vineri, 16 mai 2014

Homosexualitatea: păcat sau boală?!?



   



     Biblia este categorică în ceea ce privește homosexualitatea, zoofilia sau o sexualitate denaturată, distorsionată, aflată în contrast flagrant cu heterosexualitatea, concepută de Creator. În vechiul testament, astfel de comportamente sexuale erau pedepsite cu moartea fără milă. Prima referință în acest sens este distrugerea Sodomei și Gomorei prin foc și pucioasă, apoi urmează prevederile legale extrem de aspre din Leviticul despre păcatul homosexualității și zoofiliei ( sexul cu animale). În noul testament, Pavel continuă limbajul extrem de dur la adresa comunității homosexuale în Romani 1, condamnând cu autoritate astfel de practici. Întrebarea pe care acest articol dorește să o sondeze este aceea dacă astfel de comportamente sexuale sunt o alegere liberă făcută la maturitate, sau sunt urmarea unor deficiențe genetice sau ale unor malformații cerebrale încă de pe vremea când indivizii respectivi erau doar niște fetuși în uterul matern. Dacă se poate dovedi din punct de vedere științific, cu alte cuvinte, că homosexualitatea, pedofilia, transsexualitatea și bisexualitatea sunt în realitate comportamente determinate de gene, mai degrabă decât de alegerile proprii, se pune automat întrebarea cât de mare este vina morală a acestor oameni, iar dacă ei sunt într-adevăr bolnavi fără voia lor, de ce „merită” pedeapsa aspră a unui Dumnezeu milos și inteligent? 


    Homosexualitate

     Dar să o luăm cu începutul. În momentul fecundării, doi cromozomi X vor da naștere unei fete, iar un cromozom X și unul Y vor da naștere unui băiat. Cromozomul Y al băiatului pornește un proces care va duce , începând cu cea de-a 6-a săptămână a sarcinii, la producerea de testosteron, care la rândul său va determina apariția și diferențierea organelor sexuale ale fătului. În plus, în a doua parte a sarcinii, creierul fetusului va începe să capete „orientare” feminină sau masculină, deoarece acesta este timpul când băieții produc în uterul matern o cantitate enormă de testosteron. O primă concluzie se impune deja: identitatea sexuală a noului născut este ferm și irevocabil ancorată în structurile sale cerebrale

    Pe de altă parte, s-a constatat că preferința pentru anumite jucării din partea băiețeilor și a fetițelor nu are de-a face cu educația primită din partea părinților sau a educatorilor atât de mult pe cât este rezultatul programării cerebrale. Experimente realizate cu copii-maimuțe au demonstrat cum tinerele femele au preferat în majoritate covârșitoare joaca cu păpușile, în timp ce tinerii masculi au ales cu precădere mingii sau mașini. Creierul programează individul pentru parcursul viitor al vieții încă din uterul matern: fetițele fiind pregătite pentru a deveni la rândul lor mame, iar băieții pentru luptă, apărarea teritoriului și a familiei sau abilități tehnice. 

    Că testosteronul este responsabil pentru diferențierea organelor noastre sexuale și a creierelor noastre o demonstrează sindromul de insensibilitate la androgen. Oameni care au acest defect genetic produc testosteron, dar corpul lor nu reacționează la aceasta. Din acest motiv, atât creierul cât și organele genitale primesc o conotație (respectiv înfățișare ) feminină. Chiar dacă cei afectați de acest sindrom sunt genetic bărbați ( XY ), ei vor deveni de fapt femei heterosexuale. Pe de cealaltă parte, la fetițe care datorită unei boli a glandei suprarenale ( Hiperplazie congenitală a glandei suprarenale ) sunt supuse în uterul matern unei cantități înalte de testosteron, clitorisul li se dezvoltă atât de puternic încât , în cazuri de excepție, sunt înregistrate la naștere ca fiind de gen masculin. Ele vor fi în realitate tot femei , dar sub o aparență fizică masculină. 

   Dar să ofer și un exemplu concret, pentru a înțelege mai bine drama acestor oameni. În iunie 1985 a fost descris în presa olandeză cazul unei familii de turci în care s-a născut un băiat. Părinții au fost deosebit de bucuroși, deoarece mai aveau încă 4 fete. După sărbătoarea de rigoare, „băiatul” s-a îmbolnăvit însă, diagnosticul fiind hiperplazie congenitală a glandei suprarenale ( CAH ). Respectând convingerile religioase ( musulmane ) ale familiei, doctorii au făcut tot posibilul ca micul lor pacient să arate cât mai mult cu un băiat, conform dorinței părinților. Când acesta a ajuns însă la pubertate, dorința de a-și manifesta sexualitatea ca o femeie a fost atât de intensă, iar opoziția familiei vis-a vis de o schimbare de sex atât de înverșunată, încât „adolescentul” respectiv s-a sinucis. Motivul: chiar dacă organele genitale erau „masculine”, creierul rămăsese în continuare feminin

   Hormonii și alte substanțe chimice au un rol determinant în dezvoltarea orientării noastre sexuale. Fetițele care datorită bolii CAH sunt supuse în uterul matern unei doze înalte de testosteron, vor fi la maturitate foarte probabil bi- sau homosexuale. Nicotina și amfetaminele, care sunt consumate de mamă în timpul sarcinii, măresc probabilitatea ca viitorul copil să fie homosexual. Stresul în timpul sarcinii de asemenea constituie un factor probabil pentru apariția viitoare a homosexualității, deoarece hormonul matern de stres Cortizol are influență asupra producerii hormonilor sexuali ai copilului în uter. Toți acești factori, și încă alții nenumiți aici, schimbă dezvoltarea cerebrală a fetusului, în special a hipotalamusului, regiunea cerebrală responsabilă de orientarea noastră sexuală. 

   Dick Swaab, renumit cercetător neurolog olandez, autorul cărții „ We are our brain ” a descoperit că ceasul biologic al bărbaților homosexuali este dublu dezvoltat față de cel al heterosexualilor. Un alt neurolog renumit pentru studiile sale despre creier și orientările sexuale, Simon Le Vay, a descris o mică regiune cerebrală feminină în partea din față a hipotalamusului bărbaților homosexuali. Ivana Savic din Stockolm a descoperit deosebiri funcționale în hipotalamus între bărbații homosexuali și heterosexuali în ceea ce privește acțiunea feromonilor asupra comportamentului sexual. Există așadar destule deosebiri structurale și funcționale în creier care determină viitoarea noastră orientare sexuală, orientare care este hotărâtă nu la maturitate, ci chiar din uterul matern, în a doua parte a sarcinii. Mediul ulterior în care va crește copilul ( heterosexual sau homosexual) nu mai are vreo influență asupra orientării sale sexuale, din moment ce premizele pentru aceasta au fost fixate deja încă din stadiul de fetus. Așa se explică de ce unii copii crescuți în familii creștine conservatoare „aleg” totuși să devină homosexuali la maturitate.

      Transsexualitate

     Cei care fac parte din această categorie sexuală sunt ferm convinși că s-au născut în trupul celuilalt sex și ar face absolut orice pentru o schimbare a sexului. Această schimbare are loc treptat: cei afectați trăiesc mai întâi „în pielea” celuilalt sex, administrându-și hormonii specifici (bărbații care vor să fie femei vor lua estrogen, și femeile care vor să devină bărbați își vor administra testosteron ). O parte dintre ei ( care își pot permite operația chirurgicală de schimbare de sex , adesea între 12.000- 40.000 euro ) se vor supune unei suite de îndelungi, dureroase și complicate operații estetice, pe care doar 0,4% dintre ei o vor regreta! 

   Transsexualii sunt de două feluri: bărbat-spre-femeie ( BsF) și femeie-spre-bărbat (FsB). BsF au o frecvență de 1/10.000 de oameni, iar FsB o frecvență de 1/30.000. Probleme legate de identitatea sexuală apar chiar într-o fază timpurie. Există destule mame care relatează cum fiii lor se îmbracă la o vârstă fragedă în rochiile sau pantofii lor, că se interesează de păpuși și preferă la grădiniță joaca cu fetițele. Toate faptele indică spre o cauză a acestor probleme cu mult înainte de naștere. S-au descoperit mici schimbări în genele care au de-a face cu acțiunea hormonilor asupra dezvoltării cerebrale, schimbări care măresc considerabil probabilitatea apariției transsexualității. Care sunt aceste schimbări și ce repercursiune au ele?

    În 1995 a fost publicat în prestigioasa revistă Nature un studiu al echipei lui Dick Swaab despre Bed Nucleus din Stria Terminalis ( BST ), o mică structură cerebrală, care este participantă activ în variate moduri în ceea ce privește comportamentul nostru sexual. Partea centrală a acestui nucleu, numită BSTc, este la bărbați de două ori mai mare și conține de două ori mai mulți neuroni ca la femei. La transsexualii de tip BsF savanții au descoperit spre stupoarea lor un BSTc feminin, iar la singurul creier de transsexual FsB care a putut fi cercetat cu acea ocazie s-a descoperit de asemenea un BTSc masculin! Pasul următor după această descoperire a fost ca savanții să cerceteze dacă această inversare a identității sexuale în creier a avut loc la vârsta maturității, provocată de pildă prin administrarea de hormoni, lucru care a reieșit negativ. Concluzia: inversarea identității sexuale, provocată de BSTc, a avut loc într-un stadiu incipient al dezvoltării cerebrale, și anume în starea de fetus! Odată ajunși la maturitate sexuală, persoanele respective nu au făcut altceva decât să asculte de dictatul genelor. 

  În 2013, renumitul neuropsihiatru indian V.S. Ramachandran a publicat propriul studiu în această privință după cercetările personale de rigoare. Concluzia: la transsexuali de tip BsF cortexul cerebral nu asimilează obiectiv penisul, iar la cei de tip FsB nu asimilează sânii. Acesta este motivul medical pentru care transsexualii nu își percep organele sexuale ca fiind ale lor. 

       Pedofilia

      Atunci când un adult simte înclinații pedofile, cauzele neurologice pot fi o tumoare cerebrală în scoarța cerebrală prefrontală, în cortexul temporal sau în hipotalamus. S-a constatat de asemenea că tendințe pedofile au apărut postoperatoriu la pacienți suferinzi de epilepsie cărora li s-a îndepărtat partea din față a lobului temporal sau la pacienți diagnosticați cu demență frontotemporală ( boala Pick sau Morbus-Pick ). O astfel de operație chirurgicală poate avea ca efect o dezinhibare sexuală neobișnuită, fiind documentate cazuri în care pacienți de orientare inițială heterosexuală au început să downloadeze filme sau imagini cu pornografie infantilă sau pornografie în general, lucru nemaiîntâlnit înainte de operație. 

    Cu toate acestea, Dick Swaab este de părere că astfel de cauze neurologice pentru pedofilie sunt o raritate, de cele mai multe ori pedofilii fiind persoane care s-au simți atrași dintotdeauna sexual de copii. În același ton cu tendințele sexuale mai sus amintite, el conchide că motivul pentru care acești oameni sunt diferiți trebuie căutat în faza intrauterină sau imediat după naștere a persoanei respective, deoarece orientarea noastră sexuală viitoare este stabilită de informația genetică disponibilă și de jocul dintre hormonii sexuali și dezvoltarea creierului de dinainte de naștere.  

   În ultimii ani au fost documentate primele specialități structurale în creierul bărbaților pedofili. Într-un studiu realizat cu ajutorul tomografiei de rezonanță magnetică, s-a descoperit că în hipotalamusul pedofililor, în regiunea Bed Nucleus din Stria Terminalis ( BST ) și amigdală se găsește mai puțină substanță cenușie ( celule nervoase ). Amigdala este regiunea cerebrală răspunzătoare printre altele pentru teamă, agresivitate și sexualitate. Cu cât amigdala era mai mică, s-a constatat că riscul înclinațiilor pedofile era mai mare. Pedofilii din cadrul grupului ales pentru studiu care fuseseră condamnați au reacționat cu o mai mare activitate a amigdalei la vederea imaginilor cu copii decât persoanele heterosexuale din grupa de control. Un medic radiolog specializat în citirea imaginilor furnizate de scanerele de rezonanță magnetică cerebrală poate foarte ușor să distingă între pedofili, homosexuali și heterosexuali după felul în care se „aprind” diferite regiuni cerebrale.  

    Concluzii

    Într-un recent sondaj efectuat pe pagina mea de Facebook, unii prieteni au fost de părere că homosexualitatea sau alte comportamente sexuale deviante constituie alegerile libere ale persoanelor respective ajunse la maturitate sexuală. Din păcate pentru acești prieteni, studiile științifice efectuate în ultimii ani demonstrează exact contrariul, așa cum am încercat să arăt mai sus: homosexualii, transsexualii și chiar pedofilii suferă de diverse afecțiuni cerebrale dovedite. În pofida propagandei mișcărilor creștine fundamentaliste de tip „ ex-gay movement ” conform căreia schimbarea orientării sexuale este pe deplin posibilă prin înfrânare și rugăciune, nu s-au semnalat decât extrem de rare cazuri de succes în acest sens. Totul ( atât statistica cât și consensul științific ) lasă loc concluziei că persoanele vizate nu se pot schimba , și asta dintr-un simplu motiv: sunt condiționați genetic încă înainte de naștere! 

   Așa stând lucrurile, o altă concluzie se impune de la sine: dacă este adevărat că aceste persoane sunt mai degrabă bolnave din punct de vedere genetic decât imorale, și dacă motivele deviațiilor lor sexuale se află nu într-o alegere liberă personală, ci într-un accident genetic sau într-o operație chirurgicală cu efecte secundare neașteptate, ce rost are condamnarea morală a acestor categorii de persoane? De ce trebuie numite „păcate” niște comportamente sexuale care în realitate sunt rezultatul acțiunii genelor și hormonilor? Despre liberă alegere, așa cum cred că am arătat suficient până acum, nici vorbă! 

    Bineînțeles, prietenii mei creștini conservatori vor încerca să reducă discuția la ultimul și „supremul” lor as din mânecă, în lipsa unor dovezi științifice în favoarea opiniilor lor: „ așa zice Cuvântul lui Dumnezeu! ” ; „ așa e voia Domnului! ” când vine vorba despre acești semeni ai noștri mai deosebiți. Pentru ei, povestea distrugerii Sodomei și Gomorei și reprimarea lui Pavel din Romani 1 vis-a vis de homosexuali sunt suficient de relevante pentru TOATĂ chestiunea în sine. Întreaga discuție s-a închis dintr-o dată bătând cu pumnul (sau, mă rog, cu biblia ) în masă. Ei nu au dileme, nu au semne de întrebare, nu dau circumstanțe atenuante semenilor lor. 

      Purtarea lor îmi aduce aminte inevitabil de impetuozitatea ucenicilor care, în naivitatea lor, și cu mințile orbite de mentalitățile vremii, l-au întrebat pe Isus dacă orbul din naștere fusese cel care păcătuise sau părinții lui, de primise o boală atât de necruțătoare. Și atunci, ca și acum, pe buzele lor se afla acest cuvânt magic „păcatul”, care le rezolvă pe toate cât ai clipi din ochi. Și care este explicația pentru tot ce se întâmplă în lumea noastră. Și atunci, ca și acum, influențați de citirea Torei de către liderii lor religioși, erau gata să arunce cu piatra, grăbiți de a condamna, siguri că au înțeles bine cauzele adânci și motivele ascunse.  Isus le-a oferit atunci nu numai ucenicilor săi, dar și oricărui om care îndrăznește să-și judece cu asprime semenii, cea mai genială lecție din toate timpurile: divinitatea nu își pierde timpul cu găsirea de vinovați, sau cu investigarea motivelor pentru vreo boală anume, ci cu vindecarea celui în cauză! 

    Pe lângă faptul întristător că nu știu să aducă argumente din alte domenii cu excepția celui religios, pe lângă dezinteresul și disprețul lor față de explicațiile științifice ale unor astfel de comportamente, ei omit total până și faptul că Isus n-a fost niciodată grăbit în a condamna, ci a elibera! Isus era un expert în distrugerea tabuu-urilor legate de sex din vremea sa, întreținându-se cu o femeie ușuratică, pe deasupra și samariteancă, departe de ochii lumii, acceptând în cercul său de prieteni o prostituată notorie care recidivase mereu și mereu în păcatul ei favorit, și permițând unei curve să-i spele picioarele cu părul ei. Cât de profund necreștină și cât de aberant din punct de vedere logic mi se pare așadar condamnarea în bloc a homosexualilor, transsexualilor și a altor exhibiționiști sexual fără ca să existe în schimb nici cel mai mic interes pentru cauzele adevărate, naturale, profunde, care determină un astfel de comportament. 

       Sunt recunoscător că nu trăiesc într-o societate patriarhală religioasă precum cea de pe timpul lui Moise sau cea actuală din Iran sau Afganistan, unde ultimul cuvânt să-l aibă Torah, biblia sau Sharia musulmană. Societatea modernă seculară, care aparent nu mai este interesată de biblie și Dumnezeu, îmi permite în schimb să pun întrebări, să-mi exprim liber opinia și să obțin cunoștințe care fără progresul științei mi-ar fi fost imposibile. Mă îngrozesc însă la gândul de a trăi în viitor într-o posibilă societate condusă de biserică, oricare ar fi aceasta, unde ținuta femeilor ar fi măsurată la propriu cu metrul sau mâncarea din frigider și literatura din bibliotecă ar fi controlate de trupe de securitate speciale. 

    Desigur, acest articol nu se dorește a fi o pledoarie la adresa homosexualității, pedofiliei sau zoofiliei. Cine deduce asta, oricum nu a înțeles nimic din el. Intenția mea a fost aceea de a cunoaște în amănunt cauzele directe ale unor astfel de comportamente sexuale, a înțelege mai bine semenii noștri mai „ciudați” și a distruge prejudecăți arhaice care nu-și au niciun fundament științific în secolul XXI. Categoric că abordarea acestei teme complexe din acest unghi de vedere implică nașterea multor dileme. Dar ce este mai sănătos și mai moral: condamnarea automată, în bloc, a semenilor noștri exclusiv pe motive religioase, sau investigarea sinceră a cauzelor homosexualității pentru a încerca să ne înțelegem mai bine aproapele? Las la latitudinea cititorilor mei răspunsul, încheind ( spre satisfacția celor mai bibliofili dintre ei ) de data aceasta cu cuvintele simple, dar extrem de pătrunzătoare ale lui Isus: 

    „ Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați: și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. ” Matei 7, 1-2. 

Bibliografie: „ Wir sind unser Gehirn”, cap 4: Die sexuelle Differenzierung des Gehirns in der Gebärmutter",Dick Swaab

    

16 comentarii:

  1. intrebare: cei descrisi de tine ca fiind "bolnavi" se recunosc ca atare?
    paradele gay, ce sunt cu ele? ca nu am auzit de parade Alhzeimer, sau parada hepatita, sau parada hiv, sau parada gripa....
    cred ca totusi e altceva cu acesti oameni.
    Am inteles explicatia ta cu privire la ce spune stiinta, dar Biblia (care totusi exprima o opinie "s-au lasat in voia mintii lor stricate savarsind parte barbateasca cu parte barbateasca) n-o mai luam in seama doar pt. ca sunt studii facute de savanti, care nu spun totusi nimic nou "mintea lor stricata" (bolnava).
    Mie imi pare ca "bolnavii" acestia sunt prea mandrii cu boala lor, ii doare in cot de o posibila vindecare, cer "iesirea din dulap" a celorlalti, sa fie cat mai multi la numar. Recent am fost operat, am avut o afectiune de vreo doi ani, dar credeti-ma ca niciodata nu mi-am dorit in aceasta perioada, sa mai fie cineva in situatia mea, nici macar posibilii dusmani.
    Ceva e totusi cusut cu ata alba in aceasta epopee.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate. Acești oameni nu se consideră pe ei înșiși ca fiind bolnavi, nici pe departe. Ci normali. Ori cred că argumentația științifică lasă clar să se întrevadă că nu poate fi pusă problema normalității, din moment ce hipotalamusul și amigdala lor, apoi BSTc-ul și alte structuri cerebrale dovedesc schimbări sau excepții de la normalitate ( statistic măcar vorbind ). Știința spune că așa ceva, precum homosexualitatea, transsexualitatea sau chiar pedofilia în anumite cazuri sunt rezultatul condiționării genetice provocate de accidente în cadrul dezvoltării embrionare.

    Pavel spune același lucru: mintea lor este stricată. Numai că dacă el ar fi știut că acest lucru comportă o conotație fizică, biologică mult mai mult decât morală ... atunci cu siguranță discursul lui despre homosexuali ar fi fost altfel. Ceea ce este cusut cu ață albă în această poveste e următorul lucru, după părerea mea: societatea modernă seculară nu mai crede sub nicio formă că Dumnezeu a creat „parte femeiască” și „parte bărbătească”, adică... cu alte cuvinte, că intențiile Creatorului au fost ca omul să fie heterosexual. Ca urmare, nu au de ce să-și dorească normalitatea inițială, atât timp cât se simt bine cu boala lor, și nu sunt conștienți că aia este de fapt o boală. Dimpotrivă, sunt așa de convinși că e „normal” să se culce cu persoane de același sex, încât merg cu lozincile lor până acolo încă organizează parade. Și își impun prin lobby, iată, voința și obiectivele până la cele mai înalte sfere politice, artistice, etc.

    Omul este mereu atras de extreme. Până de curând, homosexualii erau persecutați, închiși pe nedrept, ba chiar torturați și uciși. Azi, când datorită luminii științifice perspectiva asupra lor s-a schimbat, s-a sărit calul în cealaltă parte, făcându-se paradă, vorba ta, de faptul că ești „invers”. Iar a spune cuiva că lucrurile sunt „invers” în ceea ce privește homosexualitatea, că nu e deloc ceva „normal” fizic sau biologic, a devenit azi de asemenea un „păcat”. Oamenii tind în majoritatea lor să nu fie obiectivi, nici de-o parte, nici de cealaltă a taberelor. Ce vrei? Inteligența și bunul-simț sunt virtuți pe cale de dispariție atât în tabăra progay, cât și în cea anti-gay. Personal e bine să distanțezi de părerea majorității, deoarece de cele mai multe ori este exagerată. Adevărul, iată, e mult mai complicat decât ne place sau pot unii să-l suporte. Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici ati atins un subiect SENSIBIL !........

      Ștergere
    2. Ziarul „The Telegraph” din 13.02.2014: „oamenii de stiinta cred ca homosexualitatea este doar parţial genetică, majoritatea cauzelor sale fiind însă legate de mediul de viaţă şi de factori sociali”
      Într-unul dintre cele mai extinse studii privind originile homosexualităţii, echipa condusă de Dr Alan Sanders, profesor de psihiatrie la Northwestern University, a studiat 400 de perechi de gemeni în căutarea unui eventual determinism genetic care determină orientarea lor sexuală.
      Astfel, cercetătorii au observat că bărbaţii homosexuali au aceeaşi semnătură genetică pe cromozomul X - Xq28.
      Acest nou studiu indică faptul că, deşi bărbaţii homosexuali au trăsături genetice care îi individualizează, acestea nu sunt răspunzătoare decât de 40% din orientarea lor sexuală.
      Dr Alan Sanders, coordonatorul acestui studiu susţine, de asemenea, că raportarea identităţii sexuale a unui individ la o cauză exclusiv genetică este greşită. "Noi nu credem că totul ţine de genetică în acest caz. Lucrurile nu stau chiar aşa", a susţinut el.
      Dr. Michael Bailey, de la aceeaşi universitate, unul dintre autorii studiului. „Descoperirile noastre confirmă că este vorba despre o manifestare genetică - am identificat dovezi genetice care influenţează dacă un bărbat este gay sau heterosexual. Orientarea sexuală nu este însă complet determinată de factorii genetici. Există şi anumiţi factori de mediu care intervin. Deşi concluziile obţinute ar putea duce, la un moment dat, la elaborarea unor teste prenatale pentru determinarea sexualităţii, aceste teste nu ar fi foarte concludente pentru că există şi alţi factori care pot influenţa orientarea sexuală a unei persoane".
      Daryl Beb, psiholog social la Universitatea Cornell spune ca influenta factorilor biologici în orientarea sexuala poate fi mediata de experinentele din copilarie. In mod bizar, continua el, nu au fost identificate astfel de modificări genetice în cazul femeilor homosexuale.
      Richard Lane, of Stonewall, spune ca studiile privitor la originile homosexualitatii, desi arata catre o radacina biologica (genetica), totusi ele trebuie însa sa produca dovezi ferme în acest sens.
      http://www.telegraph.co.uk/science/science-news/10637532/Being-homosexual-is-only-partly-due-to-gay-gene-research-finds.html

      Ștergere
    3. George, ti-am citit articolul cu atentie si constat ca desi te folosesti de cercetarea stiintifica în argumentarea lui, totusi spui în numele stiintei mai mult decât spune stiinta însasi, si tragi concuzii pe care stiinta nu le trage si care sunt incorecte în raport religia crestina si cu Biblia.
      1. In articol vorbesti de un determinism al homosexualitatii si al deviatiilor înrudite, un determinsim implacabil (dictatul genelor), care exclude orice efect posibil al actiunii vointei si alegerii personale. Stiinta, asa cum am aratat în postarea anterioara, nu spune la fel. Cel mult, ea vorbeste despre o anumita conditie genetica în urma actiunii hormonilor care poate FAVORIZA comportamentul homosexual.
      2. Excluzi orice influenta a factorilor de mediu asupra traiectoriei persoanei homosexuale, atât în sensul acceptarii acestui stil de viata (favorizat fiind în plus si de conditia sa genetica), cât si în sensul abandonarii lui si al revenirii la normalitatea impusa de identitatea sa sexuala fireasca. Stiinta actuala spune ca acest comportament este favorizat de gene numai în proportie de 40%, în timp ce 60% este influenta mediului, în care intra, printre multe altele, exemplul adultilor, relatia cu parintii, posibile experiente traumatice în copilarie (violul), lipsa modelului tatalui si prezenta unei mame invazive în intimitatea copilului, sau a unei mame care tratându-l ca pe o fetita îi creaza o confuzie de rol, etc. Nu-ti mai redau aici declaratiile stiinte în acest sens redate în postarea de mai sus.
      3. Negi posibilitatea schimbarii comportamentului homosexual, afirmând ca „totul, atât statistica cât și consensul științific, lasă loc concluziei că persoanele vizate nu se pot schimba”. In mod clar, o afirmatie fara acoperire în domeniul stiintei. Existenta tehnicilor psihoterapuetice si al rezultatelor lor pozitive (determinate în primul rând de vointa persoanei de a se schimba), marturia atâtor fosti homosexuali convertiti la credinta (o realitate, chiar daca încerci s-o negi în mod nejustificat, numai pentru a-ti putea sustine concluzia la care vrei sa ajungi) sunt dovezi ca schimbarea este posibila. Nici un homosexual nu este determinat implacabil sa urmeze aceasta traiectorie, oricât de mult ar fi favorizat în aceasat directie de catre actiunea hormonilor asupra genelor sale. Ramâne destul spatiu de manevra în care sa actioneze hotarâtor vointa sa personala de a fi altfel, odata ajuns în aceasta situatie, la care se poate adauga si ajutorul psihoterapeutic si spiritual la dispozitie.
      4. Excluzi orice responsabilitate morala si orice culpabilitate de partea celor care practica homosexualitatea. Este o grava eroare, cea mai grava din tot articolul tau: „Ce rost are condamnarea morală a acestor categorii de persoane? De ce trebuie numite „păcate” niște comportamente sexuale care în realitate sunt rezultatul acțiunii genelor și hormonilor? Despre liberă alegere, așa cum cred că am arătat suficient până acum, nici vorbă!” . - De ce justitia considera responsabil de faptele sale pe un psihopat? Din creierul lui conditionat, fie genetic fie traumatic, se naste placerea sa de a-si chinui victimele si de a le ucide sadic. Si totusi este vinovat. De ce? a/El stie ca ceea ce face este rau. b/ Nimic nu-l poate obliga sa faca raul. c/ El se poate înfrâna de la un asemenea rau, precum uciderea bestiala a unui om, chiar daca conditionarea creierului sau îi favorizeaza un asemenea compoertament. d/ El urmeaza voluntar si din placere impulsurile patologiei lui. De aceea este considerat vinovat de justitie. PROBLEMA RESPONSABILITATII MORALE A HOMOSEXUALITATII ESTE IDENTICA.

      Ștergere
    4. 5. Folosesti în mod gresit exemplul si cuvintele lui Isus: „Isus le-a oferit atunci nu numai ucenicilor săi, dar și oricărui om care îndrăznește să-și judece cu asprime semenii, cea mai genială lecție din toate timpurile: divinitatea nu își pierde timpul cu găsirea de vinovați, sau cu investigarea motivelor pentru vreo boală anume, ci cu vindecarea celui în cauză!” „Isus n-a fost niciodată grăbit în a condamna, ci a elibera!”. Frumoasa exprimare! Totusi, ce înseamna pentru tine „vindecarea celui în cauza” nu arati, însa, putin mai jos te explici când spui ca Isus S-a grabit în a elibera si nu a condamna. De acord! Dar, ce înseamna eliberarea, din punctul tau de vedere? Inseamna doar distrugerea prejudecatilor si a tabuurilor legate de sex, care promovau stigmatul si condamnarea sociala si religioasa, neîntelegerea, intoleranta si lipsa de compatimire, cu efecte dureroase asupra asupra sufletului celui în cauza, motiv pentru care el avea nevoie de ”vindecare”, prin acceptarea lui în tovarasia lui isus, chiar atingându-se de El. Numai atât? La atât se rezuma actiunea vindecatoare si eliberatoare a lui Isus? Doar la un fel de psihoterapie de restabilire a demnitatii si imaginii personale în fata societai si în proprii sai ochi? Asta nu este Evanghelia, ci numai o pervertire a ei. O Evanghelie care neaga puterea lui Isus de a mântui de pacat si din pacat înseamna o anulare a ei. Din moment ce elimini responsabilitatea morala si culpabilitatea comportamentului homosexual, adica pacatul, este clar ca nu vezi nevoia eliberarii de pacat, ci numai nevoia ca „bigotii fundamentalisti religiosi” sa se schimbe si sa accepte anormalitatea ca normalitate, iar pacatul ca virtute. Asta este absurd. „Bigotii fundamentalisti religiosi”, asa cum îi descri pe crestini, pot fi întelegatori, pot avea compasiune si pot veni în sprijinul celor care au alunecat în comportamentul degradant al homosexualitatii, si chiar au dezvoltat institutii de ajutor în acest sens, pentru cei care vor sa se schimbe, însa nu pot niciodata numi homosexualitatea ca normalitate, nici pacatul practicarii ei ca virtute, sau ca un stil de viata sexuala morala alternativa. Din nefericire, intentia ta declarata ca aticolul tau „nu se dorește a fi o pledoarie la adresa homosexualității”, cade totusi în acest pacat. In numele atitudinii laudabile a unei mai bune întelegeri a semenului, inclusiv a homosexualului, nu este drept sa pacatuim împotriva adevarului. In numele iubirii nu poate fi încalcata dreptatea si sfintenia. Asta îmi spune si logica si Scriptura.
      În conluzie, aricolul tau incearca sa abordeze o problema compexa, cu implicatii psihologice, biologice, sociale, sanitare, morale si religioase, dar aluneca în eroarea supra-simplificarii si a unei solutii neadecvate. Cred ca ar trebuie sa revii cu acest subiect si dupa ce îl vei fi studiat mai profund, în toate aspectele lui, sa scrii un nou articol, lucru de care cred ca esti capabil, cu conditia eliberarii de ceea ce tocmai acuzi la „fundamentalisti”, anume prejudecatile si agenda precisa, în cazul tau prejudecatile culturii actuale si agenda homosexualitatii – o tema cap de afis în politica, arta, stiinta.

      Ștergere
  3. Gheorghe, în mare parte nu sunt de acord cu tine. Continui să fii neechilibrat după părerea mea, chiar după ce mi-ai citit articolul. Un exemplu în acest sens este că niciodată nu am specificat în el ceva despre vreo genă a homosexualității, iar tu combați tocmai acest lucru. Voi reveni cu o replică pe măsură în cursul zilei de mine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. George, nu fac deloc referire la o gena a homosexualitatii, deoarece ea nu exista. Nu acesta este subiectul. Ceea ce combat sunt ideile principale sustinute de tine cu claritate în articol: 1. determinismul genetic implacabil (dictatul genelor) al comportamentului homosexual, 2. negarea factorilor de mediu si a propriei alegeri în declansarea acestui comportament, 3. negarea posibilitatii schimbarii lui, 4. excluderea responsabilitatii morale, si prin urmare, a culpabilitatii practicantului homosexual, 5. eliminarea notiunii de pacat în relatie cu acest stil de viata pervertit. Chiar daca cercetarea stiintifica a facut niste pasi în explicarea acestui fenomen bizar, totusi ea nu este înca în situatia de a trage o concluzie ferma. Nici consensul în lumea stiintifica privitor la acest subiect nu este real.Sunt cercetatori care considera ca modficarile genetice constatate la homosexualii barbati pot fi pur si simplu rezultatul acestei practici si nu cauza ei. Daca mai avem în vedere si agenda homosexuala foarte arzatoare în forurile principale ale societatii, cred ca avem suficiente motive sa fim precauti cu tragerea unor concluzii definitive, mai ales în domeniul moral si spiritual. Eu nu cred ca stiinta vreodata ar putea sa faca dovada ca un homosexual este lipsit de vointa, discernamânt si responsabilitate morala. Un homosexual nu este un robot, un automat, ci o fiinta libera, la fel ca toate fiintele umane, care într-un fel sau altul poarta în genele lor un anumit handicap, cu care trebuie sa învete sa traiasca, sa-l depaseasca si sa lupte, în ciuda lui, sa se ridice la nivelul demnitatii umane.

      Ștergere
  4. Lucrurile privite din punctul de vedere al comunitatii LGBT pot arata diferit, chiar si din punct de vedere religios.

    Uite aici o perspectiva: http://oxigen2.net/2014/05/17/un-pic-de-teologie-lacustra-in-asteptarea-curcubeului/

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Gheorghe Boantă:


    1. Dacă e să dau crezare articolului din Telegraph, aproape jumătate din homosexuali SUNT DETERMINAȚI GENETIC. Allan Sanders, Michael Bailey, DIck Swaab, SImon Le Vay și Ivana Savic, afirmă și confirmă originea genetică a homosexualității, fără ca să lase întreaga „vină ” însă pe umerii biologicului, ci și pe mediul în care respectivii au crescut. Cele 40 de procente există ( cine știe însă care e procentajul exact? ) numai că tu nu vrei să le vezi, Gheorghe.
    2. Nu exclud după cum vezi factorii de mediu. Numai că ei nu au fost tratați în cartea lui DIck Swaab din care am conspectat ideile principale privitoare la deviațiile sexuale. Oricum, ptr mine existența condiționării ambientale este exact același lucru ca și condiționarea genetică: tot condiționare este până la urmă. Copilul acela a trăit într-un astfel de mediu, așa vede el viața și sexualitatea. El este perjudicat din start față de un copil normal, să zicem. E vinovat ptr mediul în care a născut? Nu-i acorzi nicio circumstanță?
    3. Da, neg cu hotărâre o schimbare autentică a celor cu deviații sexuale atât timp cât nu a fost remediat mai întâi genetica, biologia acestor persoane. Mi se pare o naivitate să crezi că BSTc-ul rămâne „stricat”, hipotalamusul rămâne afectat, dar homosexualul respectiv s-a vindecat moral! POVEȘTI DE ADORMIT COPIII ! Vindecarea divină ori e completă, ori e o farsă macabră de-a asociațiilor creștine fundamentaliste ex-gay. uită-te te rog la linkul ăsta: http://en.wikipedia.org/wiki/Ex-gay_movement și vezi că sunt destui ex-activiști ai acestor organizații care susțin că totul e o prostie și o minciună: subtitlul „people who no longer support the ex-gay movement”.
    4. Dacă este condiționare genetică sau de mediu, e aberant să condamni moral pe cineva! Mi se pare la mintea cocoșului. Doar dacă există alegere liberă ar intra în discuție condamnarea morală. Despre condamnarea în justiție a acestor oameni, țin să-ți spun că sunt suficiente cazuri în care nici măcar justiția nu-i mai condamnă pe criminalii cei mai cruzi și pe pedofili ( vezi cazul lui Breivik din Norvegia de acum doi ani sau cel al unui preot catolic pedofil din Olanda condamnat la 2 ani de muncă în inetresul comunității în loc de închisoare ) . După părerea mea, locul acestor oameni care fac sex neconsimțit cu copii este în clinici psihiatrice, nicidecum în închisoare. Dacă-i trimiți pe pedofili în închisoare, îi trimiți la moarte sigură datorită tratamentului la care vor fi supuși acolo de ceilalți pușcăriași.
    5. Eliberarea lui Isus, din pctul meu de vedere, înseamnă fapte concrete și nu vorbe dulci și speranțe deșarte. Cu alte cuvinte, un om este vindecat doar când se constată științific că creierul său nu mai este afectat, că biologic el nu mai este dependent de dictatul hormonilor sau al genelor. Aceea este ptr mine vindecarea adevărată, nu doar declarații propagandistice superficiale și poze frumoase care să dea bine asociațiilor ex-gay movement.


    RăspundețiȘtergere
  6. "Mă îngrozesc însă la gândul de a trăi în viitor într-o posibilă societate condusă de biserică, oricare ar fi aceasta, unde ținuta femeilor ar fi măsurată la propriu cu metrul sau mâncarea din frigider și literatura din bibliotecă ar fi controlate de trupe de securitate speciale"

    Baiete, statul e o biserica, increderea in stat e credinta religioasa, politica e dogma. Mancarea, literatura, ce si cum sa gandesti.....sunt deja controlate de cand lumea. Ti-e teama de ceea ce exista deja.

    RăspundețiȘtergere
  7. " „ Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați: și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. ”

    Pai si matale pe pagina de Facebook de ce-i judeci? Ah, inteleg, acolo-i acolo, iar aici e aici. Sunt doua lucruri net diferite(ar fi zis corbul pe neogen;). Privat e privat, acolo trebuie demonstrat adevaratul cre(s)tinism adventist, iar aici e Geschäftul.

    Dar lasand la o parte analiza, ma amuza copios cand vad frica adventistilor de judecata. Intr-adevar, ca sa ajungi sa ai frica, trebuie sa fii si constient cu ce zeu diavolesc ai de-a face.

    RăspundețiȘtergere
  8. Adventistii stiu sa filozofeze. Sa se dea in figuri cand gasesc teme ca homosexualitatea. Stiu sa arate si sa demonstreze ce MARE PACAT e, dar daca ar veni vorba de CRIMA, nu frate, crima de a lua viata animalelor si a le ingurgita DIN POFTA, asta nu-i pacat, e...o poezie, o himera....doar n-ai citit? DOMNUL a lasat dupa pototp. Ei, ei, ipocrizia asta a voastra, cum va urla din toti porii. Si bro, degeaba faci bascalie in alte articole de nenorocitii aia de adventisti care afirma ca nu poti ajunge in cer doar daca ai devenit vegetarian, caci stii ce, in comparatie cu tine, asa anesteziati mentali cum sunt, au priceput macar atat in plus fata de tine: a lua viata=crima, a manca carne= a lua viata= crima. Sau sa inteleg ca dupa logica matale, criminalii adventisti ajung in cer? Mda, s-ar potrivi la fix cu Zeul caruia se inchina. Asta e, omul e ceea ce mananca.

    In realitate, toti mancatorii de Carne adventisti ar trebui sa se uite si sa analizeze PROPRIA CRIMA, in loc sa-si bata capul cu homosexualii. Dar de ce frate, daca poti sa scoti paiele din ochii altora, in loc sa te preocupe propria barna, nu?

    Vad ca Conchitica asta Wurst iti da mare bataie de cap , de nu mai poti dormi de 'mneaiei/lui, da la propria ipocrizie n-ai timp sa cugeti, ca deh, esti adventist....se subantelege.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonimule, credeam că ai ceva în cap, observ însă că ești pe lângă subiect cu totul. Eu adventist, zici? :-) Ignoranța mmea e cea mai bună atitudine față de ceea ce spui despre mine...

      Ștergere
  9. Mi se pare ca acest studiu al tau este un preludiu timid al iesirii tale din sifonier... Nu fii sfios! Un barbat bun la toate te-ar face sa te simti mult mai bine decat nevasta care te-a tradat! Sunt convins ca fata ta te va intelege foarte bine! Cand te va cunoaste... Doar suntem in secolul 21! Renunta la toate prejudecatile! Nu doar la cele religioase! Vrem pe Facebook o fotografie cu iubitul tau. Prea esti singur in toate fotografiile...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da dragilor anonimi. Cum să vă las eu nesatisfăcută curiozitatea și bârfa? Promit să fac public în curând poze cu iubitul meu, ca să aveți ce discuta după aia la școala de sabat. Oricum asta e o temă mult mai fierbinte decât ce „studiați” voi acolo...

      Ștergere