sâmbătă, 14 septembrie 2013

Earth and God Wikipedia sau doar ... Ellen?


                    

    
      M-am născut într-un mediu religios a cărui mentalitate, cel puțin cu 20 de ani în urmă, era dominat într-o măsură covârșitoare de influența scrierilor Ellenei White. Pentru un adventist de atunci nu prea existau alte mijloace de informare și căutare a adevărului în afara celor oficiale ale bisericii, în parte datorită cenzurii și pericolelor societății comuniste, în parte datorită carenței enorme de informații în general din mass-media sau a literaturii de specialitate din diferite domenii. Tocmai de aceea, prin spectrul larg al temelor atinse (educația copiilor, teologie, dietă, filozofie creștină, curtenie și căsătorie, etc )  scrierile EGW suplineau această carență de informații pentru adventistul de rând și dădeau în plus o siguranță deplină cu privire la dilemele vieții. Ellen White reprezenta pentru mulți adventiști de atunci unicul canal de informare despre lume, viață și Dumnezeu. Nu e deloc greu de înțeles de ce mentalitatea adventistă universală ( dar cu precădere cea românească ) este încă pătrunsă „până la os” de opiniile profetesei de peste ocean. Dar ce relevanță mai au astăzi scrierile Ellenei? Pot fi ele considerate efectiv vocea lui Dumnezeu sau mai degrabă doar opinii omenești în cea mai mare parte?

    Sunt perfect conștient că ating cu acest articol un punct extrem de sensibil pentru adventiști. Așa cum am arătat aici și în alte articole din ultimii trei ani de pe acest blog, continui să am un respect deosebit față de Ellen White ca persoană. Setea ei de cunoaștere în general, sinceritatea cu care căuta adevărul și dispoziția de a-l comunica imediat fraților ei de credință sunt virtuți pe care ar trebui să le aibă orice creștin devotat. 

     Din păcate pentru fundamentaliștii din această biserică, cred că este evident în ceea ce mă privește că nu mai am însă respect față de autoritatea „ profetică ” a EGW, nu numai pentru faptul că ea însăși nu s-a considerat ca atare ( chiar dacă adventiștii după 1919 au făcut-o cu forța „profet”), ci mai ales pentru că foarte multe dintre opiniile și scrierile ei din diferite domenii  se zdruncină serios la o evaluare atentă, serioasă, nedogmatică, a faptelor. Ellen White a fost omul epocii ei în sfera adventistă din multe puncte de vedere și merită un oarecare respect. A considera însă scrierile ei un etalon după care trebuie înțeles adevărul în diferitele și complicatele sale aspecte este o greșeală fatală în secolul 21. De ce este o greșeală? 

    În primul rând, chiar teologi marcanți ai bisericii adventiste ( începând chiar cu Florin Lăiu în România aici și mai ales aici) nu mai sunt de mult de acord cu folosirea scrierilor ei pe post de „lampa fermecată a lui Alladin”, nici măcar în ceea ce privește teologia pe care ar trebui să o promoveze biserica.  Ai vreo întrebare despre univers sau constelația Orionului? Earth and God Wikipedia îți răspunde. Ai vreo întrebare despre creațiune/evoluție, amalgamarea raselor de animale sau oameni sau vârsta vieții pe Terra? EGW te ajută. Ai vreo întrebare despre sănătatea ta sau evitarea unor boli? Earth and God Wikipedia e la post. În realitate, chiar o căutare serioasă printre canalele de informație adventistă de peste ocean ( Spectrum, de ex) demonstrează cu vârf și îndesat naivitatea dpdv științific a explicațiilor EGW din acea epocă cu privire la diferite subiecte de interes mai mult sau mai puțin general. 

     În al doilea rând, a fost chiar dorința EGW ca scrierile ei să nu fie folosite drept arbitru într-o dezbatere aprinsă despre anumite teme biblice, lucru care este trecut complet cu vederea de adventiștii de ieri și de azi. În pofida acestui lucru, chiar dacă în doctrina oficială este enunțată răspicat preferința pentru principiul „ Sola Scriptura ”, în practica adventistă Ellen este cea care decide cu privire la orice detaliu din viață, chiar cea intimă, a adepților ei. Urmarea fatală a acestei mentalități copy-paste  din sec. 19 atunci când vine vorba despre decizii personale pentru sec. 21 este aceea că adventiștii, ca să nu mai spun reformiștii, sunt incapabili să se adapteze societății moderne din multe puncte de vedere ( teologic - evanghelizările AZS mai atrag doar oameni din lumea a treia în timp ce în Europa și lumea civilizată retragerile și excluderile din biserică deja depășesc numărul botezurilor, intelectual- dogmele bisericii sunt complet în opoziție cu adevărurile științifice, sau în ceea ce privește relațiile conjugale - unde, de ex, bărbatul continuă să fie privit ca având un rol dominant în familie, spre deosebire de femeie, care trebuie să fie supusă și ascultătoare, etc ), mesajul lor devenind de aceea irelevant pentru o lume în veșnică schimbare. Iar aceia dintre adventiști care reușesc să se adapteze din mers provocărilor lumii în care trăiesc sunt considerați automat „dușmani ai intereselor poporului ”. 

      În al treilea rând, idolatrizarea așa numitului „spirit profetic” este o greșeală fatală deoarece constituie un handicap major pentru intelect. Iar intelectul constituie după părerea mea platforma de bază pentru construirea unei spiritualități sănătoase, deși recunosc că nu este absolut obligatoriu să fii inteligent pentru ca să fii un creștin nobil. Există însă posibilitatea prea ades întâlnită în mediile religioase fundamentaliste ca cineva cu puține cunoștințe    (chiar din spiritul profetic sau biblie ) să fie peste măsură de mândru de ceea ce„ știe”, refuzând sistematic noul, complexitatea, și baricândându-se mental în spatele unei cortine de fum teologic. Dar de ce spun că idolatrizarea „spiritului profetic” este un handicap pentru intelect? Simplu: paleta informativă din diferite domenii de cercetare din zilele noastre este copleșitor mai bogată și mai accesibilă publicului larg decât cea de care dispunea Ellen White în secolul 19. Astăzi oricine poate pune la probă veridicitatea opiniilor ei cu privire la vârsta vieții pe Terra, creațiunea literală în 7 zile, apariția raselor de oameni distincte, dietă „ cerească ”, sexualitate sănătoasă, șamd, confruntându-le cu adevărul științific existent la ora actuală. A refuza insistent studiul și cercetarea pe o temă anumită pentru că ești ferm convins că tu deții deja adevărul de peste 150 de ani, aceasta nu este altceva decât sinucidere intelectuală. A te agăța orbește de mentalități victoriene din secolul 19 ( de exemplu opiniile ei despre curtenie și căsătorie, sau modă și sexualitate în general ), crezând că în acest fel îi faci pe plac lui Dumnezeu, este o falsă evlavie și o autoamăgire grozavă. 

      Opinia larg răspândită printre adventiști, potrivit căreia diminuarea credinței în spiritului profetic duce automat la lipsa de respect față de biblie și apoi la ateism sau agnosticism nu constituie întotdeauna o regulă. Nici pe departe. Am întâlnit sau am citit cărțile unor creștini exemplari care nu au auzit niciodată de Ellen White, și nici nu consideră textul biblic ca fiind supremul și ultimul adevăr despre viață, univers și Dumnezeu, dar cu toate acestea continuă să fie … creștini, refuzând argumentele ateiste și făcând o apologie foarte inteligentă a credinței în Dumnezeu. Și am întâlnit din păcate prea mulți „ creștini” care iau ad-literam scrierile EGW și biblia, considerându-le drept singurul adevăr, suficient și definitiv, dar ei nu sunt în realitate nici măcar oameni, darămite creștini. Lipsiți de empatie, fără scrupule, cu nervii întinși la maximum atunci când le ataci ideile preferate și incapabili să poarte un dialog. 

    De ce această mare diferență între unii și alții? Cum se explică  așa ceva? Răspunsul este unul singur: EDUCAȚIA! În timp ce creștinii autentici preferă o educație în care setea de cunoaștere nu poate fi astâmpărată niciodată, oricât de informat ai fi, cei fundamentaliști sunt partizanii „ credinței care ne-a fost dată pentru totdeauna”. În timp ce oamenii culți înclină spre o educație bazată pe studiul efectiv, laborios, mai mult sau mai puțin profesional al unei teme anumite , dar folosindu-se de resurse diferite și puncte de vedere diferite, bigoții religioși sunt oamenii unei singure cărți, al unui singur unghi din care trebuie să privești lucrurile. Rămân supefiat când mă gândesc la procentajul rușinos de mare de membri adventiști care nu au citit în viața lor altceva decât… biblia și lecțiunea școlii de sabat ( cu prezumția că au citit măcar atât ), și alea pe frunzărite, dar care sunt ferm convinși că ei știu „tot adevărul”. În timp ce oamenii educați caută neîncetat adevărul, participă activ la dezbateri, preferă dialogul și dialectica, sunt partizanii opiniei libere, ai rațiunii și argumentelor logice, cei proști nu au niciun fel de dileme, urăsc să fie întrerupți, preferă predicile monotone, nu sunt capabili sub nicio formă să-și respecte partenerul de dialog, cataloghează ca „ posedat ” pe cel care gândește altfel ca ei și sunt totdeauna siguri că au dreptate. 

    Motivul pentru care mulți adventiști au carențe educaționale este tocmai atenția exagerată care a fost acordată de-a lungul timpului „spiritului profetic”. Ei nu pricep că prin idolatrizarea scrierilor Ellenei ucid tocmai spiritul care a mânat-o pe ea să scrie, acel spirit curios și îndrăgostit de adevăr. Ei nu înțeleg că repetarea obsesivă a gândurilor și ideilor altcuiva le știrbește capacitatea de analiză critică, le îngustează orizontul de vederi și prin urmare, le întunecă mintea. Chiar dacă Ellen White merită laudele noastre pentru stilul poetic din cărți precum „Hristos Lumina Lumii” sau pentru preocuparea pentru sănătate din „Dietă și hrană”, puțini sunt în stare să înțeleagă că HLL este doar o combinație între literatura religioasă a vremii sale ( în proporție de vreo 33% vezi studiul lui Fred Veltman) și propria ei imaginație artistică ( care nu e totuna cu viziune sau vedenie ) sau că din secolul 19 și până astăzi știința a făcut progrese enorme în domeniul nutriționist, astfel încât sfaturile EGW din Dietă și hrană sunt în mare parte depășite astăzi. 

     Speranța mea e că tinerii care vin din urmă vor abandona rigiditatea în gândire a generațiilor trecute, îmbrățișând flexibilitatea opiniilor și libertatea în cugetare și exprimare. Trăim într-o epocă a relativismului în care pisica lui Schroedinger e vie și moartă în același timp, lumina este deopotrivă particulă și undă, iar biblia…ei bine, biblia este în același timp mit omenesc, literatură naționalistă, dar și mesaj supranatural. Nimic nu trebuie luat în râs, nimic nu trebuie idolatrizat. Iar E.G.Wikipedia adventistă se înscrie și ea în aceeași listă lungă a relativismului. Pentru unii demon, prin faptul că și-a atribuit de multe ori prerogative divine fără să fie deloc cazul ( atunci când copia ideile altora, spunând în schimb că „ Domnul mi-a vorbit”, „ Domnul mi-a arătat ” ), pentru alții profet fără cea mai mică îndoială, Ellen rămâne pentru mine doar un simplu om. Un om cu greșeli, ca orice om, și nu mă refer aici la erorile din viața ei privată, ci la cele evidente din opera sa literară. În timp ce profetul Ellen White trebuie privit cu suspiciune, omul Ellen White, cu dragostea sa de nou, de Dumnezeu, de oameni, trebuie apreciat fără îndoială. 

     Mă întrebam cu ani în urmă de ce azi nu mai apar „profeți” ca Ellen, care să uimească audiența sau să își desfate cititorii. Oameni prin care Dumnezeu să vorbească, intelectul să fie dezvoltat iar sufletul să fie înnobilat. Ei bine, greșeam când îmi puneam întrebarea în felul acesta. Adevărul este că mai există și astăzi Wikipedii vii ediția n.0, numai că sunt luate peste picior de către turma obișnuită să venereze de o viață doar Wikipedia 1.0. Foarte puțini adventiști pricep că însăși ea, atotcunoscătoarea și bătrâna doamnă Wiki, are nevoie de resetare, de înnoire, de îmbunătățire, în raport cu ceea ce cunoaștem astăzi despre lume, viață și univers. Că tot sunteți la lecțiuni la capitolul „Reciclare, redeșteptare, reformare”, dragi adventiști, nu-i așa? Dacă tot folosiți până la epuizare timp de 13 săptămâni concepte pompoase precum „redeșteptare și reformă”, începeți măcar cu temelia religiei voastre, și anume „ spiritul profetic” al EGW! Deoarece ea, Ellen, este fundamentul pe care clădiți credința voastră mult mai mult decât vă vine să credeți! Iar eu știu că biblia nu are cuvinte de laudă cu privire la „ omul care se încrede în om”...

     Știu însă că orice biserică refuză cu încăpățânare să se reformeze, tot așa cum un bătrân refuză să arunce obiecte vechi din propria-i gospodărie, obiecte care-i provoacă amintiri plăcute. Știu de asemenea că orice sistem religios nu se poate redeștepta sau înnoi tot așa cum nicio dictatură nu poate admite că e greșită. Și mai știu că niciun meșter în construcții nu poate face o vilă de lux dintr-o casă veche și dărăpănată, ai cărei pereți stau gata să se dărâme. Problema adventismului de azi este identică cu cea a bătrânului nostalgic sau a proprietarului casei dărăpănate: este îndrăgostit de trecut, nemulțumit de prezent și temător de viitor. Sau biblic spus, ca un om care fuge de un leu, întâlnește un urs dar ajunge acasă și-l mușcă un șarpe. Leul ateismului, ursul panteismului ( sau ocultismului ) și șarpele fundamentalismului. 
    

21 de comentarii:

  1. Foarte echilibrat, my brother si bine punctat.
    Ba chiar mai mult: daca schimbi datele si personajele, cred ca e universal valabila observatia ta, aplicabila oricarei miscari religioase.

    ...cu toate ca stii prea bine: n'o suport pe Mariuka pt "asa mi'a zis Domnul", minciunika care'i zombifica pe bravii adventi... till the end of time.

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil ca majoritatea oamenilor religiosi este caracterizata de naivitate sau de incapabilitatea de a accepta ca au gresit. De aceea le este greu adventistilor, si nu numai, sa renunte la "profetii" lor, pentru ca astfel se pierde baza credintei lor si raman cu nimic. Pentru cine este interesat de Ellen White, ar putea sa citeasca si cartea lui D.M. Canright ("Life of Mrs. E.G. White - Her Claims Refuted"), membru al Bisericii Adventiste pana prin 1880. Ce nu mi-a placut mie la Ellen White a fost, asa cum spune si dl. Mizantropescu mai sus, pretentia (nejustificata, cel mai probabil) de a fi primit viziuni divine ("mi-a fost aratat"). Chestia asta ii conferea autoritate scrierilor si se aseamana intrucatva cu epistolele scrise in numele lui Pavel (ex: 1 si 2 Timotei), fapte ce, pana la urma, reprezinta inselaciune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „ Probabil ca majoritatea oamenilor religiosi este caracterizata de naivitate sau de incapabilitatea de a accepta ca au gresit. De aceea le este greu adventistilor, si nu numai, sa renunte la "profetii" lor, pentru ca astfel se pierde baza credintei lor si raman cu nimic.”

      Corect. În orice biserică creștină organizată întâlnești din plin naivitate și incapacitate de a accepta că s-ar putea să crezi o prostie. Numai că incapacitatea aia e încăpățânare „faraonică” sau „pițurcească” cum spunea cândva Cornel DĂRVĂȘAN într-un editorial de-al său. Oamenii proști sunt de obicei și încăpățânați din cale-afară. Și este întotdeauna mai greu să cauți singur după adevăr, decât să-ți fie dat mură-n gură de la amvon de către „unșii domnului” care le știu pe toate.

      Ștergere
    2. Se prea poate ca oamenii să fie mulţumiţi de cunoştinţele dobândite până la un anumit punct în viaţă şi refuză să meargă mai departe în căutarea adevărului. Eu cred că tocmai asta arată că nu sunt pe drumul cel bun şi ar fi bine dacă ar recunoaşte chestia asta atunci când participă la dezbateri pe diverse teme. După părerea mea, întotdeauna este de preferat un "nu (vreau să) ştiu" (Socrate era maestru in asa ceva :- ) ), decât continuarea unei disuţii în contradictoriu fără a avea argumente solide.

      Ștergere
  3. Martin,ce faci ?pui sare pe rana!esti constient ca ti-ai asumat un risc,sa lovesti in „preasfanta prof(i)etoare de Dumnezeu”

    Sunt sigur ca esti la curent cu ultimele evenimente petrecute in corabia lui ”Noe”.Au inceput sa cada picaturi mari din cerul adventist.

    Si ca sa raman in tonul ilustratiei cu batranul care nu arunca vechiturile din gospodarie,uite una:

    In garsoniera ”batranei organizatii”,sau strans tot felul de lucruri folositoare la un timp,apoi au mai fost adaugate peste ele altele noi,care nu peste mult timp au devenit vechi,expirate.Si tot asa pana garsoniera a devenit plina ochi(vezi cazuri recente tv),si au inceput sa miroasa urat lucrurile, pentru ca erau vechi si noi laolalta.Nici cele vechi nu puteau fi folosite,nici cele noi pentru ca nu puteau scapa de mirosul celor vechi.In cele din urma batranica,a incuiat usa si a plecat pe strazi,in parcuri sa adune noi gunoaie.Sunt curios daca mai are curajul sa deschida usa avand in vedere ca va napadi gunoiul peste Ea.Si mai este un aspect.S-ar putea sa aiba probleme cu organele abilitate cu,sanepidul si protectia individului sau a constiintei.

    In concluzie,unii nu vor mai suporta mirosul vechi si expirat si vor ”sparge usa” si o vor da afara pe batranica.Chiar si pe aceea de care vorbea GSM-ul.
    Sa ai viata Martine,si mai trage*i una lui „Matei”si din partea mea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Martin,
    Un om informat, nu înseamnà cà e si educat...Un om educat, nu înseamnà cà e si un om de caracter; iar un om de caracter,(moral în sensul uman vorbind) nu înseamnà cà e si omul lui Dumnezeu.Apoi,e bine de stiut cà omul lui Dumnezeu,este omul pe care îl învatà,îl educà, si-l înobileazà însusi Dumnezeu.Asa au fost profetii,ucenicii lui Isus,si toti aceia care si-au dedicat viata pt binele si fericirea semenilor lor,printre care si EGW.Pe de altà parte,dincolo de faptul cà existà o sumedenie de curente filozofice care neaga existenta lui Dumnezeu; stiinta în genere...se raliazà acestei tentinte,de a demonstra inutilitatea DIVINIT0TII.Mà întreb,si te întreb cu durere ,ce vei face cînd aceastà "stiintà"va spune cà are si dovezi convingàtoare în acest sens?
    CU CONSIDERATIE UN OARECARE CRESTIN!





    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Creștinule anonim, afirmația ta precum că „ știința în genere... se raliază acestei tendințe, de a demonstra inutilitatea divinității ” nu stă sub nicio formă în picioare. Ea este doar o lozincă pe care ai preluat-o de la amvoane fără să o rumegi serios, cu capul tău. Spun asta deoarece știința nu își propune nicidecum să demonstreze inutilitatea sau inexistența lui Dumnezeu. Nu este domeniul ei de activitate. Mă îndoiesc că ai avut de-a face cu știința, din moment ce crezi așa ceva.

      Faptul că mulți oameni de știință se declară atei sau agnostici este cu totul altceva. Părerile lor despre divinitate sunt pur personale, mai mult sau mai puțin subiective. Dar asta nu înseamnă că dacă ei sunt contra lui DUmnezeu, știința este la fel. E ca și cum ai spune că matematica, fizica, chimia și biologia sunt contra lui DUmnezeu. Este cu totul ridicol să crezi așa ceva, cum ridicol este în anul 2013 dH să pui „știința” între ghilimele.

      Încheind, îți spun că ceea ce mi-a (re)confirmat puternic credința mea din ce în ce mai slabă în existența lui DUmnezeu în ultmii ani a fost tocmai ea, știința. Biserica și religia mă aruncaseră în brațele ateismului, dar știința m-a salvat de acolo. E experiența mea proprie din ultimii ani, așa că nu agreez pe cineva care își aruncă cu presupusul despre știință fără să știe ce înseamnă ea concret. Numai bine.

      Ștergere
  5. Martin,
    Intr-o ocazie Edi C, a afirmat ca in cazul in care un adventist se pierde de biserica , nu'i mai ramane decat sa devina pendicostal, musulman sau ateu. Exact asa era ordinea afirmatiei lui.Cunoscandu-ti experienta de viata si perioada nefasta prin care ai trecut nu pot decat sa ma (te) intreb cat adevar exista in vorbele astea.
    Chiar atat de tare este mesajul advent incat sa te faca sa devii neom dupa ce , in urma unui proces de crestere sa te faca sa iti doresti mai mult. Chiar asa este ? Poti sa cazi in prapastia ateismului. Nu de alta , dar sa stiu de ce ma feresc caci nu vreau sa devin nici macar pendicost, sau musulman.....cred ca nimeni nu are o anume reteta pentru asta... nici macar Edi pentru ca si el era altul acum 20 de ani cand l'am cunoscut....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ai cum să-mi cunoști experiența de viață decât dacă ai vorbit cu mine personal sau mi-ai citit romanul. Cum prima se exclude, rămâne a doua :-). Acum vorbind serios despre întrebarea ta, nu este corect felul în care ai reprodus afirmația lui EC. Am auzit-o și eu, dar el spunea că un adventist care se retrage din biserică și nu mai crede mesajul advent devine cel mai degrabă agnostic sau ateu, deoarece îi este greu să creadă că poate trece la alte culte neoprotestante.

      Nu sunt de acord cu afirmația lui dacă facem din ea o regulă. Așa cum bine spui, nimeni nu are o anume rețetă ce urmează după adventism. Oricum, mi-ai dat o idee de articol cu întrebarea asta. În ce mă privește, nu sunt nici ateu, dar nici agnostic în sensul strict al cuvântului. Cred în Dumnezeu, dar am acum mult mai multe dileme decât atunci când eram adventist. Pe blogul acesta am oferit din plin dovezi serioase despre existența unei superinteligențe cosmice la rubrica „ Sola Scientia”, care nu sunt scornite de mine, ci căutate și compilate din cărțile altora.

      Trebuie să te ferești de necredință, părerea mea. Dumnezeu este un mister, cel mai mare dintre toate, dar se merită să-l cauți în mod individual, fără rețete prescrise de biserică sau părinți, etc. Eu l-am descoperit în știință în ultimii 4 ani. A fost , cred, modul Lui de a mă salva de ateismul cel mai înverșunat, după nedreptatea și ipocrizia la cer pe care le-am văzut în „ poporul Domnului”.

      Ștergere
  6. A doua varianta este Martin...puteam acum 2 luni cand ai venit in tara ,prin Berceni, sa ne intalnim.Eu locuiesc in zona.Dar am crezut ca nu vei dori sa pierzi din timpul tau cu necunoscutii.Poate data viitoare.Sa stii ca sotiei mele, îi plac poeziile scrise de mama ta.Eram si noi curiosi sa stim ce sa intamplat cu fata ta in continuare ,pentru ca totul s-a terminat brusc in carte.Daca ati reusit sa va intalniti mai des,ar fi fost minunat.

    Si acum sa revin la recomandarea ta de mai sus,in care imi spuneai sa ma feresc de necredinta!
    Omule!am ajuns sa ma feresc de ”credinciosi”ca de cei ”ne”nu am nici o problema.Eu sunt acum in ipostaza de a ataca la scena deschisa pe unii pastori care refuza un dialog civilizat cu sala.Pur si simplu nu doresc sa comunice sau le este frica.Am dorit sa-i intreb, dar la ora de maxima audienta, asa:”oh nobili stoici, ce inselatorie transpare din aceasta expresie a comportamentului vostru?traiti in armonie cu natura divina sau cu doctrina si spiritul profetic?

    Martin,acum mai mult ca niciodata imi dau seama ca am fost inselat cand am ales aceasta religie,credinta,biserica,cum vrei s-o numesti!Stau si ma gandesc de ce fac ei un principiu din ceea ce sunt.Stoicismul de care dau dovada acesti nobili, nu este altceva decat o forma de autotiranie.Cu toata ”dragostea”lor pentru adevar,s-au straduit atat de mult,cu atata insistenta si o asemenea rigiditate hipnotica sa aiba o viziune falsa,respectiv stoica,asupra lui Dumnezeu si a creatiunii,incat n-o mai pot vedea in vreun alt mod.
    Aici greseste doctrina,ideologia,casta...Ea creeaza lumea dupa propia-i imagine,nu poate proceda altfel.Ideologia reprezinta tocmai acest impuls tiranic de creare a lumii sau a unei biserici.
    Pretutindeni in Biserica zilelor noastre,problema ”lumii reale si a celei aparente”este abordata cu un asemenea zel si o asemenea agerime(as spune chiar siretenie)incat nu poti face altceva decat sa te gandesti si sa asculti;iar cel care aude in fundal numai o ”vointa de adevar”nu are cu siguranta ,curaj!
    Ori aceasta atitudine a conducatorilor nu este decat o manifestare nihilistica, simptomatica pentru un grup disperat aflat intr-o stare de epuizare letala,indiferent cat de brava ar parea acesta atitudine virtuoasa de la amvon.Si numai cei cu auzul fin pot observa asta.Dar se pare ca sunt din ce in ce mai multi care au inceput sa-si miste mintea!!!!Scuze frate dar am scris cam mult:))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, deci mi-ai citit cartea... Din păcate, ultimul capitol este numai SF. Așa că tot nu știi multe despre mine... :-) Dacă vrei să luăm legătura în vreun fel, emialul meu este : grg75ro@yahoo.com.

      Înțeleg să te ferești de „credincioși”. Fiecare avem experiența noastră mai mult sau mai puțin nefastă cu ei. Dar asta e una, iar CREDINȚA e alta. Nu face confuzie între ele. Religia și biserica este una, iar spiritualitatea și credința este cu totul altceva, după părerea mea. Eu cred că am rămas un om spiritual, chiar dacă nu mai sunt religios deloc. Și da, cred și eu că internetul va aduce multe schimbări în ceea ce privește spiritualitatea în anii care vin. Pentru mulți e însă cam târziu să se mai schimbe ceva,,,, dar pentru alții schimbarea e la îndemana. Mai vorbim...

      Ștergere
  7. Martin,nu vreau sa cred ca ultimul capitol era doar o dorinta fierbinte de-a ta.Mintea mea refuza sa creada ca nici acum nu ai reusit sa pui lucrurile intr-o ordine fireasca in viata ta!!!nu!nu pot sa cred!vezi prietene....asta este unul dintre motivele pentru care eu am ajuns sa urasc religia,dar sa-L iubesc pe Isus....

    Mama mea,si bunicii din partea ei,in timpul copilariei(de la gradinita)au procedat cu mine la fel.Imi zugravea tatal in cele mai urate moduri,si ma facea sa fug de el.Tatal meu imi aducea pachete la scoala si eu fugeam de el, si rareori ne vedeam doar in cancelarie la insistentele dirigintei.Dupa multi ani,mi-am dat seama ca eu fusesem bombardat cu multe lucruri urate care ma facusera sa-mi urasc tatal.Si dupa multi ani,cand deja aveam o famile mi-am cautat tatal,ne-am regasit si la 2 ani a murit(50 ani)...Am cel mai mare regret ca nu am reusit sa fac lucruri,care se fac in mod normal intre un fiu si un tata....Am fost o victima colaterala intr-un razboi care nu era al meu.Si ma gandesc cu groaza astazi, ca inca mai exista minti care gandesc asa si isi sacrifica copii pe altarul unei relatii prost terminate intre adulti.

    Doamne, ajuta-mi ca niciodata sa nu fiu in situatia tatalui meu,dar nici in situatia ca eu sa-mi mint copilul intr-o situatie similara(pentru ca nu se stie niciodata ce iti rezerva viata).Iti marturisesc ca am plans ca un copil cand am citit cartea,si sotia mea nu a mai fost buna de nimic vreo cateva zile. Te salut cu un maxim respect George:))))poate vom initia un moment X intr-o buna zi.*****

    RăspundețiȘtergere
  8. Martin, puteai sa dai si tu macar un link spre OSC, daca tot ne-ai plagiat titlul topicului EGW, ca ma gandesc ca "Earth & God Wikipedia" nu a rasarit la intamplare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nicio problemă Eretik, o rezolv imediat. Într-adevăr, titlul este 90% al vostru, articolul 100% al meu :-)

      Ștergere
  9. Pe acel topic se gaseste si traducerea articolului despre Studiul Weltman.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este. Păcat însă că doar partea 1 a sa. Mi-a dat prin cap să traduc eu partea a doua, dar nu am reușit până acum...

      Ștergere
    2. Sant un om oarecare nu am prea multa cultura ,sant nascut din parinti adventisti; as avea o lntrebare ,dvs santeti un om citit ,inteligent,cu mintea agera moderna ,spunetimi ISUS HRISTOS a fost FIUL LUI DUMNEZEU si a venit pe pamant la o vreme hotarata mai lnainte ca sa rascumpere pe oameni de la moartea adusa deAdam prin neascultarea deDUMNEZEU?si ca va veni sa le dea viata vecinica celor care prin ascultarea de DUMNEZEU vor doblndi un caracter ca al LUI ISUS.spunetimi daca aceste cuvinte scrise ln Biblie mai sant vrednice de crezut.Cu stima, un om.

      Ștergere
    3. Da, după părerea mea sunt vrednice de crezut. De fapt asta e evanghelia: omul a căzut prin neascultare, dar e repus în drepturi prin credința în Isus Hristos. Simplu și cuprinzător că până și un copil ar înțelege. Adulții fac însă din această veste bună numită evanghelie circ și afaceri, adică religie.

      Aș avea însă o mențiune: îl cred prea inteligent pe Dumnezeu ca să-și trimită fiul pe Terra cu scopul de a-l aduce ca jertfă de răscumpărare ptr om. O astfel de gândire este tributară înțelegerii iudaice de acum 3000 de ani, unde jertfele erau la ordinea zilei. Cred mai degrabă că DUmnezeu și-a trimis Fiul pe Terra ca să învățăm ce înseamnă iubire neprefăcută, bun-simț, libertate în gândire, civilizație, respect și toleranță, etc... adică cam care sunt principiile altor lumi sau altor universuri, mă rog. Dar lecția oferită de Fiul nu a fost tolerată de om, iar ca atare DUmnezeu în corp uman a fost ucis. De atunci și până azi omul nu vrea un astfel de Dumnezeu bun și blând, tolerant și manierat. Ci unul după chipul și asemănarea lui, de aici și miiile de religii diferite, creștine inclusiv.

      Deci ideea că Dumnezeu putea să ne ierte și răscumpere doar prin jertfa supremă este biblică, dar nu face casă comună cu logica și bunul simț. Chiar noi oamenii suntem în stare să iertăm fără condiții. De ce nu ar fi putut face un DUmnezeu superinteligent la fel, sau chiar mai mult decât putem face noi? Dumnezeu doar a știut ce va păți de mâna omului, atunci când va veni pe Terra să-l învețe să trăiască. Dar nu a predestinat destinul lui Isus Hristos, și nici nu s-a folosit de Iuda, Caiafa sau diavol ca să i se împlinească planurile din veșnicie. Ptr că dacă ar fi așa, aceștia au la rândul lor merite incontestabile întru mântuirea neamului omenesc. Sper că m-ai înțeles.

      Ștergere
    4. Nu miati raspun la toate lntrebarile mai cititi odata si sa-mi raspunde.ti la toate .cu stima un om.

      Ștergere
  10. E tradusa si partea a doua. Se afla acolo amandoua partile.

    http://opensourcechurch.ro/index.php?showtopic=25&st=160&p=9719&#entry9719

    RăspundețiȘtergere
  11. Un pom plin cu roade este lovit de "trecatori",iar daca vreti s-o cunoasteti pe E G White,mancati din roadele(cartile) ei,dupa care poate va pocaiti.Biblia,si ea, a fost si e lovita din toate partile,dar a rezistat mii de ani!Usa corabiei este inca deschisa,asa ca,iesiti din Babilon si nu batjocoriti pe "Moise"-profetul Domnului.In corabie au intrat porcii,magarii,fiareele salbatice,dar OAMENII "inteligenti" au refuzat,sfarsind in apele potopului.Alegerea este personala!

    RăspundețiȘtergere