duminică, 6 mai 2012

De ce cred în diavol







        Dar diavolul? Cum poate fi explicată rațional existența unei ființe precum diavolul, prezentă în mai toate mitologiile lumii, inclusiv în biblia ebraică? Nu este ea doar produsul minții umane și doar atât? Nu este diavolul doar plăsmuirea fanteziei unor generații care credeau în monștri, dragoni și zei cu chip de oameni? Diavolul a fost adesea reprezentat în diverse înfățișări absurde pentru omul secolului XXI: cu coadă și copite, cu solzi și aripi, care întreține cazanele cu smoală ale … Hades-ului grecesc. Ori știm bine că grecii antici aveau câte un zeu pentru fiecare … fantezie a minții lor de poet. Mai este bine să crezi într-un astfel de personaj care aduce mai mult a mit decât a realitate? 

       Înainte de toate, mitul nu înseamnă automat o minciună în adevăratul sens al cuvântului, ci este un amestec subtil de adevăr și fantezie umană. De exemplu, există mitul întreținut de biserica ortodoxă că poporul român este un popor creștin de 2000 de ani, prin faptul că apostolul Andrei a predicat celor din Dobrogea contemporană. În realitate, se pare că nu Andrei a predicat  evanghelia dacilor sau tracilor, ci sutele de mii de deportați creștini care veneau din tot imperiul în această parte sălbatică de lume, aducând cu ei de altfel și limba latină. Și așa cum în aceste colțuri de lume slavone s-a impus mai târziu singura limbă de origine latină, româna, tot așa s-a impus încet-încet și creștinismul. 

      Un alt exemplu de mit celebru este acela că Martin Luther ar fi bătut în cuie cele 95 de teze  în ușa de lemn a bisericii din Wittenberg în limba germană, ca orice Fritz să le poată citi. Nu există însă nici-un document serios care ar putea atesta acest lucru, ci doar speculațiile istoricilor, deoarece pe ușa bisericii respective se lipeau într-adevăr convocatorii pentru anumite evenimente din campusul universitar. Tezele nu au fost nici măcar scrise în germană, ci în latină, contrar tradiției orale larg răspândite. Dar cert este că au existat cele 95 de teze care puneau sub semnul întrebării o serie întreagă de dogme bisericești. 

      Așadar, observăm din aceste două exemple ( ele sunt în realitate foarte multe), că mitul nu este echivalent cu o minciună, ci cu o exagerare, denaturare a adevărului, dându-i acestuia un caracter fantastic, fabulos. Majoritatea legendelor și miturilor au în ele însele un infim sâmbure de adevăr. Ori acest lucru este foarte important de știut încă de la începutul discuției noastre despre diavol. 

     Diavolul, prezent chiar în biblie sub diferite nume( Lucifer, Baal, Belzebub, Satan, Balaurul cel mare, etc) este o figură care apare sporadic totuși pe paginile acesteia, mai ales în vechiul testament. Nu același lucru se întâmplă însă în evanghelii, unde practic îl întâlnim, pe el sau pe acoliții lui, demonii, la fiecare pas. Diavolul( ii) se ține scai de Isus în fel și chip, provocându-L și tachinându-L mereu ba prin ispitele și cursele întinse de farisei și saduchei, ba personal, prin intermediul unor persoane demonizate. Dar cum poate o persoană rațională să mai creadă în posesie demonică în secolul XXI, având în vedere că multe comportamente „ demonice ” pot fi explicate foarte bine din punct de vedere neuropsihiatric ca simple leziuni ale creierului? 

        Multe capete foarte capabile adventiste ( mai ales tinere) au renunțat în ultimul timp să mai creadă în existența diavolului tocmai din această cauză. Ei atribuie demonizarea persoanelor din evanghelii unor simple boli mintale severe, precum epilepsia sau schizofrenia. Edi Constantinescu, guru-ul enciclopedic care a dus în ispită pe mulți dintre ei din acest punct de vedere, afirma cu ironie că dacă sonda Voyager a trecut de sistemul solar și nu l-a văzut pe diavol, atunci înseamnă că … diavolul este numai în mințile noastre. Desigur, nu a spus în felul ăsta, dar trebuie să fii chiar prost ca să nu pricepi că asta ar fi vrut să spună. N-a spus-o însă concret, deoarece încă mai e pastor, și mai trebuie să mănânce și el o pâine. Oricum, pentru mulți dintre acești foști adventiști extrem de capabili intelectual, unii deveniți atei declarați între timp, persoanele demonizate din evanghelii nu sunt altceva decât persoane bolnave cu capul.

     Bun. Înțeleg…. Dar Isus Hristos era și el bolnav cu capul din moment ce se adresează demonilor în mod direct, ca unor entități inteligente? Orice om cu capul pe umeri va observa imediat că ceva nu este în regulă aici. Nici-un om normal nu ar vorbi cu un pacient de schizofrenie în felul în care a făcut-o Isus, dacă aceea ar fi doar schizofrenie. Acolo ori chiar este vorba despre demoni care chinuiau ființe umane în modul cel mai literal cu putință, ori Isus era bolnav mintal la rândul său, văzând și auzind voci acolo unde nu era cazul … Argumentul acestor persoane cum că totul era imaginat doar în mintea lui Isus, sau mă rog, a celor care au relatat întâmplările respective, nu face altceva decât să transfere nebunia de la pacient ( demonizații) la Medic ( Isus) sau la cronicari ( evangheliștii). Adică, mai pe scurt: toți sunt duși cu capul, numai ei, ateii - cei care răstâlmăcesc cum le convine relatările în sine - , nu. 

       Chiar și ispitirea din pustie a lui Isus, unde se specifică în mod clar că acesta a fost  de trei ori tentat chiar de către diavol, este răstâlmăcită de „ deștepții ” zilei. Faptul că Isus a fost luat de diavol și dus pe un munte înalt, de unde i s-au arătat toate împărățiile pământului, este considerat de Edi Constantinescu, de exemplu, ca un „ argument ” în favoarea pământului plat. De pe ce munte, oricât ar fi de el înalt, poți să vezi chiar toate țările lumii? … Desigur, el nu-și dă seama că logica din spatele unor astfel de afirmații este chiar logica lui Dănilă Prepeleac, în ciuda coeficientului său de inteligență de invidiat, de altfel. Probabil că domnul Constantinescu nu a auzit de proiecții cinematografice în 3D, sau probabil că diavolul trebuia să aștepte secolul XXI, ca să fure o astfel de tehnologie de la oameni mai întâi, ca apoi să o folosească în episodul cu pricina, pe munte …

       Cu toate acestea, tot ce am scris până acum, nu este pentru mine cel(e) mai convingăto(a)r(e) argument(e)  care mă fac să mai cred încă în existența diavolului. Există altceva, mult mai simplu, care te obligă să crezi în diavol: credința în Dumnezeu. Sau invers, la o adică. Ceea ce vreau să spun este că cei doi ori vin la pachet, împreună, ori „ e bine ” să nu mai vină deloc. Nu ai cum să crezi într-un Dumnezeu al iubirii, și să nu crezi într-un dumnezeu al urii, tată al minciunii, maestru vechi al conpirațiilor și amăgirilor de tot felul. Dacă alegi să crezi doar în Dumnezeu, și nu și în diavol, așa cum te îndeamnă biblia și evangheliile, pur și simplu șchiopătezi de un neuron. Este un non-sens din punct de vedere logic. 

        Dacă Dumnezeu este Adevărul, Iubirea, Dreptatea și Frumosul întruchipate, cum se explică că există în acest univers o planetă unde domnește minciuna, ura, violența, nedreptatea și grotescul? De unde au venit acestea? Tot din mâna divină? Poate să dea același izvor și apă amară și apă dulce în același timp? Poate să coexiste în același timp și întunericul și lumina? Ce fel de Dumnezeu este acela care a creat o astfel de planetă nenorocită, așa cum arată ea astăzi, dacă nu un Monstru cosmic vrednic de urât și disprețuit? Singurul rezultat logic al punerii unor astfel de întrebări este chiar cel la care au ajuns deja Edi Constantinescu și ucenicii săi: ateismul. Că o fi ateism mai diluat sau mai nediluat, până la urma urmei … tot ateism este. Cine nu crede, să arunce un ochi pe așa-zisul Oxigen, ca să se convingă cine stă la tribuna acestuia în ultimul timp… 

        În plus, există o listă nesfârșită de relatări, ba în mass-media, ba în cercuri de prieteni sau cunoștințe, care mărturisesc despre persoane posedate de demoni chiar în zilele noastre. Cazuri care merg de la simpla apariție a unor umbre înfricoșătoare în dormitor, și până la fenomene paranormale care cu greu pot fi explicate de savanții zilei: vorbire în limbi necunoscute de persoana posedată, putere fizică incredibil de mare, cunoașterea unor aspecte intime din viața altor persoane de către posedat, etc…Să fie toate aceste relatări doar trucuri de prost gust, bune de mărit ratingul emisiunilor TV? Să fie doar în mintea celor care le-au văzut… așa… o simplă iluzie și nimic mai mult?!? Din miile și miile de astfel de relatări, mai mult sau mai puțin înfricoșătoare, să nu fie totul decât un simplu mit? Chiar de-ar fi să fie doar mituri, aduceți-vă aminte ce am scris la începutul acestui articol despre ele. 

         Dar abordarea aceasta ironică la adresa problemei demonologiei mi se pare la fel de serioasă precum este aplecarea conservatorismului religios către știință sau rațiune. Adică … exact la fel cum bigoții din biserici refuză să cerceteze cu propriile capete, rămânând ancorați într-o superstiție vrednică de tot râsul și disprețul, tot la fel ateii sunt cuprinși de aceeași atotsuficiență, refuzând să creadă chiar atunci când văd în fața ochilor ! Pentru domniile lor din care mustește afară „ înțelepciunea” , demonii sunt o iluzie, Dumnezeu este o iluzie, viața este o iluzie, ba chiar persoana și rațiunea lor este o iluzie!!! Iar asta chiar nu e nici-o glumă. Aici ajungi, atunci când te apuci să reduci totul numai din punct de vedere naturalist/determinist/mecanicist. 

      Variantă iudeo-creștină, așa cum este ea prezentată în paginile bibliei, face sens din plin, din punct de vedere logic. A existat o creațiune perfectă la început, și a existat un înger care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu, dorind controlul și puterea peste această creațiune. A existat un pământ perfect la început, dar acest înger căzut, devenit între timp diavol, a ispitit omul la neascultare de Dumnezeu, consecințele fiind apoi catastrofale. Toată mizeria, nedreptatea, bolile și nenorocirile acestui pământ nu vin din partea unui demiurg care a plecat indiferent, odată ce și-a terminat joaca în eprubetă, ci din partea unei entități care s-a fălit că este înțeleaptă ( și chiar era!!!…) dar a înnebunit de ură și invidie. El este, potrivit chiar lui Isus, stăpânitorul acestei lumi. El este marele păpușar din umbră, care face și desface totul pe Terra! Și de-aia funcționează așa de bine planeta asta, pentru că o conduce un „capabil ” care s-a crezut mai capabil decât Creatorul. Iar acum, după ce destinul i-a fost veșnic sigilat la cruce, mai are un singur țel: să tragă după el în abis câți mai mulți oameni, tot la fel cum Hitler a tras după el o întreagă Germanie în ruine… Nebunii nu se predau niciodată, chiar atunci când este mai mult decât evident că au pierdut războiul!

       Dar, atunci când te consideri pe tine și rațiunea ta buricul pământului, fie în ceea ce privește tema existenței lui Dumnezeu, fie în ceea ce privește tema existenței diavolului, urmarea este una si(n)gură: „ s-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit ”! ( Romani 1,22) În ceea ce mă privește, prefer să fiu puțin mai prost ca alții, dar sănătos la cap. Da, și în nemintoșia mea, mi se par cât se poate de logice atât existența lui Dumnezeu cât și a diavolului. Și tot în nemintoșia mea, încă mă mai agăț de faptul că rapoartele evangheliilor sunt reale. Reale ca mine, reale ca mintea mea, reale ca blogul ăsta. Cine vrea să susțină contrariul ca să dea bine la IQ, nu are decât ...
       
      

16 comentarii:

  1. Daca nu ar exista diavolul nu ar fi nici lupta dintre bine si rau si fara luptă nu am avea nevoie de un castigator sau am fi noi oamenii in locul diavolului.
    Eu personal cred in ce spune biblia.
    Edi Constantinescu este interesant, este o alta pozitie a pastorului azs.
    Si Sorin Petrof incepe sa o spuna pe ceea dreapta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Există și teorii alternative la varianta creștină despre diavol. De exemplu, știați că evreii nu interpretează textele din Isaia 14 și Ezechiel 28 ca referindu-se la diavol? Creștinii au fost cei care au aplicat aceste texte la îngerul căzut, spiritualizându-le. Tot evreii îl vedeau pe diavol ca făcând parte din "gașca" Domnului, el nefiind altceva decat un procuror la curtea lui Yahweh, ocupat cu găsirea nodului în papură în cazul subalternilor. Creștinismul a adus elemente noi pe care evreii sau alte religii orientale nu le recunosc. Diavolul este prezentat ca un copil răzvrătit al lui Dumnezeu, primul fiu risipitor care a plecat de acasă și nu s-a mai întors, în ciuda insistențelor Tatălui. Evul Mediu a profitat de imaginea negativă a diavolului și l-a deghizat, punându-i coarne și coadă, furcă și piele roșie sau neagră, după caz. În dosul acestei imagini nu exista vreo revelație ci mai degrabă dorința unor băieți deștepți de a subjuga prostimea, inoculându-le frica și promițând viața veșnică în schimbul unui bine plătit teanc de indulgențe. Astăzi ateii neagă totul și oferă în schimb absolut nimic. O soluție interesantă și demnă de luat în seamă (părerea mea) este cea oferită de autori precum Zecharia Sitchin sau David Icke. Ceea ce creștinii numesc ”demoni”, în viziunea celor doi nu sunt altceva decât niște rase de ființe extraterestre, rebele, unii cu aspect de reptilă (vezi imaginea șarpelui și balaurului), alții cu aspect umanoid (cei gri, cei verzi). Aceste ființe au ocupat planeta în trecut, s-au răzvrătit împotriva conducătorului lor suprem (Dumnezeu) și urmăresc instaurarea unei împărății proprii pe această planetă. Sunt capabili de materializare și dematerializare prin schimbarea nivelului propriu de vibrație, stăpânesc mult mai bine ca noi legile fizicii, putând înfăptui ”minuni” și manipulează omenirea prin intermediul societăților secrete. Oricum ar fi și oricine ar fi ei, un lucru e cert, vorba unui alt autor (Timothy Good): EI SUNT AICI!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ovidiu, te referi la ceva de genul :
    http://www.youtube.com/watch?v=bxSgdVHWJoE ?

    RăspundețiȘtergere
  4. ML, ...de cateva zile articolul asta este ultimul din cele scrise pe blog si de fiecare data cand deschid blogul si apare "De ce cred in diavol" am o oarecare senzatie ca am nimerit pe un site satanist :))
    Asta pt ca formularea - "cred in" poate avea si sensurile: am incredere, am credinta (care printre altele inseamna si pietate, smerenie, evlavie, (livr.) devotiune). Inteleg ca nu asta ai vrut sa spui ...Ca sugestie, poate ar fi mai clar sa schimbi in "de ce cred ca exista diavolul" si atunci nu s-ar mai intelege si sensurile respective.
    ...Sau poate ca doar eu am "largirea" asta de sens a expresiei "cred in X"?!... Dar oricum, cand citeam Crezul - "Cred intr-unul Dumnezeu ..." ma gandeam la mai mult decat "cred ca exista"...

    RăspundețiȘtergere
  5. Am înțeles ce vrei să zici. Intenționat am ales titlul ăsta, și nu-l schimb :-) știu eu de ce...
    Acum, dacă ești de acord, m-aș bucura să știu ce ai de comentat( și n-o spun deloc ironic!) vis-a vis de cele două articole cu crezul în God and Devil. Adică...care este părerea ta față de argumentele mele, dpdv al unui agnostic. Ți se par destul de raționale, ți se par deplasate, distractive, hilare chiar...sau serioase? Sunt curios.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, inca ceva: care e intentia pt care ai ales titlul in forma asta - "de ce cred in diavol?", ...cu 'riscul' de a putea fi interpretat intr-un sens 'satanist'? E cumva si o ironie, o 'zgandarire' la adresa celor din BAZS, care poate sunt 'deranjati' de ceea ce scrii aici?

      [asta daca poti sa raspunzi, ...daca nu e 'prea' personal]

      Ștergere
  6. Din punct de vedere al unui agnostic, parerea mea este ca nu stiu, habar n-am. Asa cum le-ai pus, din punctul de vedere in care esti, argumentele tale au sens, au 'justete'. Problema e ca pot fi si alte 'puncte de vedere' (perspective) in care sa aiba sens tocmai argumente contrare, care sa duca la o concluzie opusa.
    Iar eu nefiind undeva 'deasupra', neavand 'viziunea' generala, ...tot ce pot zice este ca nu stiu... [De exemplu reiau povestioara cu masina vopsita pe o parte alb, pe cealalta negru, care dispare brusc dupa cladiri, dupa ce fusese implicata intr-un accident, iar oamenii aflati pe cele doua parti se iau la cearta referitor la culoarea masinii; Ce as face eu in aceasta situatie? Probabil ca as sustine tabara de pe partea in care ma aflam eu; Totusi, daca as ajunge la concluzia ca cei de pe partea cealalta nu sunt nici nebuni, nici rau intentionati, nici orbi sau hipnotizati, ...m-as gandi intr-un final si la posibilitatea ca ambele tabere sa aiba dreptate. Ei bine, ...legat de Dumnezeu inca mai caut si inca n-am ajuns la nicio concluzie, iar problema pare mai complicata decat cea cu masina].

    PS: mi-a mai trimis un prieten de pe internet un filmulet pe tema The reson for God
    http://www.youtube.com/watch?v=Kxup3OS5ZhQ si ma intreba ce parere am. Nu am apucat inca sa ii raspund. Tu ce parere ai? (daca ai timp sa te uiti la filmulet)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc ptr filmuleț. O să mă uit, dar mâine, că am mai mult timp.
      Și totuși, dacă vrei: „ Problema e ca pot fi si alte 'puncte de vedere' (perspective) in care sa aiba sens tocmai argumente contrare, care sa duca la o concluzie opusa ”....spune-mi cu cuvintele tale: CARE AR FI ARGUMENTELE RAȚIONALE CĂ POVESTEA CU ISUS ESTE INVENTATĂ? Sunt curios, și vreau ca rațiunea noastră să fie singurul judecător imparțial.

      Ștergere
    2. Nu, nu le-as considera argumente ca este o poveste / o istorie inventata, ci doar ca este posibil sa fie inventata (fie si cu bune intentii). Nici unul dintre noi nu a trait efectiv acele vremuri, nu l-a vazut pe Isus in carne si oase si nu a asistat efectiv la minunile Lui sau la inviere. Iar din punct de vedere istoric (ca documente, izvoare etc) exista dovezi ale existentei efective a lui Isus, insa nu exista dovezi 'covarsitoare' in ceea ce priveste minunile sau invierea, care ele in sine sunt niste 'fapte extraordinare' (de exemplu ar fi fost relevanta o marturie a lui Pilat sau a unor oficiali romani de prim rang, sau chiar a celor care l-au condamnat - fariseii, ...care ar fi putut si ei sa aiba 'Revelatia' dupa o asemenea minune).
      Asemanarea pe care o faci cu Socrate si cu cei care au scris despre el este valabila, dar pana la un anumit punct. Ai dreptate, nici despre viata lui Socrate nu se stie nimic din surse 'la prima mana' (ca sa ma exprim plastic), ...insa nici nu se afirma 'fapte extraordinare' (de genul ca ar fi inviat oameni din morti sau altceva). Ceea ce se spune despre Socrate este mai usor de crezut, este mai 'digerabil', este 'veridic' (pur si simplu tinand cont de modul cum 'functioneaza' oamenii). Dar poate de asemenea fi fals, exagerat, ...o legenda.
      O alta 'problema' de credibilitate (ca si insusire in sine, adica 'insusirea de a putea fi crezut') e data de faptul ca minuni precum cele pe care le-a facut Isus (inclusiv invierea din morti) sunt prezente si in alte scrieri ...Si partea 'proasta' (pentru credibilitate) este ca acele scrieri sunt recunoscute ca fiind povesti, mituri sau religii false. Care de altfel sunt anterioare, ca si vechime, crestinismului si minunilor lui Isus.

      Toate astea fac foarte dificil din punct de vedere 'rational' sa fie trasa o concluzie clara, ...limpede ca cristalul.
      Insa, de partea cealalta, argumentele pe care le-ai adus raman, nu pica. Si mie mi-e greu sa cred ca primii crestini s-ar fi sacrificat cu miile pentru nimic sau ca ar fi 'mimat' cu atata putere o falsa credinta. Imi este clar ca credeau, ca erau convinsi de ceea ce sustineau, de invierea si minunile lui Isus... Si sper din toata inima ca era o credinta total diferita de cea a credinciosilor islamisti care cred in raiul in care ajung dupa ce se sinucid in actiuni kamikaze...

      Dar tot ce am scris stiai deja, nu e nimic nou. Sunt pur si simplu 'argumente' de o parte si de alta, ...care din punctul meu de vedere (al unui agnostic) nu sunt sunt suficient de clare pt a dovedi ceva, ci doar pentru a construi 'ipoteze' de o parte sau de alta.
      Asa cum vad eu lucrurile acum, daca exista cineva sau ceva care sa 'transeze' aceasta 'dezbatere' la nivelul maselor, al omenirii in ansamblu, ...probabil ca numai Isus / Dumnezeu ar putea sa o faca sau o alta 'sursa' extraordinara (gen extraterestri, alte entitati sau poate un eveniment 'extraordinar' - dar asta e doar o speculatie). La nivel individual, probabil ca 'revelatiile' individuale ar rezolva 'conflictul' intern, ...dar nu ar fi suficiente pentru revelatia omenirii in ansamblu.

      Ștergere
    3. „ Toate astea fac foarte dificil din punct de vedere 'rational' sa fie trasa o concluzie clara, ...limpede ca cristalul. ”

      Perfect de acord cu tine! Tocmai de-aia este importantă credința și revelația: pentru că rațiunea este limitată. Dar prin unirea acestora trei, adică rațiunea, credința și revelația...sunt convins că se poate găsi Adevărul. Sau cel puțin o parte din el. Dacă totul ar fi suficient de ușor de obținut NUMAI prin rațiune, credința și-ar pierde rostul.

      Unde căutările mele se întrepătrund cu ale tale este probabil în momentul în care apare inevitabilă întrebarea: „ De ce credință?” De ce a ales Dumnezeu ca dintre toate manifestările spirituale ale cuiva, credința să fie cea mai importantă? Pentru mine ea este fundamentală. Este ca un fel de coordonată spirituală a întregii creațiuni. Pur și simplu se pare că nu există alt drum spre cunoaștere, spre un alt univers, spre Adevăr, decât prin credință. Nu știu deci...de ce este așa...dar sunt convins că așa este! :-)

      Ștergere
    4. Si eu incep sa devin din ce in ce mai convins de importanta credintei. Si cred ca discutiile cu tine au avut un rol important in faptul ca am meditat mai mult asupra acestui aspect si orientarea mea in aceasta directie...

      Ștergere
    5. Slavă Domnului dacă începi încet-încet să intri pe tărâmul credinței . Uite, îți recomand și eu un film, care mi se pare cel mai serios din toate filmele de la Hollywood care s-au făcut pe seama posesiilor demonice: http://filmehd.net/the-devil-inside-2012-filme-online-gratis.html

      Apoi citește un interviu despre film cu Bob Larson, unul din cei mai mari exorciști și experți americani în ocultism și fenomene paranormale: http://www.movieweb.com/news/exclusive-exorcist-reverend-bob-larson-talks-the-devil-inside

      Mi se pare cât de cât normală necredința, atunci când nu vezi. Dar să vezi probe concrete ...și tot să nu crezi în existența diavolului, mi se pare absolut stupid. Adică ajungi să ai dovada în fața ochilor, și tot să nu crezi? E imposibil ca să iasă fum fără foc! E imposibil ca toate filmele și toate poveștile care circulă despre posesii demonice, includ aici desigur si evangheliile, să fie TOATE false, sau șmecherii. E absurd. Pur și simplu absurd.

      Sunt de acord cu tot ce spune Larson în interviu. Dar nu cred că exorcismele făcute de oameni au vreo putere. Cred că...exorcismul(ele), așa cum sunt făcute ele de către biserica catolică, sunt un eșec din start. Și asta ptr că preoții vorbesc cu diavolul. Îi poruncesc ei diavolului(diavolilor) să iasă, ca și când ei ar avea vreo putere asupra lui( lor). Este greșit totul, din start, toată metodologia lor. Și asta ptr că diavolii nu se sperie de biblie, crucifixe, apă sfințită, rozarii sau poruncile preoților, fie ele chiar făcute în numele lui Isus Hristos. Singurul lucru de care se sperie de moarte ei este...rugăciunea directă către Isus, SINGURUL CARE POATE SĂ-I DEA AFARĂ DIN PERSOANA POSEDATĂ. De-aia râd și batjocoresc demonii mai departe victima, pe D-zeu, .... în timpul exorcismelor, deoarece ei știu prea bine că preoții nu au absolut nici-o putere asupra lor. Nici-un om nu poate da afară demoni dintr-un alt om. Doar Isus.

      Ștergere
  7. Am ascultat între timp și filmul recomandat. Îl recomand si eu mai departe. Argumentația lui este foarte serioasă, după părerea mea. Cel mai mult mi-a plăcut pilda cu jucătorul de poker care trișează cu 4 ași în mână la ultima aruncare. Oricât ar fi de senilă vrăjeala lui cu universurile, exact asta fac și ateii cu multiversul ca să evite evidența că există un Plănuitor. Îmi pare rău. Adică nici-un ateu, atunci când întâlnește un ceas în iarbă, nu o să zică că s-a format singur, pe parcursul a milioane de ani, cu ajutorul legilor fizicii sau dacă ar vedea vero navă spațială pe lună, să spună că este întâmplare și șansă la mijloc... E o absurditate. Nu este felul logic de a gândi și raționa, nici măcar al ateilor, în situațiile de zi cu zi. Ci doar când vine vorba de Dumnezeu...adică atunci când vine vorba despre răspundere morală în fața cuiva.

    Dacă există un Dumnezeu, totul face un sens. Dar dacă nu există, nimic nu are sens cu adevărat. Think about it!

    RăspundețiȘtergere
  8. Justitiarul spune:

    Si eu cand eram un prost prostit de Dracu credeam ca aceasta entitate nu exista, dar dupa ce m-am "nascut din nou" si l-am "izgonit" am priceput cum sta treaba. Cand Spiritul se incarneaza in materie se creeaza de la sine o "minte pamanteasca" cu care exploreaza realitatea din acest plan, dar datorita "caderii in constiinta" de care vorbesc scripturile aceasta doreste sa ia initiativa; asadar, cand materia terestra este transcensa de Spirit da nastere unui "duh pamantesc", o energie care capata o inteligenta demonica pe durata unei incarnari dar numai daca Spiritul care-l intretine este neevoluat !


    In afara acestor entitati demonice care sant adanc implantate in ADN-ul uman ("neghina") si care cresc in putere odata cu inconstienta noastra, mai exista si Diavolul cel mare care este EGREGORUL planetei Terra, adica Constiinta Colectiva care este alimentata de gandurile noastre de joasa frecventa: ura, dusmania, frica, invidia, lacomia etc. Toate informatiile eronate sant "depozitate" in planul astral inferior cu care se "hranesc" entitatile demonice, care la randul lor ne "inspira" sa mintim, se preacurvim, sa furam, sa omoram.


    Dupa ce Spiritul iese din trupul fara viata in urma lui lasa o fantoma care nu se disipeaza imediat, deoarece ea se hraneste in continuare cu hoit pana cand acesta putrezeste de tot. Daca in timpul vietii omul s-a atasat prea mult de "material" ori moare intr-un accident nefericit, exista sansa ca fantoma lui sa bantuie si poate chiar sa posede oameni inconstienti. Iisus nu vorbea cu "mintea cereasca" a bolnavilor ci el privea in planul astral acolo unde se afla fantoma (demonul) undeva deasupra capului, iar apoi ii poruncea sa paraseasca corpul omului posedat. Cine poate privi inacest plan poate observa aceste entitati ca pe niste umbre sau energii "intunecoase".

    Orice om poarta dupa el un demon, un drac, care locuieste chiar in corpul sau. Dracu’ pupa icoane impreuna cu oamenii, pupa moaste, stie Biblia pe de rost, sta in biserica caci nu-i e frica de tamaie, este preot si pastor in biserici unde face slujbe si predica de la amvon, este politician, profesor sau doctor. Nu are nici o jena, nici o strabatere si nici o retinere ca sa faca toate acestea, asa cum cred toti prostovanii. Pentru ca omul nu "a inteles" aceasta informatie salvatoare din scripturi, au luat nastere scoli si licee pe diferite profiluri, tomuri de explicatii spirituale, initieri in diverse scoli cu multe nume, diferite pozitii si asane, fraze lungi si mestesugite, o gramada de cabinete de psihologie single sau de cuplu, care toate de fapt vor sa iti explice cat mai elegant si elevat de fapt, tot asta: ca ESTI PROSTIT la orice pas de dracu, tu chiar nu realizezi ? Cand cel mai eficient medicament ar fi un pumn in cap, o umbrela dupa ceafa sau un sut in fund, asta se numeste educarea rapida a prostului. Iisus nu era prost caci iata ce zice: "Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tata (Spiritul), care locuieste în Mine, El face aceste lucrari ale Lui." [Ioan 14:10] Dupa ce se naste din nou omul poate accesa nestingherit "mintea cereasca" a Spiritului devenind "Fiul lui Dumnezeu". Deci cine a fost Iisus ? Un initiat care fuziona cu Spiritul, Tatal din Ceruri.

    RăspundețiȘtergere
  9. Justitiarul spune:

    Iisus, Buddha, Krishna, Zoroastru, Zamolxes, Moise, Ilie - toti acesti oameni au fost initiati de catre anumiti preoti-magi inainte sa ajunga maestri, ori pentru asta se retrageau undeva in pustiu departe de comunitatile umane, iar dupa ce scapau de dracu si se debarasau de el mergeau si ii vindecau pe ceilalti, dar nu aveau voie sa destainuie modalitatea initierii caci pedeapsa era moartea. Cand primeau initierea ei jurau si d-aia vorbeau in parabole.

    Exista dovezi ca atat Ioan Botezatorul dar si Iisus s-au initiat in comunitatea de la Qumran adica in "pustie", asa ca ispitirea de care vorbesc evangheliile este simbolica dar reflecta un adevar, si anume ca atunci cand un adept se debaraseaza de simturi intra la nivelul subconstientului acolo unde se afla "sediul" demonului uman si incearca sa-l "de-a afara". Buddha l-a izgonit pe demonul Mara iar Iisus pe Diavol.

    Concluzie: Demonul este o forta a psihicului uman care e tot timpul cu noi, iar rasa umana este bolnava psihic; chestia hazlie e ca omenirea nu constientizeaza acest crunt adevar; cine afirma ca dracul nu exista inseamna ca in el dracu este cat capra ! Ce inseamna "nasterea din nou" ? Faptul ca te-ai debarasat de demon, ai scapat de dracu, ai dat "neghina" afara si ai ramas cu "graul" ! Dar sa venim cu "materialul clientului":

    "Iisus a raspuns: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre în împaratia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup (neghina), trup este; si ce este nascut din Duh (grau), duh este. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti de sus." [Ioan 3] In ADN-ul uman este atat "graul" cat si "neghina", iar cine reuseste sa se debaraseze de "neghina" poate intra in Rai, asta e scopul Vietii; asta e trierea, secerisul! Cine nu reuseste mai da o "tura"...

    Egregorul (Diavolul) locuieste in planul astral inferior "etajul" 2 care inconjoara Terra, e locul unde locuiesc spiritele rele care se afla undeva deasupra capetelor noastre, iar deasupra lui se afla planul mental, cauzal si supracauzal unde se afla Ierarhiile Ceresti conduse de catre Dumnezeul Terrei, un Spirit ce impresoara Terra dar undeva la "etajul" 7. Dupa "cadere" conexiunea cu Dumnezeu s-a intrerupt pentru ca intre El si oameni s-a interpus Egregorul adica Diavolul, acesta devenind "dumnezeul Terrei" odata cu inmultirea populatiei.

    RăspundețiȘtergere
  10. Justitiarul spunea:

    Versiunea iudeo-crestina cum ca Diavolul e un înger care s-a rasculat împotriva lui Dumnezeu dorind controlul si puterea peste aceasta creatie, nu e decat o deviere de la adevar pentru ca atunci cand rabinii si-au creat religia mozaica (undeva prin secolul III i.e.n.) au trebuit sa se "inspire" de la celelalte religii si au trebuit sa introduca paradigme putin diferite decat a celorlalti; d-aici povestea cu "lupta din ceruri", "izgonirea din Rai" etc.


    Acestea fiind spuse am si eu o intrebare: DE CE Dumnezeu a permis Diavolului sa aduca suferinta pe pamant si sa transforme aceasta planeta intr-un iad ? Nu cumva Diavolul e partea "negativa" din Dumnezeul Macrocosmic, divinul "neevoluat" ce trebuie transmutat, si asta pentru ca locuim undeva in mahalaua Universului unde Lumina patrunde mai greu ?



    In primul rand crestinii ar fi trebui sa fie de acord ca toata creatia apartine Lui Dumnezeu, pt. ca El insusi este creatia toata. Dar ei i-L limiteaza si-L plaseaza
    doar de o parte, adica ceea ce considera ca este virtuos si moral si etic pentru ei este Dumnezeu, si ce-i urat si meschin si vulgar este...Diavolul.

    Domnule Luther, dupa mine aveti perfecta dreptate: Dumnezeu si Diavolul sant la "pachet" !

    Iata ce spune Isaia la 45,7, o fraza pe care popimea o ocoleste cu mare grija:

    "Eu întocmesc lumina si creez întunericul;
    Eu aduc bunastarea si tot eu creez dezastrul;
    Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri!"

    Iata ca poate sa coexiste în acelasi timp si întunericul si lumina, Dumnezeu este si "bun" dar si "rau", este deasupra polaritatii caci el este TOTUL !

    Cand un om admira un trandafir si il incinta culoarea petalelor si parfumul lui, el nu realizeaza ca Dumnezeu NU e doar in acele petale dar si in spinii lui. Cand oamenii indragesc un animal si au grija de el, sant atasati de el, de ce atunci se uita cu scarba la un sobolan caci si acest animal este parte din aceiasi creatie ? Si in el exista un suflet care este expresia vietii Lui Dumnezeu...

    RăspundețiȘtergere