sâmbătă, 21 septembrie 2013

Adventism, agnosticism, sau adventism agnostic ?


   
      

    Ca și mine, mulți dintre cei care citesc acest blog nu mai sunt demult adventiști sau adventiști-reformiști. Alți cititori sunt foarte dezamăgiți de ceea ce au văzut ani de zile în biserică, mai ales dacă sunt veniți din așa-zisa „lume”, iar așteptările lor au fost crunt înșelate de „ frați și surori” după botez. Ca urmare, se gândesc serios să-și facă scrisoarea de retragere din biserică și să se despartă de acea baltă morală dubioasă care le-a cauzat atâtea decepții.  În fine, o a treia categorie o reprezintă fundamentaliștii care își apără cu dinții și ghiarele doctrinele lor, atacând mai întotdeauna din spatele anonimatului ideile mele sau chiar persoana mea. Indiferent însă de ce parte a baricadei ai privi lucrurile, fie că ești deja exclus sau încă membru, niște întrebări esențiale ar trebui să-i adune pe toți la masa discuțiilor și să le dea tuturor de gândit: „ Ce este adventismul în realitate? Dar biserica adventistă? Este posibil cumva ca biserica adventistă să nu aibă absolut niciun fel de legătură cu adventismul?” 


     Recent, unul dintre cititori mă întreba dacă nu există cumva pericolul ca, odată ce ai depistat erorile doctrinale ale acestei biserici, sau odată ce ai fost crunt dezamăgit de prestația morală a celor care îi trec săptămânal pragul, să te amenințe la colț pericolul ateismului. Este puțin probabil, spunea Edi Constantinescu cu ceva timp în urmă, ca un adventist dezamăgit să devină penticostal, baptist sau ortodox, dar este foarte probabil ca să devină ateu sau agnostic , mai ales dacă dispune de un IQ ridicat, capabil să-l scoată din globul de cristal fermecat în care și-a petrecut până atunci existența. Întrebarea logică următoare ar fi aceea dacă ateismul sau agnosticismul chiar reprezintă vreun pericol, și dacă da, cu ce se deosebește acesta de pericolul fundamentalismului sau… hai să-l numim altfel, al „laodiceanismului” sec și fără viață în care trăiesc deja milioane de adventiști. Să le luăm pe rând. 

     Mai întâi, consider că atât bigotismul cel mai feroce, de tip adventist-reformist, cât și ateismul sunt două extreme în ceea ce privește spiritualitatea cuiva, iar atunci când vine vorba despre extreme este recomandabil să te gândești de două ori înainte de a face pasul spre una din ele. Atât acceptarea oarbă a ineranței „spiritului profetic” și a textului biblic în sine, cât și negarea sigură de sine a existenței unei inteligențe supranaturale au ceva în comun: admirarea propriului buric. În timp ce fundamentaliștii nu prididesc să menționeze într-una cât de interesat este Dumnezeu, Lucifer și multiversul de punctele lor de credință, de alegerile lor electorale și de biserica lor „ slabă și cu greșeli”, ateii consideră că propriul lor creier este însăși Dumnezeu și că absolutul nu este altceva decât propria lor inteligență. Primii se felicită pentru că sunt din  „poporul ales”, ceilalți se felicită pentru faptul că ei înșiși sunt Morala. Primii sunt siguri că interpretarea bibliei făcută de teologii și pionierii lor este cea corectă, în timp ce ateii sunt convinși că nici măcar în spatele bibliei nu există ceva supraomenesc. De aceea, este practic imposibil să găsești vreo urmă de umilință ideologică la aceste două categorii. Ambele sunt convinse că au cuvântul ultimei instanțe, că sunt depozitarii fără doar și poate ai Absolutului ( cu sau fără majusculă ). 

   Mult mai multă umilință și inteligență mi se pare de aceea că vine dinspre tabăra agnostică. În afară de faptul că cele mai frumoase discuții ( altădată aș fi spus „ziditoare”) despre credință și Dumnezeu le-am avut cu agnostici, sufletul mi-a fost încântat de fiecare dată de faptul că niciodată nu eram privit de sus în timpul dialogului. Ca să nu mai spun că acela a fost de fiecare dată dialog în adevăratul sens al cuvântului. Căutându-și argumentele pro și contra, cântărind cu atenție probele sau lipsa acestora, partizani ai cercetării minuțioase și fani categorici ai toleranței și respectului față de partenerul de discuție, agnosticii au cel puțin bunul simț să spună că „ nu știu” acolo unde bigoții și ateii văd lucrurile foarte clare. De cele mai multe ori se întâmplă ca agnosticul să fie un om cu adevărat cult, care cunoaște suficient de bine nu numai biblia ( de multe ori mai bine ca cel născut cu ea în brațe ), dar este capabil să-ți ofere contraargumente serioase față de credința în scriptură. Un exemplu în acest sens este Bart Ehrman, profesor emerit de peste 30 de ani în noul testament. Îmi este imposibil să cred că un pastor neoprotestant, educat în mod vădit tendențios de către biserica lui, cunoaște mai bine și este capabil să interpreteze mai corect noul testament decât acest profesor emerit cunoscător de greacă, aramaică și ebraică( în paranteză fie spus, Bart Ehrman a devenit agnostic datorită teodiceei - tăcerea bibliei în privința suferinței umane ), care visează și noaptea manuscrisele vechi din care este compus NT. 

   Dar să revin de unde am plecat. Spuneam că pentru a face pasul corect atunci când dezamăgirea spirituală relaționată cu biserica devine deja insuportabilă, este necesar mai întâi să te întrebi de ce ai fost totuși adventist până la urmă? Ai devenit adventist prin botez ? Te-ai „ născut ” adventist? Ce este adventismul până la urma urmei? O biserică sau o mișcare? O culegere de doctrine sau o filozofie? Recapitulând istoria, reiese evident faptul că adventismul a fost la originile sale un „vlăstar” teologico-filozofic care nu promitea absolut nimic pe scena protestantismului american. O grupare mică de oameni care interpretaseră eronat profețiile lui Daniel erau mânați însă de un spirit înalt, acela al cercetării pline de patos a scripturii. Nu erau deloc puține nopțile albe în care acești oameni, pe care noi îi numi azi pionieri, se adunau ca să se roage și să studieze biblia. Așa au apărut, rând pe rând, ideile acelea fantastice care aveau să devină însă după doar trei decenii dogme bătute în cuie. Și așa a apărut o mișcare care era într-adevăr superioară celorlalte, dacă e să mă refer doar la exclusivitatea în USA în ceea ce privește domeniul sănătății sau la raționalitatea multora dintre concepte, cum ar fi nonexistența iadului sau complexa temă a sanctuarului ceresc. Adventismul era atunci cercetare, investigație, pasiune, foame după adevăr. Însemna dezbateri aprinse, dragoste de nou, respect față de ideile altuia, oricât de ciudate ar fi părut la prima vedere. 

   Din nenorocire, adventismul avea să-și dea obștescul sfârșit imediat după 1888, atunci când noutatea în domeniul doctrinal a părut delegaților de la Minneapolis dinamită pentru stabilitatea teologică ( și nu numai ) a bisericii. Strategii bisericii de atunci au reușit pe deplin ceea ce și-au propus pe termen lung, și anume ca biserica să rămână unită în jurul dogmelor și conducerii de la Battle Creek. Dar stabilitatea și perpetuitatea bisericii adventiste avea să fie obținută însă cu un preț prea scump: moartea prematură a adventismului. După 1888, nu a mai fost îngăduită oficial nicio idee teologică nouă, niciun vorbitor cu o minte deschisă ( vezi cazul Robert Brinsmead, Donald Short sau Robert Wieland printre altele ). La 150 de ani de la proclamarea statutului BAZS, adventiștii sunt irelevanți astăzi în peisajul religios mondial, numai mândria denominațională părând să mai „contrabalanseze” cumva această realitate tragică. 

     Consider că atitudinea demnă de urmat în secolul 21 este exact aceea din 1844 a pionierilor adventiști: cercetarea. Spre deosebire de atitudinea fundamentalistă sau cea ateistă, spiritul cercetător este nemulțumit cu sine însuși, nemulțumit cu „ evidențele”, veșnic căutător după adevăr. Din păcate, pretutindeni unde mă uit în ramurile independente care s-au desprins de câțiva ani de biserică, notez la un moment dat aceeași frică în fața cunoașterii, aceeași mulțumire cu puținul, aceeași delăsare intelectuală sau tendința de a întoarce spatele cuiva care gândește altfel. Gili Cârstea dorește să capteze atenția bisericii față de veșnica discutată temă a sanctuarului, dar întoarce spatele cu exact aceeași atitudine arogantă oricui nu gândește ca el. Între diversele ramuri de reformiști despărțiți de biserică pe care le-am cunoscut în ultimii ani tronează de asemenea o răceală binecunoscută de genul „ noi știm mai bine, voi ați luat-o pe arătură” moștenită genetic de la biserica din care au plecat. Văd pretutindeni autosuficiență și îngâmfare și prea puțină disponibilitate de a căuta adevărul din mai multe perspective deodată. Panorama spirituală și intelectuală care i se oferă cuiva însetat după noutate este efectiv debusolantă: toți știu!!! Și toți vor să-i învețe pe toți. E plină astăzi piața religioasă de învățători omenești! Iar dacă-i contrazici respectuos, cu argumente, se supără și te etichetează imediat în fel și chip. 

    Am mai spus-o și o voi mai repeta până mi se vor toci degetele: atitudinea corectă în fața acestui ocean de autosuficiență laodiceean-intelectuală și spirituală este educația. Informația. Investigația. Cititul. Internetul. Este o rușine grozavă ca să te mai agăți de credințele părinților tăi, construite pe vremea când nu exista nici măcar un sfert din informația care este disponibilă astăzi. Este de neconceput ca să-ți lauzi pionierii , dar să nu le urmezi exemplul. Și este noaptea minții să nu citești decât lecțiunea școlii de sabat ( dacă o citești și pe-aia ), dar să ai tupeul de a afirma că tu le știi pe toate, sau cel puțin că știi bine ceea ce știi. Trăim într-o epocă al unui potop informațional, unde există din fericire suficiente canale de cunoaștere serioase, demne de investigația și atenția noastră. Era unei singure cărți sau a unei singure autoare a apus demult pentru aceia dintre noi care sunt sinceri față de ei înșiși în primul rând. 

    Ceea ce propun de aceea este un agnosticism sănătos, un derivat de facto al adventismului original. Și asta pentru că adventismul autentic nu poate fi altfel decât agnostic în fond și la urma urmei. Nu mă înțelegeți greșit: nu vorbesc despre acel agnosticism redat de dicționare. Nu vorbesc despre acel agnosticism care se bâlbâie în privința existenței unui Creator, sau a mesajului biblic și veștii bune a evangheliei. Ci vorbesc despre un agnosticism în cadrul credinței, despre încetarea supremației dogmelor, despre suprimarea cuvântului ultimei instanțe. Vorbesc despre un dialog real și dezbateri reale, despre includerea paradigmei științifice în investigația teologică, despre o atitudine de respect față de provocarea nihilistă. Pionierii adventiști nu au știut cum să interpreteze Daniel, dar credeau că profetul Daniel fusese inspirat de Dumnezeu. Tot la fel, atitudinea pe care o propun este aceea de rezervă față de o interpretare anume a textului biblic, dar menținerea credinței în mesajul supranatural din spatele textului biblic. Propun un „nu” decisiv superstiției și tradiției, dar un „da” hotărât raționalizării a ceea ce credem   ( oricât ar părea de controversată ideea, există motive puternice pentru o credință „ rațională” ). 

      Concluzionând, atunci când cineva se întreabă ce cale trebuie urmată la răscrucea spirituală a vieții, cred că adventismul original trebuie reînviat cu orice preț, dar îmbrăcat într-o haină modernă. Sunt conștient că voi fi imediat acuzat de către fundamentaliști de relativizarea și denaturarea mesajului biblic, însă aceasta este o acuzație falsă. Faptul că te îndoiești de maniera standard de interpretare a textului biblic, sau de hermeneutica și teologia oficială a bisericii tale, nu este echivalent sub nicio formă cu pierderea respectului față de scriptură sau cu pierderea credinței într-un Creator. În realitate doar vezi altfel lucruri pe care o viață întreagă le privisei dintr-un singur unghi, prin prisma unui singur autor. 

    Așadar, după adventism… încotro? Rămânem cu toții acasă? Continuăm din inerție să mergem la biserică, doar pentru a pleca de acolo și mai goi spiritual decât am venit? Începem să vizităm alte biserici? Ce este de făcut? Nu este deloc simplu să dai răspuns la aceste întrebări care apasă mintea multora nemulțumiți de sistem. Nu există o rețetă magică spontană pentru ieșirea din depresia cauzată de religie. Dar să ne aducem aminte că exact același lucru li s-a întâmplat la 1844 pionierilor noștri. Erau singuri, erau foarte puțini, disprețuiți și batjocoriți de majoritatea fraților lor de credință. Erau nesiguri ce cale să urmeze, extrem de dezamăgiți de turnura evenimentelor și fără niciun proiect concret de organizare. Dar dacă a existat vreun moment în istoria adventismului în care Dumnezeu să fie realmente implicat în această mișcare, cred că a fost exact acest moment al anonimatului, al căutării asidue dar sincere după adevăr, al nopților nedormite. Pionierii se adunau împreună ca să-și prezinte și dezbată ideile, iar din eforturile lor a luat naștere în mod incredibil o mișcare religioasă mondială. 

    Cum poate fi însă astăzi posibil același lucru, având în vedere că cei care sunt nemulțumiți de status-quo-ul bisericii lor sunt despărțiți uneori de mii de kilometri și nu se mai pot aduna laolaltă? Chiar dacă fizic nu mai este posibilă de cele mai multe ori adunarea a „doi sau trei în numele Meu” în aceeași încăpere, platforme sociale de comunicare precum blogurile, multiconferințe Skype, grupuri virtuale Facebook sau forumuri pot rezolva problema și pot hrăni sufletul astăzi mult mai mult ca amvoanele oficiale. Singurul lucru pe care îl mai poate satisface astăzi indiscutabil biserica mai rămâne aspectul social: căutatul vreunui partener de căsătorie sau datul cu gura prin pauză. Când vine vorba însă despre spirit și intelect, realitatea este cruntă și numai cine este orb o poate nega . Ori tocmai aici apare marea problemă: ce să faci când gândești altfel decât majoritatea , dar simți nevoia să socializezi cu ea? Experiența mea și a multor altor prieteni indică spre un singur rezultat atunci când dorești să-ți împărtășești gândurile sau frământările cu biserica: vei fi tu exclus și marginalizat cu forța dacă nu-ți ții pliscul, chiar dacă nu vrei să părăsești biserica trupește. Astfel vei fi silit să apuci drumul pietros și dureros al singurătății, frământărilor, dilemelor și dezamăgirilor de tot felul. Exact acesta este parcursul după 1844 a pionierilor adventiști. Acesta este portretul real al adventismului autentic. Dar din câte știu, Dumnezeu se pricepe de minune să facă ceva uimitor de frumos dintr-un „ lăstar care iese dintr-un pământ uscat”. 

    Întrebarea care se pune este „ ce decizie iei la răspântia spirituală majoră din viața ta? ” Alegi pustia singurătății sau iarba verde și grasă unde te conduc păstori omenești? Ești preocupat de aflarea adevărului cu orice preț sau mai degrabă de căldurica și siguranța grupului? Ești însetat de o reală întâlnire cu Dumnezeu sau tot ceea ce dorești este acceptul și aplauzele oamenilor? Ești captivat de cunoaștere sau interesat să nu-ți faci numele și imaginea de râs înaintea altora? Trebuie să te gândești de două ori înainte, deoarece adventismul pur înseamnă înainte de toate, LEPĂDARE DE SINE. Adevărul nu aduce numai eliberare, ci și însingurarea cea mai cruntă. Iar deschizătorii de drumuri sfârșesc întotdeauna în anonimatul cel mai dureros, sau pe crucea nemiloasă a stigmatizării din partea „fraților” lor. Un adventist pur-sânge își va reseta întotdeauna părerile sale, în timp ce bigotul și ateul își vor da mâna în fața oglinzii eului, îndrăgostiți de propriile lor postulate.  Între adventismul de tip fundamentalist, cel mai răspândit din păcate în biserică, și ateism, socotesc că cea mai razonabilă variantă este aceea a unui adventism de tip agnostic. Și asta pentru că, nu-i așa, niciun „așteptător” nu știe când și cum i se vor împlini așteptările.  El doar veghează, se roagă, citește și speră. De știut însă… știe că nu știe mai nimic. Căci începutul înțelepciunii este frica de ... propriile convingeri. 
    

21 de comentarii:

  1. Eu îmi apăr sărăcie a... spunea poetul!
    Eu îmi apăr sărăcia educației, spune astăzi adventistul. Am pus săptămâna trecută o întrebare la studiul biblic în grupa mea: câte cărți, în afară de Biblie și SP ați citit de la 1 ianuarie și până acum?
    Nimeni nu a spus nimic preț de câteva secunde, apoi cineva vizibil deranjat de întrebare a bălmășit un răspuns de genul... măcar să citim Biblia și ne este de ajuns.
    Înțeleg că cineva este sărac (în duhul). Dar să îți aperi sărăcia și să te mai și mândrești cu ea... e mai greu de priceput!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. " Dar, după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. " - Apocalipsa 11.11

    Interesant, nu? Pt cine intelege, evident...

    RăspundețiȘtergere
  3. Martin,
    Si eu am dat un reset religiei mele si am avut o surpriza cand am vazut ce scria sus in colt la sectiunea My religion.
    Zilele trecute am raspuns unor intrebari stupide ale unui Martor care incerca cu toata fiinta lui sa ma convinga sa vin la "sala" nestiind de altfel ca nu sunt ortodox. Dupa ce l'am invartit de vreo cateva ori de nu mai stia de el, mi'a pus aceasta intrebare:Dvs ce religie aveti?
    Si eu i'am raspuns asa: Eu sunt un iluminat de religie iudeo-crestina,adventista, agnostica,ateu la nevoie si profet din cand in cand caci am darul de a prevedea unele lucruri.
    Dupa ce a facut ochii cat cepele, mi'a spus ca nu ma crede! Si a inceput un joace un fel de "spanzuratoarea" cu mine sperand ca o sa-mi ghiceasca orientarea religioasa. A plecat dupa 30 de minute spunandu-mi ca el nu crede ca voi face parte din cei 144.000 pentru ca fac misto de un copil al lui Dumnezeu.Eu i'am spus ca religia mea se adapteaza de la o zi la alta in functie de gradul de descoperire si experienta personala cu
    Dumnezeu.
    Iti dai seama , ce ma fac eu,daca se indura Dumnezeu de mine pacatosul si ajung in cer langa unul ca asta.
    Cred ca bataia lui nu o mananca nimeni( si am tot dreptul caci este la ea acasa....in rai)
    Seara buna amice si felicitari pentru articol.

    RăspundețiȘtergere
  4. Martin,
    Care-i diferenta de principiu, înre un anonim, si un pseudonim?(asta venind vb, despre acei ce se ascund sub masca anonimatului)Apoi,referatele astea de tip skarahoski... crezi cà ajutà pe cineva sa-si reseteze religia?Prostii?oare n-ar trebui sà và asumati aceastà i(posturà)de fapt,toti àstia de pe-aici,care v'adunati(pt cà và asemànati) în virtutea asa ziselor argumente "stiintifice" DENEGRATI I PE ADVENTISTI!!!Prietene,dacà ti-ai resetat religia , tu si prietenii tài de pe aici;atunci, resetati- và si mintea;poate và ve-ti însànatosi!
    Cu acela'si tupeu fratele tàu geamàn MARTIN

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oau, remarcabil!

      Adventistul de mai sus chiar a reusit sa scrie o fraza intreaga! De emotie, nici nu'i mai observ limbajul impiedicat, rateurile de logica si analfabetismul!
      Bravo "Martine"! Te'ai camulfat atat de bine dupa pseudonim, incat e clar ca nu esti anonim.
      Mai rar ca tine...

      Brothers, am o intrebare jenanta pt voi: ati impartit aceiasi biserica cu astia, fara sa va sara nimic in ochi?

      Ștergere
    2. Mizantropescu
      Tu chiar nu-ti dai seama cà limbajul pe care'l folosesti, e mult mai împiedicat(în ràutate mà refer)decît cel folosit de mine? Si dacà unui mizantrop ca tine îi este"sectir" de tot si de toate, la ce-ti mai foloseste gramatica? 'Au sînt adventistii atît de prosti, încît î'ti iese tie în evidentà desteptàciunea?Da, eu sînt un adventist; si màcar am o identitateidentitate. Voi însà alde àstia de mizantropisti,(mi'e jenà s'o spun) , va-ti pierdut orice identitate;
      Cu minimà decentà, adventistul de mai sus!

      Ștergere
    3. Anonimule,

      Te felicit pt dubla identitate. Ma bucur pt tine vazand ca nu'ti lipseste nimic, fiind si bun si inteligent.

      Cu respect.

      Ștergere
  5. Pt Martin Anonimul: iti dau dreptate "referatele astea de tip skaraoski" nu ajuta mai pe nimeni, cam atatia mai sunt interesati de adevar, adica de propria lor viata.

    Te rog lamureste-ma cu un paradox, pe care eu nu pot nici cum sa-l pricep:
    cum reusesc pocaitii sa cerceteze fara sa gandeasca?


    RăspundețiȘtergere
  6. Dragul meu nedumerit
    "Totul e nimic, iar i nimicul este totul" Iatà filozofia purà, care làmureste orce paradox!. (...)chiar si haosul functioneazà dupa o lege bine definità, a hazardului;Reflectia, cauzalitatea sau determinismul,sînt alte domenii de cercetare care eliminà orce suspiciune a oricàrui paradox.Ceia ce vreau sà spun, este cà din punct de vedere al unui gînditor erudit (asa cum pretinzi cà esti) , paradoxuri nu existà;
    Cît priveste pe noi crestinii ,ne folosim de cea mai înaltà tehnologie a cercetàrii; CREDINTA
    DA, CREDINTA E MULT MAI DE DORIT, DECÏT O GÏNDIRE OARBA SI FARA ORIZONT!
    pa amice (mai gîndestete) din purà coincidentà ma cheamà George



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A cui producție este „filozofia aia pură” despre care vorbești? Cumva din imaginația debordantă proprie?

      „ Cît priveste pe noi crestinii ,ne folosim de cea mai înaltà tehnologie a cercetàrii; CREDINTA”
      Asta chiar n-o mai auzisem până acum :-) Iată cum din perspectiva voastră până și credința poate fi tehnologizată. Mai-mai să mă convingi... Cât despre coincidența cu numele, ea nu dovedește absolut nimic. Pentru mine, ești tot un anonim care atacă pe alții ptr ideile lor fără ca să le discute... Iar dacă e vorba de gândire, la fel îți spun și eu: „mai gândește-te dacă în biserica aia unde mergi poți întâlni libertatea de expresie și gândire pe care o ai pe blogul ăsta...

      Ștergere
    2. I. vad ca iti place filozofia...filozofie sa fie:
      "Totul este nimic, iar nimic este totul" aceasta afirmatie poate sa fie, intrinseca sau extrinseca
      a - intrinseca- adica afirmatia se include pe sine in ceea ce afirma, adica "totul este nimic" inclusiv aceasta afirmatie. (te-ai prins?)
      b - extrinseca - adica afirmatia este in afara de la ceea ce afirma, adica "totul este nimic" mai putin aceasta afirmatie, totul mai putin ceva nu inseamna tot, deci este o contradictie

      II. vad ca iti place credinta...credinta sa fie
      Credinta este un lucru minunat, dar NU este factorul/mijlocul/tehnologia care decide ce ESTE adevarul.
      de ce? pt ca, credinta poate fi relativa, pe cand adevarul nu, adica unii CRED in reincarnare, altii in Mahomed, altii in Isus, turnul de veghe sau EGW
      dar potrivit legii non-contradictiei aceste filozofii nu pot fi toate adevarate pentru ca se contrazic,
      in trecut oamenii credeau ca pamintul este plat si Soarele se invarte, dar cu toate ca ei asta credeau acuma noi stim ca nu este adevarat, bietul Pamant este "rotund" si tocmai el se invarte dupa Soare(oare n-o fi obosit?)
      deci vezi NU credinta decide ce este adevarat...(sper ca ma urmaresti, nu te-am pierdut)
      eu pot crede ca Basescu este un presedinte extraordinar, dar nu-i asa ca ma crezi naiv(poate chiar prost)?

      atunci ce decide adevarul....eu personal decid adevarul dupa lucrurile care SUNT, adica ceea ce ESTE este adevarul
      parca scrie intr-o carte "Eu sunt cel ce sunt"...

      scrierile astea skaraoski au scopul de ati prezenta o alternativa pe care daca le-ai compara cu ceea ce este,adica cu realitatea, ai incepe sa vezi

      dar nu-i asa, majoritatea oamenilor prefera sa creada,decat sa vada

      Ștergere
    3. My friend, la ce'ti foloseste realitatea, cand tu vrei sa'ti freci creierii cu deliruri? Risti sa te trezesti!
      Doamne pazeste'ne pe toti! Ce sa cautam in lumina? Nu'i mai misto in intuneric? In intuneric putem sa ne credem ce vrem, suntem prosti dar macar multi, si ne iubim ca niste ucenici ai lui Hristos, pana ne enerveaza unul si'l aruncam afara ca pe un caine.

      In plus, te conjur sa nu mai scrii adventistilor mai mult decat 3 randuri! II bruiezi, mate, si devin agresivi!..

      Ștergere
    4. Iti dau dreptate ca sunt cam lungi cele "3 randuri", dar recunosc desi intentia de suprafata este de binefacere, intru lumina, totusi undeva in vreun colt intunecat din mine, se ascunde motivatia de a provoca vreo reactie "adventist-o-agresiva" ca sa ma prapadesc de ras...

      sti de ce cred eu ca sunt atat de stupizi incat radem...pt ca astia "gandesc" cu sistemul nervos vegetativ...

      liniste sa ai
      M

      Ștergere
  7. Mintenas!!anonimus!### citeste si taci:))) sau daca ai minte faci.!.....dar nu te lua dupa ”draci”

    Mă credeam nemuritor, erou să schimb lumea-n bine
    Și-ntr-un final n-am reușit decât să mă schimb pe mine.
    Aveam limite, îți jur – vorbind de alcool,sabat,potol....
    Acum dintre pahar și suflet habar n-am care-i mai gol.
    Văd oameni ”anonimi” în poze lângă mine-n decor,
    Îmi amintesc de ei, dar îmi scapă numele lor.
    Viața mea are traseu, dar nu se știe unde duce,
    În stație unii coboară, alți anonimi se pregătesc să urce.
    Au plecat, i-am iertat, da!!! pot fi numit tâmpit
    Că încă mi-e silă de cumătra ALBĂ care-n tot m-a mințit.
    Faptele,doctrina,MINCIUNA vorbesc, nici ale mele nu tac.
    Te invit adventist anonim,bagă-ți drku mințile-n cap!....

    RăspundețiȘtergere
  8. .Maximus;
    A folosi tertipuri ale nonsensului pt a comenta o idee filozoficà. îseamnà mediocritate sau o necunoastere crasà a gîndirii filozofice.
    în ce priveste CREDINTA. ..nu orice fel de credintà este si credinta crestinului .A generaliza subiectul acesta, înseamnà a face o analizà "extrinsecà(apropo de joaca cu nonsensul)
    Pe de altà parte ;apreciez faptul cà recunosti existenta pàrtii întunecate din tine...poate cà îtro zi îti vei da seama.Cà de'acolo izvoràste veninul " SARPELUI".

    Stimate "iluminat"
    Dacà tàceai filozof ràmàneai;dar asa.....
    Cineva a spus odatà un proverb: Si un prost ar trece de întelept. dacà ar tàcea".
    FRUSTRRILE nu tin la public.(trebuiesc màrturisite înaintea lui Dumnezeu)
    Nu dispera; cît esti în viatà niciodatà nu-i tîrziu! Sà fi iubit amice!!!!.

    Mizantropescu;
    ...sà cred cà esti în càutarea "luminii"? Dacà începi sà vorbesti frumos, ...pe cuvînt cà am sà te cred.

    Martin,
    Nu pot sa'ti spun decît cà ai devenit o mare deziluzie pt multi dintre cei care te cunosc....pàcat!
    Viata e scurtà frate...ai grijà de tine!

    acelasi adventist din marea multime de asteptàtori ai lui Isus!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vrei să te luăm în serios cu replici de genul ăsta, anonimule adventist? Păi văd că ptr tine Maximus e mediocru în filozofie și se hrănește cu veninul șarpelui, iluminatul e un prost frustrat, mizantropescu este ... ce să mai... deja fără leac prin limbajul folosit, iar eu o deziluzie... Dar tu cum ești, în afară de adventist? Ce etichetă ți-ai pune sincer? Ești și tu păcătos ca noi? Sau deja plutești cu îngerii în alte sfere?

      cât despre ăia ”mulți” care mă cunosc, transmite-lte din partea mea următoarele:
      1. de cunoscut nu mă cunoaște decât mama și Dumnezeu, și eventual... fosta soție.
      2. Dacă nu mă cunosc, deci nu cunosc ce e cu mine, în sufletul și în capul meu, ar face bine să nu comenteze și să nu dea verdicte despre mine, dacă e „păcat” de mine sau nu...
      3. Și dacă totuși nu se pot abține să eticheteze, spune-le din partea mea că și ei, toți ăia care mă cunosc așa de bine, sunt o deziluzie cumplită pentru mine!

      Așteptați-l pe Isus până vi se vor lungi limbile.. E foarte posibil ca atunci când va veni... să nu vă cunoască el pe voi!

      Ștergere
  9. Anonimule, mi-ai demonstrat ca sunt naiv, am crezut ca replicile tale ma vor determina la ceva...(sa revin la biserica de ex.)
    "tertipuri ale nonsensului"...
    tertipuri sunt serviciile voastre "divine" care au tot atata divin in ele cat talpa mea de la pantof
    nonsens este comentul tau dupa o zi de sabat (28 sept)


    Mizantropescule ai avut din nou dreptate...te urasc :):)

    RăspundețiȘtergere
  10. Maximus.
    Am crezut cà ai sà rîzi pe îmbufnate de sistemul meu nervos vegetativ; dar vàd ca'ti plîngi de milà...
    Nui nimic eu te iert TU MA POTI IERTA? da; am gresit si am puterea s'o recunosc. TU O POTI FACE?

    Martin;
    Te sfàtuesc sà'ti întorci privirea càtre propriul tàu suflet;si sà vezi...priveste îdelung si ia aminte!;
    DUMNEZEU ESTE CEL CARE JUDECA! ("O împàràtie nu poate fi dezbinatà împotriva ei însàsi") spunea ISUS.
    adventistul pàcàtos (un pàcàtos iertat)

    RăspundețiȘtergere
  11. prin comentariile tale mi-ai aratat o singura aptitudine, ca poti da click cu mausul (mouse-ul)
    n-ai nici consistenta, nici consecventa
    ai plecat de la "filozofie pura" ai ajuns la "tertipuri ale nonsensului" ca sa finalizezi cu un sentimentalism agresiv
    "tu poti sa ma ierti"?...aici am ras

    apropo de "plans de mila"...dupa ceva sa stii ca plang
    plang dupa o comunitate de oameni, de frati m-am saturat (mi-ati imbolnavit pancreasul)
    unde sa pot merge in blugi si tricou fara a fi considerat analfabet spiritual
    unde sa pot veni cu prietena "din lume" fara sa fie considerata curva, ca nu-i imbracata ca Ellen W
    unde sa intalnesc oameni pasionati de cunoastere
    ....

    voi ar trebui sa fiti "cristofori columbi" ai cunoasterii, sa cuceriti necunoscutul .

    "Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia"
    N.Steinhardt

    PS: ca tot am plecat de la intrebari cu talc: cati adventisti poate sa faca Dumnezeu dintr-o bordura?(Mat.3.9)

    Numai de bine

    RăspundețiȘtergere
  12. :
    Dacà Dumnezeu ar semàna cu bordura de care vorbesti, atunci toate bordurile din lume ar deveni un potential adventist;
    numai cà,vezi tu amice;...unele borduri nu au nici consistentà nici coerentà atunci cînd sau ràsucit pe drum si în loc sà protejeze"CALEA"(TRUPUL LUI HRISTOS) protejeazà santul(LUMEA)
    Mai mult decît atît, printre ràtàcitii de pe drum,sînt unii care întadevàr confundà crestinismul cu prostia, atunci cînd dau buzna în "sala de ospàt a împàràtiei" îmbràcati în" blugi si în tricou"
    întrebarea cu tîlc a fost pusà pe màsurà: " Prietene..." cum ai intrat aici fàrà sà ai haina de nuntà?

    cît priveste cercetarea în necunoscut,...CEL MAI ÏNALT DOMENIU ÏN SPIRITUALITATE ESTE CUNOASTEREA LUI HRISTOS!
    la fel, numai bine!


    RăspundețiȘtergere
  13. Falsul Martin:
    "DUMNEZEU ESTE CEL CARE JUDECA! ("O împàràtie nu poate fi dezbinatà împotriva ei însàsi") spunea ISUS."

    Are dreptate. "Imparatia" bisericilor s-a dezbinat deja ... in mii de bucatele .. Fiecare iti ofera adevarul ei .. batut in CUIE. Nu-l primesti?

    RăspundețiȘtergere