul sistematic față de evidențele puse în fața nasului! 
   



    

4 comentarii:

  1. Un preot catolic spunea: Daca matematica ar contrazice biblia, eu decid sa cred in biblie! Din pácate în lumea crestiná acest fel de gândire este foarte comun, iar argumentul cel mai des folosit este "Sta scris". De aceea religia crestina (ca si celelalte) va rámâne blocatá, învechita, tráind în mentalitatea epocilor trecute. Iar crestinul va rámâne incult, crezând cu mândrie cá are tot adevárul, si cá a avea credintá fára a-ti pune prea multe întrebári este ceea ce Dumnezeul lor le cere pentru ai mântui!.. Pentru încheiere vreau sa-ti multumesc Martin pentru acest blog. Îl parcurg de ceva vreme si ma ajutat sa-mi "resetez" gândirea despre Dumnezeu si religie. Mereu astept nerábdator fiecare postare! Claudiu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc ptr atenția acordată, Claudiu! Din păcate, am luat decizia de a nu mai scrie nimic pe viitor în legătură cu critică la adresa creștinilor sau creaționiștilor. Este timp pierdut, deoarece nimeni dintre ei nu realizează nici munca mea, nici pasiunea mea pentru adevăr. E ca și cum ai vorbi cu pereții. DIn start ei nu citesc astfel de lucruri. Îmi voi limita foarte mult activitatea pe blog, probabil la articole strict de natură științifică, dar contra religiei și a credinței creaționiste mă îndoiesc că voi mai pierde timpul să scriu. Momentan sunt ocupat cu un proiect mai important decât blogul, și anume scrierea unei cărți care să rezume munca mea de aici, timp de 6 ani... Dacă blogul nu îl citește multă lume, o carte rămâne totuși peste generații...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu citesc acest blog de 2 ani si multe din articolele tale mi se par foarte interesante. As spune ca mi-a starnit interesul de a citi cat mai multe carti (stiinta, religie si spiritualitate). Multe carti le citesc in paralel cu Biblia si sa stii ca am ajuns la concluzia ca este cea mai buna metoda de a invata si a descoperi lucruri fascinante despre lumea vazuta si..nevazuta.

      Astept cu nerabdare cartea ta. Un om impartial, dornic sa cunoasca si alte lucruri despre lumea noastra,despre istorie,teologie, filosofie, astronomie, astrofizica, stiintele naturii, genetica s.a va cauta, analiza, compara si alte surse si-si va forma o idee generala despre menirea noastra, despre destinul omenirii.

      Eu sunt de parere ca suntem cu un scop aici, ca nu totul este la intamplare si va veni ziua cand fiecare om va primi raspunsurile care il macina.

      Salutari,

      Icetears

      Ștergere
  3. *stiinta* la care faci referire se ocupa cu studiul lumii materiale (naturale)si nu este in conflict cu *religia* sau cu filosofia. eu ma distrez citind cum te dai tu de-a dura sa demonstrezi ceva ce nu se poate demonstra (inclusiv cu instrumentele pe care se bazeaza *stiinta*)toate produse de procesele chimice din creier

    RăspundețiȘtergere