vineri, 24 octombrie 2014

Despre ce fel de creștinism vreți să îmi vorbiți?!?

       





 O parafrazare după un articol de Andrei Pleșu


    Mi se spune, mereu, pe multiple glasuri, că trebuie să fiu mîndru că sunt creștin ( adică de faptul că cred într-un Dumnezeu și în Isus Hristos ). Încerc. Sunt unii creștini pentru care am o sinceră şi statornică preţuire. Sunt alţii care mă fac să vomit. Şi oricum - am mai spus-o - nu mă pot mobiliza să fiu mîndru pentru o „calificare“ venită asupra mea din senin, fără merit, fără opţiune personală. Faptul că sunt creștin e, totuşi, o pură întîmplare...


    M-am născut într-o familie creștină, nu m-am convertit la creștinism de la budism sau de la ISIS. Nu regret  această întâmplare, dar nici nu mi-o pot pune la butonieră. Pot doar spera să valorific atît cît pot şansa aceasta „genetică”, adică să nu-mi fac de rîs liderul meu spiritual ( care e doar unul ), să mă ridic șontâc-șontâc măcar la gleznele genialității sale şi, vorba lui Constantin Noica, să povestesc şi altora cîte ceva despre „partea noastră de cer”, adică viziunea creștină asupra lumii și a vieții. Dar totodată privesc în jur. Iau notă consternat de creștinii bisericii în care am crescut, de preoţimea ei , de mentalitățile ei şi, în măsura în care am acces, de tot mai urât mirositoarele covoare sub care se ascunde tot mai multa mizerie morală a ei . Rezultatul – tot mai evident în ultima vreme – e un amestec de perplexitate, scârbă şi indignare. Nu mai înţeleg nimic. Mă întreb, tot mai tulburat, pe mîna cui a ajuns creștinismul ăsta, pentru cine mai este relevant în secolul tabletei electronice, sateliților și al Facebookului, și dacă mai poate fi numit creștinism un ceva steril care, de fapt, este impus credincioșilor cu forța. În ce secol trăim? De unde au ieşit creștinii aceștia hirotonosiți, care ne conduc pe noi ăștia mai simpli, fără binecuvântare? Cu cine să-i înlocuim? Ce e de făcut?

     Internetul vuiește de fărădelegile creștinilor și ale creștinismului. Nu, nu… Nu numai ale creștinismului ăluia catolic, antic și de demult, din care se remarcă parcă aidoma unor mutanți de Haloween, cruciadele și inchiziția.  Mă refer la creștinii bisericilor din secolul 21. De pildă acei vechi „înţelepţi” de partid, care au făcut ani, de-a rîndul, „jocurile” de la vîrf, pupând cu o buză cizma securității și cu alta biblia cea sfântă la amvon. Acei binecuvântați prin hirotonosire care vorbeau despre dragostea infinită a lui Hristos în biserică, dar dădeau în gât comuniștilor chiar pe frații lor, pentru 30 de  arginți. Ei bine, n-am văzut ca Iudele alea moderne să se spânzure. Nici vorbă. Sunt bine mersi și astăzi, prin călduțe fotolii pe la uniuni, vorbindu-mi în continuare mieros despre dragostea lui Isus. De ce stau lucrurile astfel? De ce enoriașii simpli tac și îi susțin în continuare financiar, deși este evident că creștinismul liderilor lor este mai degrabă tâlhărie și ipocrizie, decât reflectarea caracterului aceluia care, după părerea mea, a fost singurul Creștin autentic care a trăit vreodată pe Terra? 

   Auzeam chiar ieri dintr-o sursă sigură despre furturi incredibile într-o instituție creștină, furturi comise de angajații acelei instituții. Sau de aranjamente șmechere creștinești prin care diverse firme (care aparțin tot celor din conducerea acelor instituții creștine) sunt favorizate atunci când vine vorba despre afaceri ( în spiritul zicalei „creștinești” : corb la corb nu-și scoate ochii)… Sau despre abuzuri uluitoare ale șefilor în ceea ce privește programul de muncă al angajaților, angajați care sunt obligați să lucreze uneori chiar 80-100 ore/ săptămână. Iar dacă sărmanul angajat are „tupeul” să protesteze față de un astfel de tratament inuman, nu numai că nu i se face niciun fel de dreptate, dar este concediat fără drept de apel, în spiritul vorbelor lui Hristos: „ Pe cine vine la Mine, nu-l voi da afară”… 

    Unde am ajuns cu creștinismul ăsta? Când vom deschide ochii să vedem cine suntem de fapt? Când ne vom sătura de tot circul ăsta? Aflu cum patroni creștini care nu-și plătesc la timp angajații necreștini sunt promovați în comitetele bisericii mele doar pentru că au buzunarele doldora. Cum oameni ai lui Dumnezeu care predică frumos la biserică  o zi pe săptămână se comportă în restul săptămânii mai rău ca păgânii, delapidând statul, mințindu-și  cu nerușinare soțiile și copii ( și enoriașii, he, he…), manipulând, și mușcându-se unii pe alții, chiar ei între ei. Cum tot mai mulți dintre preoții bisericii mele recunosc în șoaptă, pe la colțuri, ca să nu-i audă creștinii ăia mai mari ( liderii lor), că se petrece ceva extrem de grav cu biserica mea. Cu creștinismul meu. Dar atunci când îi întrebi indignat de ce nu își ridică glasul curajos ca să mustre pe față păcatele Sinedriului, așa cum a făcut Liderul lor declarat, îi auzi cum se fofilează ca niște momâi în spatele motivului că cei care îi conduc sunt prea puternici. Că n-au ce să facă. Păi atunci de ce i-au ales? De ce lasă să se mențină în picioare un așa sistem corupt și mai au tupeul să mai amestece și numele lui Hristos în politica lor, în mizeriile lor, în hoțiile lor? 

     Ah, ce sublimă e tăcerea în creștinismul meu organizat, care nu poate să mai supraviețuiască în secolul ăsta al internetului ( deci al dezvăluirilor și informațiilor de orice fel ) decât dacă … tăcerea e sublimă…Ce frumoasă e complicitatea asta a pastorilor și liderilor morali ai bisericii mele care nu poate să-și păstreze imaginea impecabilă în afară decât dacă… complicitatea e frumoasă… Am trăit să văd cum înalt-prea sfinția americană a comunității mele mondiale demite în prag de pensie preoți care spun adevărul despre una și alta enoriașilor, pe motiv că e criză financiară cumplită în vistieria bisericii, în același timp în care salariile acelor preoți lingușitori la adresa sistemului, tăcuți la vederea nedreptăților sale și surzi la strigătele de ajutor și schimbare ale laicilor, cresc în mod amețitor. În ce secol trăim? Pe cine credem că păcălim? Unde ne este scăparea? Ce a devenit creștinismul ăsta atât de trâmbițat de mai marii bisericii mele? 

   Mântuirea a devenit un statut sponsorizabil. Dai bani - ești creștin! Ai binecuvântare!… Nu dai? Ești ateu.  Adevărul a devenit sinonim cu 28 puncte de doctrină. Nu mai ești de acord cu un punct dintre ele? Atunci ești rătăcit, un tulburător al păcii din biserică și un pericol pentru frățietate. Hristos a devenit pretextul pe baza căruia să te îmbogățești necinstit și să fraierești în față milioane de supuși docili. Bisericile au devenit lagăre ale minții, unde libertatea de opinie sau respectul față de o opinie contrară sunt la fel de răspândite ca crucea lui Hristos în Taj Mahal sau ca engleza prin satele din Afganistan. În ziua de azi ești un creștin adevărat dacă refuzi să gândești. Sau, mai bine zis, dacă continui să gândești cu creierul părinților tăi. Sau și mai bine zis dacă gândești exclusiv cu creierul părinților fondatori ai bisericii tale. Tot ce au zis ei acum cel puțin un secol și jumătate în urmă, cu virguliță și cratimă, vine de la Dumnezeu. Dacă tu spui ceva diferit de ei, vine de la … Satana. În ce secol trăim? Ce mai putem spera? De care creștini să fiu mândru? 

   Știu că dincolo de marea masă de creștini simpli, cuminți și care gândesc intermitent, mai sunt câțiva-câțiva care cică nu și-au plecat genunchiul marelui Big Brother. Care au coloană vertebrală și care au un singur Lider. Creștini care studiază personal adevărul despre una și alta, informându-se din surse alternative despre aia și cealaltă, dorind transparența bisericii lor și o schimbare radicală. Creștini care mai știu și engleză, nu numai românește. Care mai citesc și „ Originea speciilor ” lui Darwin, nu doar literatură creaționistă. Oameni de caracter care judecă omul după argumentele pe care le aduce într-o discuție, și nu după autoturismul proaspăt achiziționat din Germania. De fapt… creștini care nu judecă omul deloc, ci îl iubește, respectă și acceptă ca atare, deoarece e conștient că el este, la urma-urmei, tot om. Chiar dacă aproapele său este ateu, agnostic, homosexual sau mai știu eu ce. Dar am o veste foarte proastă pentru ei: biserica nu mai e de mult a lor! Creștinismul nu mai e de mult al lui Hristos! A fost confiscat cu nerușinare de o adunătură de netrebnici ignari, care se îmbogățesc pe spezele celor care le adulează ignoranța! A devenit proprietatea unor cete de tâlhari cu o cultură foarte rafinată și evoluată a cârdășiei. Da, creștinismul din secolul 21 e proprietatea privată a unor derbedei! 

   De aceea îi întreb scârbit pe cei care îmi flutură pe sub nas valorile creștinismului și mă avertizează solemn de balta morală a ateismului: despre ce creștinism doriți să mă convingeți? Despre cel al lui Hristos? Atunci da, accept cu bucurie și entuziasm. Dar despre creștinismul vostru, al creștinilor, mă dau cu dezgust la o parte…Privind la voi, îmi e rușine să mă mai numesc creștin! 






12 comentarii:

  1. Prietene, ti-au disparut toti aplaudacii sau poate doar s-au plictisit sa cinte in corul criticatorilor!
    poate e timpul sa te gindesti ca de-a lungul istoriei, adevaratii critici ai falselor religii crestine au criticat, au iesit afara din tabara, s-au smerit si si-au dus credinta in temere de dumnezeu.
    Poate si Luter dupa ce a reusit reforma a lasat catolicii in pace si si-a vazut de drumul lui, dar un mai bun exemplu poate ar fi Menno Simons.
    Sint numai doua exemple, nu vreau sa te indrum, esti destul de destept sa alegi calea.
    In orice caz, cea ce-ti recomand tie, eu am facut la timpul meu si acum la batrinete pot sa spun ca mi-am gasit linistea si mai ales Pacea.
    Sper ca ma crezi ca -ti scriu cu prietenie si cu dragoste...nu vei cistiga nimic daca toti prietenii care-ti dau dreptate la fiecare articol te vor gasi mereu de nota 10; nu sint decit oameni ca si noi, important este ce-ti spune Duhul.
    Ma opresc aici, nu vreaj sa intelegi ca am intrat aici sa-ti tin lectii.
    Mult success!
    Vasile Dulugea

    RăspundețiȘtergere
  2. Orice gandesti , tot spre adventisti abati, si nu te mai saturi a-i blama , de parca ar fi ocupat tara ta - spirituala - si n-ai cum sa-i scoti afara . Se pare ca ai uitat cum se scoate aerul dintr-o sticla goala ! Doar umple-o, omule cu vin nou si limpezit, daca crezi ca tu posezi Evanghelia , iar daca nu , vezi-ti de treaba ta si nu tot scociora in gunoi , ca ajungi sa puti a hoit si tu !

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiecare înțelege ce vrea și cât vrea, după cât îl duce capul...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vasile Dulugea a afirmat: "nu vei cistiga nimic daca toti prietenii care-ti dau dreptate la fiecare articol te vor gasi mereu de nota 10". Si eu sunt in asentimentul acestuia. Oare nu e cazul sa progresezi inca o treapta in dezvoltarea ta spirituala si sa uiti cu desavarsire de existenta grupuli religios din care provii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să uit cu desăvârșire de existența grupului religios din care vin înseamnă, printre altele, să uit de existența propriului copil, a părinților, fraților și rudelor mele. E imposibil și este absurd să mi se ceară așa ceva.

      Ștergere
  5. Eu iti inteleg zbuciumul sufletesc, ai avut asteptari mari de la cultul adventist si din pacate lucrurile nu au fost dupa asteptarile tale. Singura greseala e ca ti-ai facut asteptari de la cult si nu de la Dumnezeu, pt ca e scris "nebun cel ce se increde in om" chiar si daca omul e organizat intr-un cult. Da inima ta Domnului si doar Lui, caci El e singurul care si-o doreste si vrea sa aibe grija de ea ... restul, nu vor decat dupa caz: banii tai, admiratia ta, respectul tau, etc ... dar oricum un bun de-al tau, ca e material sau spiritual. Alt aspect inima omului e inselatoare, azi te apreciaza maine te uraste, incredinteaza-ti inima doar Lui Dumnezeu. Apoi cu evolutionismul, filozofia si stiintele zilelor noastre lucrurile se vor limpezi.
    Cu drag Adrian

    RăspundețiȘtergere
  6. P.S. Dumnezeu m-a binecuvantat cu un tata foarte inteligent si mai demult, inainte sa plec de-acasa mi-a dat niste sfaturi. Unul dintre ele a fost urmatorul: " SA TE FERESTI DE OAMENII CARE TE LAUDA! "
    Adrian

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca Dl. Vasile Dulugea imi permite un dialog as fi bucuros...sa lasam deoparte pe Marti L si blogul lui, AZS etc si sa profitam de acest spatiu virtual in a schimba idei/pareri...
    V-am citit comentariul si pe alocuri sunt in asentimentul Dvs. acela ca omul sa fie calauzit de Duh,
    dar privind in timp, trecut sau prezent vad o contradictie intre a te retrage smerit in pace si calauzirea divina...

    adica m-ai concret , articolul de fata este o parafrazare dupa un articol a Dl.Plesu, pai sa-i scriem si lui Plesu sa se retraga smerit la o casuta linistia la tara, vorba vine a cam criticat destul ani(zeci)....sa lase societatea in pace(bezna)
    nu ar fi pacat?
    eu fac parte din generatia de tranzitie, poate inca tanar (am 35) si uitandu-ma in jur, ma intreb cine mai vorbeste? care este "Andrei Plesu" generatiei mele, daca el se retrage, cine mai trage semnale de alarma?
    unde si ce sa mai citesc despre prezent, sa mi se confirme ca nu sunt singurul "ciudat", care vede lucrurile "altfel"?
    si nu ma refer la "carti bune de citit" sunt destule (multumim autorilor), ci ma refer exact la prezent, cati mai au nu doar curajul dar si aptitudinea(talantul) de a scrie despre adevar(realitatea obiectiva)?
    cati se mai ocupa vorba lui Eminescu de "a se intreba si socoti, ce-i rau si ce e bine"?

    ,..,perfect deacord ca "este important ce-ti spune Duhul", dar nu tocmai acest Duh ne indeamna sa fim "sarea pamantului"?

    nu sunt "aplaudacul nimanui" (nici macar a lui Isus), dar am nevoie de spiritul hristic (de Duh) sa fie mereu prezent, daca MartinL se retrage f bine, poate asta ii prinde lui bine, dar sper sa vina un altul/altii
    daca in trecut Dumnezeu a mai facut exceptii si a vorbit prin magarite si porumbei, acum observ ca o face strict prin oameni si nu prin prosti, ci prin inteligentii care amesteca in inteligenta lor si virtuti (doar stim, a fi destept nu-i suficient)

    inchei si eu cu prietenie si va doresc intelepciunea si dorinta ca pacea care o traiti sa o transmiteti si altora

    numai de bine:"Nimeni n-aprinde o lumina, ca s-o puna intr-un loc ascuns sau sub banita; ci o pune intr-un sfesnic, pentru ca cei ce intra sa vada lumina. "
    (Cristi Laza)

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Cristi,
    Nu, nu vreau un dialog pe subiectul ,,cine si cit timp sa critice''...nu din lasitate dar nu am timpul si mai ales energia necesara. Tot ce vreau sa-ti spun este ca deocamdata tu amesteci ce este lumesc cu cea ce este dumnezeiesc.
    Cind se va aprinde focul in inima ta, vei intelege de ce am spus ca este bine citeodata sa spui asa cum scrie in psalmi, oprire.
    Mii de scuze pentru cuvintul aplaudac, nu am vrut sa tintesc pe cineva anume!
    VD

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. VD... Nu ți se pare că ești ipocrit peste măsură? Adică tu îți găsești timp și energia necesată să ( mă ) critici, dar dacă cineva dorește să te critice pe tine, hopa... ce să vezi... nu mai ai timp nici energie. Nu ar fi mai bine să vă șterg eu comentariile din start? Că oricum nu dați doi bani pe ceea ce spunem noi ăștia rătăciții pe aici...

      Ce nedrept și mizerabil... hmmm... adică să aruncați cu fumigene pe un site care nu le spune cum ați vrea voi să vi le spună, sunteți primii. Când se întoarce replica, dintr-o dată sunteți victime. Rușine!

      Ștergere
    2. Martin Luter, asa este, sint ipocrit peste masura!
      La revedere; bine zicea unu sa nu intri pe blogul asta te maninca ciinii.
      Rusine nu are de ce sa-mi fie, nu ti-am facut nimic rau, poate doar faptul ca am incercat sa-ti dau un sfat.
      Poti sa nu publici sa-l dai la gunoi sau sa replici in stilul tau mesajul asta.
      Inca o data la revedere, fiecare cu drumul lui.
      VD

      Ștergere
  9. Religia - o frază de dânşii inventată
    Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
    Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
    După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
    Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

    RăspundețiȘtergere