duminică, 13 decembrie 2015

Cazul Bodnariu: un atotputernic Dumnezeu neputincios


    Ca unul care trec personal, de 8 ani și jumătate, printr-o tragedie aproape identică cu a soților Bodnariu, cunosc foarte bine durerea indescriptibilă a acestor părinți care au avut până nu de mult 5 copii, dar care acum nu mai au ... niciunul, toți fiind „confiscați” de mai bine de o lună de statul norvegian, mai concret de Protecția Copilului din această țară ( Barnevernet ). Sunt zile în care nu mai ai chef să mai trăiești, și ai urla de durere. O durere care nu poate fi descrisă de niciun cuvânt. Și nu poate fi înțeleasă de nimeni care nu a trecut pe aici. A priva un părinte de copilul său ( sau invers ), în afară de faptul că respectivul părinte este un alcoolic violent sau vreun pedofil periculos, este în opinia mea o crimă abjectă. Sufletul părintelui sau al copilului maltratat astfel nu va mai fi niciodată la fel. Așa că emoțional vorbind sunt alături de familia de penticostali români din Norvegia. Da, și ateii sau agnosticii pot să empatizeze cu cineva aflat în suferință…


    Dar cum de mult nu mai evaluez o știre sau o temă doar emoțional, am foarte mari îndoieli cu privire la versiunea părinților în această tragedie. Hai să fim serioși... o fi Norvegia un stat secular și o țară majoritar ateistă, nimic de zis. Dar ca în evul mediu sau în junglă nu este, totuși, orice ar încerca creștinii panicați să ne spună. E o țară democratică laică, nu un stat religios cu accente fundamentaliste, precum Arabia Saudită și Iran, și nici unul aflat în pur haos legislativ și social, precum Somalia sau Libia. Ca să nu mai vorbesc de insule ale disperării, precum Eritreea sau Coreea de Nord, unde abuzurile și lipsa oricărui respect față de drepturile omului sunt la ele acasă. 

    Acum... hai să ne întrebăm puțin, în mod rațional, ce e cu familia asta. Toți copiii , precum și părinții, au nume biblice. Des întâlnită moda asta la adventiști, darămite la penticostali… O modă care denotă obsesie religioasă și îngustime de minte ( chiar nu mai există și alte nume decât cele biblice?), printre altele. Din relatările de pe net reiese că bunica lor le spunea că Dumnezeu pedepsește păcatul ( cu foc, cu ce altceva?!?) iar fetele cântau ostentativ „păgânilor” de colegi și profesori cântece creștine. Ca să le arate probabil că ele sunt ale Domnului, din turma cea mică, nu ca ceilalți colegi care umblă „ pe calea cea largă ” cu Harry Potter, de ex. Din nefericire însă pentru această familie pioasă, a fost suficient ca o profesoară care nu știe ce-i ăla „păcat” sau „ Dumnezeu ”, să se întrebe în mod serios cum e cu educația religioasă radicală a copiilor ăstora, și de aici și până la un „porumbel ” scos inocent pe gură de vreuna din cele două fetițe despre urechelile din familie n-a mai fost decât un pas. A intervenit Autoritatea pentru protecția copilului și a confiscat copiii. De la sugarul de trei luni până la cea mai mare dintre fete. Iar familia Bodnariu a făcut cunoștință astfel cu iadul pe pielea lor. Nu, nu cel imaginar cu demoni și urlete de păcătoși din ideologia lor penticostal-medievală abjectă, ci iadul real, palpabil, concret, cel pe care-l experimentează zilnic miliarde de semeni de-ai lor de-a lungul și de-a latul planetei, în cele mai felurite și personalizate torturi posibile, trupești sau sufletești. 

   E adevărat, mi se pare o măsură dură, disproporționată, ba chiar inumană. Copiii ăia se pare că nu erau bătuți sistematic de părinți, ca în alte cazuri de creștinism sectant radical, precum „ cele 12 triburi ” din Germania, sau ca în SUA, unde niște părinți idioți și-au bătut copiii adolescenți până la moarte, chiar în biserică. Soții Bodnariu nu par a fi astfel de sălbatici. Ar fi fost mai umană o avertizare din partea autorităților, sau cel mult o amendă drastică. Ca să nu mai spun că înainte de orice măsură punitivă, ar fi fost necesară o cercetare amănunțită a Barnevernet cu privire la acest caz. Dar nu confiscarea fără preaviz a copiilor, că aici nu vorbim de mobila din casă. Și în niciun caz pe baza bănuielii cuiva, că doar nu trăim în era Gestapo.

    Cu toate acestea, nu știm și versiunea autorităților norvegiene. Tot ce primim via Facebook, Youtube sau bloguri creștin-evanghelice sunt postările prietenilor familiei respective, penticostali, sau luări de poziție din partea altor creștini ( adventiști sau alți „-iști ”) Ori cineva echilibrat și rațional nu mai înghite așa repede o gălușcă, fără să asculte și „ Alteram Partem”, adică în cazul ăsta varianta Protecției Copilului norvegiene. Oricât ar fi vestea de teribilă, un om cu experiență de viață ar trebui să știe că adevărul e mai mereu undeva pe la mijloc. Iar eu evit să mă pronunț aici și acum cine e vinovat și cine nu. Ar fi o lipsă de maturitate din partea mea. 

  Dar dincolo de adevărul complicat sau de detaliile dureroase ale dramei acestei familii, rămâne întrebarea cea mai importantă dintre toate, o întrebare care are de-a face de data asta cu drama întregii familii omenești: Ce face Dumnezeul acestor credincioși? Nu are ochi și urechi? Nu vede tortura lor indescriptibilă? Nu vede lacrimile lor? Nu aude rugăciunile lor fierbinți? Pentru că de cel puțin o lună, de când au fost confiscați copiii de către statul „ ateist” norvegian, Dumnezeul ăsta atotputernic, milos și binevoitor nu mișcă absolut niciun deget pentru a scurta suferința inimaginabilă a copiilor și părinților ăstora creștini. Sau, îngăduiți-mi amara ironie,  ascultă rugăciunile lor tot la fel de prompt cum a ascultat și Baal rugăciunile preoților săi, pe timpul lui Ilie. Chiar așa... de cât timp are nevoie acest Dumnezeu ca să ia atitudine? O lună? 6 luni? Un an?!? De câte lacrimi e nevoie ca să se miște o dată mâna celui „Atoputernic”?!? De câte milioane de rugăciuni disperate de mamă? Cum să mai crezi într-un Dumnezeu milos și interesat de om, dacă nici măcar pe „copiii lui autentici ”, iată, nu-i ajută cu nimic într-o situație atât de disperată? 

   Ascultam zilele trecute „ experiențele ” cu Dumnezeu ale unui prieten mai vechi, un creștin independent de orice cult sau mișcare religioasă, care m-a vizitat personal. Printre alte povestiri care nu merită menționate, mi-a reținut atenția una în care prietenul respectiv relata vindecarea miraculoasă a unei entorse sau luxații serioase ( cu inflamație și dureri atroce ) a piciorului său în decurs de 24-48 ore, fără niciun fel de recurs la medicina modernă. Doar prin credință „oarbă” în „ divina vindecare”. De asemenea, și mai impactant, vindecarea „divină ” a unei inflamații la articulația mîinii fiului său de 8 ani, însoțită de asemenea de dureri mari și plânsete de copil, exclusiv prin credință și rugăciune. Niciun recurs la medic sau medicina alopată. Nici măcar o radiografie acolo, absolut nimic. Credință totală în Medicul divin. Uluitor, nimic de zis, dacă e să-l cred pe cuvânt… Dar în acest caz ies la suprafață niște concluzii stupefiante în ceea ce-l privește pe acest „dumnezeu” : în cazurile de extremă durere și angoasă sufletească, precum cel al familiei Bodnariu, e neputincios chiar în urma a mii și mii de rugăciuni disperate (aici e vorba de o mamă și un tată care și-au pierdut copiii!!!, nu de o banală entorsă la gleznă), înălțate de mii de persoane credincioase în răstimp de mai bine de o lună, dar rezolvă în schimb fără probleme, în doar 24 ore,  entorse, luxații, sau alte probleme de sănătate „majore” asemănătoare. Iar noi, scepticii, nu avem voie să zâmbim, desigur… Așa e Dumnezeu, și gata. E transcendent logicii și rațiunii umane. Punct.

   Dar mai este posibil un răspuns cu privire la lipsa de implicație a acestui Dumnezeu în cazul familiei Bodnariu, dacă ar fi să-l citez pe prietenul meu. Și acum țineți-vă bine: lipsa de credință autentică a soților respectivi!!! Păi nu te rogi lui Dumnezeu și în același timp sesizezi avocați, faci petiții pe la ambasade norvegiene peste tot prin lume sau apelezi disperat la oameni sus-puși care te pot ajuta să pună o vorbă bună pentru tine. Că doar Dumnezeu e un Dumnezeu gelos, nu? Nu așa „stă scris” în biblie ?!? Ori vrei să te ajute el, direct și providențial, ori avocații , parlamentarii europeni sau cine știe ce alți înalți demnitari. Dar nu poți face un ghiveci de „lumesc” și „divin” în aceeași farfurie. Dacă te rogi lui Dumnezeu, dar apelezi și la semenii tăi pentru ajutor, se cheamă că n-ai credință! Uluitor, nu-i așa? Deci.. fraților Bodnariu… dacă vă vreți copiii înapoi, știți ce aveți de făcut! Credință mai multă în Dumnezeul vostru! Și mâna jos de pe telefoane…

   Dincolo de cinismul unui asemenea răspuns ( și al unui asemenea „dumnezeu” ), argumentul prietenului meu mi se pare corect totuși din punct de vedere etic. Și asta pentru că nu mi se pare normal să te dai grande cu zeul tău atotputernic, milos și binevoitor rasei umane în cel mai nesemnificativ amănunt, dar să recurgi, atunci când vine vorba de examenul practic, tot la oameni „ nelegiuiți ”, dintr-o societate „stricată”, care dau legi „strâmbe ” și „ numesc binele rău iar răul bine” ( Isaia 5, 20). Nu, domnii mei creștini! Nu, nu, nu… Fiți consecvenți ideologiei voastre! Ți s-a stricat motorul la mașină? Să ți-l repare miraculos … Dumnezeu, nu mecanicul. Ți s-a îmbolnăvit copilul sau nevasta de o boală gravă? Uită de medici, spitale și medicamente. Dumnezeu e medicul suprem! Ți-a confiscat copiii statul ateist demonic, pe motiv de creștinism radical? Păi atunci fii radical, creștine: să-i lovească Dumnezeul tău pe funcționarii Barnevernet cu bube la șezut ( a se citi hemoroizi cronici) ca pe filistenii care furaseră chivotul evreilor, până când aceștia îți vor aduce toți copiii înapoi în fața ușii. Dar să nu apelezi la oameni! Căci atunci… unde mai e consecvența între ceea ce spui despre Dumnezeul tău și ceea ce faci atunci când ești la restriște? A spune că Dumnezeul tău poate face orice miracol, dar lucrează totuși prin oameni pentru a-ți rezolva ție problemele este nu numai necinstit, dar și foarte confuz: la urma urmei medicii, sau avocații, sau polițiștii, sau demnitarii care îți rezolvă ție problema pot fi atei. Sau agnostici. Sau homosexuali, de ce nu? Și să înțeleg atunci că Dumnezeu lucrează prin astfel de oameni „nelegiuiți” ca să te ajute pe tine? Nu e total lipsit de fair-play ( din partea lui și a ta ) ca să facă asta, dar apoi să-i condamne pe acei oameni pentru … ceea ce sunt ei?  Unde mai este consecvența? 

     Din păcate, explicația cea mai simplă, potrivit principiului lamei lui Occam, este de cele mai multe ori și cea adevărată: Soții Bodnariu sunt doi penticostali bigoți al căror stil de viață și mentalitate este profund incompatibil(ă) cu un stat secular, precum cel norvegian. Fetele cele mari au spus la școală ce au auzit acasă: cântece religioase cu nuanță tendențioasă la adresa necreștinilor și lozinci medievale, ca cea potrivit căreia Dumnezeu pedepsește pe păcătoși cu focul iadului. O directoare seculară, într-un exces de zel, și-a imaginat în mintea ei de femeie un scenariu horror în care copiii sunt agresați. A intrat pe fir poliția și protecția copilui. Funcționarii au îndeplinit legile deja existente cu rigoarea binecunoscută spațiului scandinav și anglo-saxon. Dumnezeu doarme, sau e plecat în călătorie prin Multivers, sau mult mai serios spus, este doar o iluzie în mintea multora. Soții B și milioane de creștini penticostali, adventiști , etc.. vor rămâne în continuare credincioși unui Dumnezeu atotputernic, milos și binevoitor, chiar dacă drama acestei familii nu va fi rezolvată niciodată, în niciun fel. Vor găsi și atunci explicații, cu siguranță, care să-l scoată nepătat pe Dumnezeul lor neputincios. Ei, creștinii, se vor afla mereu într-o „ win-win situation ”: dacă le iese, Dumnezeu e minunat și i-a ajutat. Dacă nu, le-a dat o lecție de umilință și pocăință. Unbelievable… but true.

   În ceea ce mă privește, eu am fost altfel: după ce mi-am pierdut fetița … la scurt timp aveam să-mi pierd și credința. N-am mai putut să armonizez în mintea mea noțiunea existenței unui  Dumnezeu al dreptății și al iubirii cu detaliile din viața mea personală. Am fost prea onest față de realitate când alții sunt prea îmbătați de iluzii. N-am mai putut întoarce spatele în mod indiferent și la nesfârșit celui mai sacru oximoron din câte există: atotputernicul Dumnezeu neputincios. Dar nu toți sunt ca mine. Recunosc deschis că a renunța la credința în Dumnezeu în momente ca cele prin care trec acum soții Bodnariu, pentru mulți înseamnă sinucidere curată.  Iluziile trebuie menținute cu orice preț. E prea greu să te trezești din vis în noaptea rece și să constați nu numai că ți se stinge focul, dar că nu mai există niciun fel de vreasc primprejur. Cu toate acestea, nu pot încheia cu altceva decât cu dorința mea sinceră ca familia Bodnariu să fie în curând reunită. Pentru că într-un punct măcar suntem de acord cu toții, creștini sau atei, penticostali sau amish: nu există pe lumea asta ceva care dă sens vieții mai mult decât o familie fericită. 

  

8 comentarii:

  1. ceva de neanteles, daca spui copiilor sau celor mari ca Dumnezeu te pedepseste si ca te arde in foc, nu e bine, si chiar nu e, cu asta sunt perfect deacord, DAR daca le spui copiilor si celor adulti ca Dumnezeu nu arde pe nimeni cu foc, nu ucide pe nimeni, nu se razbuna, asta iar nu e bine, cei mai multi sustin ca asta e erezie, deci in nici un fel nu e bine sa spui despre Dumnezeu? gresit, despre Dumnezeu si despre caracterul Lui iubitor, neprihanit, trebuie sa spunem celor din jur, toti trebuie sa afle cum e Dumnezeu cu adevarat in comportamentul Lui fata de copii Lui razvratiti, de unde sa aflam? exact din viata lui Isus, Isus asta a facut cat a stat pe pamant, a aratat cum e Tatal.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu condiția ca Isus să fi fost într-adevăr fiul lui Dumnezeu. Iar asta presupune... credință, nu certitudine. Sper că mă înțelegi...

      Ștergere
  2. O opinie pertinenta. Pe internet , comunitatea evanghelica a pornit o adevarata batalie cu norvegienii. Am incercat sa caut mai multe informatii, dar nu e chip sa gasesti ceva prin zecile de articole si bloguri crestine care iau aparare fam Bodnariu. Am mai gasit o opinie pertinenta, doar pe blogul asta: https://danutm.wordpress.com/2015/12/05/the-case-of-bodnariu-family-a-norwegian-perspective/

    In rest, toata lumea le plange de mila parintilor, si acuza vehement statul norvegian fara sa aiba macar habar despre ce e vorba

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord cu tine. În blogosfera românească, singurele informații despre caz sunt venite exclusiv din partea susținătorilor familiei. Nimeni nu lasă nici cea mai mică marjă de eroare că părinții s-ar putea să fi greșit, totuși, cu ceva, iar noi nu știm. Se merge exclusiv așadar, pe mâna părinților sau a rudelor acestora.

      Ștergere
  3. Cel mai curios lucru, e ca desi penticostalii sunt prezenti si in Norvegia, biserica de acolo nu a luat nici un fel de atitutdine la acest asa zis abus, ceea ce ma face sa cred ca parintii le au dat destule motive autoritatilor ca sa le ia copiii

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai pus atatea idei discutabile in acest editorial incat nu stiu pe care sa o dezbat. Totusi incerc. Plec de la premiza ca cunosti Scriptura, singura si cel mai mare ghd pt noi. Scriptura ne arata f multe cazuri disperate de viata si in toate D a lucrat diferit. La urma urmelor El este Marele intelept si El lucra cand vrea si cum vrea. Noi ne supunem voii lui nu El se supune voi noastre. De ce apelam si la alte forme decat cele spirituale adica oficialitati mitinguri, conducatori etc? Pai Biblia ne invata si ne spune ca putem asta. Pot sa iti arat o sumedenie de versete in domeniul acesta. Deci ne folosim de acestea pt ca D ne da voie si gasim argumente in Scriptura, numai ca trebuie pe o cale pasnica. De ce nu a intervenit D inca? Suta la suta nu stim pt ca El este D noi oameni si noi nu stim ce gandeste El. Oricum iasa din schema ca este neputiincios sau ca nu stie ce se intampla. Noi ne facem datoria de oameni si de crestini in acelasi timp. Ce va decide El, D este decizia Lui si o respectam.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „ Ce va decide El, D este decizia Lui si o respectam. ”

      Mda, mentalitate 100% nord-coreeană. Dacă decide să pedepsească și mai tare familia Bodnariu, ptr că sunt într-o religie neadevărată, să zicem, mai respectăm și decizia asta? Amice, du-te și cumpără puțin detergent pentru creieri. Asta e tot ce pot să-ți spun. Credința în Dumnezeu te face să vorbești ca un automat.

      Ștergere
  5. Dragă George!

    Ca și tine, am fost și eu influențat de Gili Cârstea. Devenind adventist (la a treia generație) din adolescență, pastorii, care s-au perindat în districtul de care aparținea comunitatea din care am făcut parte, nu și-au făcut datoria complet spre a mă ajuta să am o astfel de experiență la care am ajuns fără contribuția lor pozitivă așa cum ar fi trebuit. Un fost președinte de Conferință zonală din România (fost la momentul prezent), în anul 2009 chiar a recunoscut că îi place cum a evoluat dezvoltarea mea, deși știa că se datora în mare parte scrierilor lui Robert J. Wieland, Herbert Douglass, Gili Cârstea și alții ca ei.
    Gili a contribuit la alegerea mea de a-l urma în a uni conceptul unei generații finale perfecte cu nonviolența completă a lui Dumnezeu. Știu că și tu ai luptat în trecut mai ales în spațiu virtual pentru aceeași cauză.

    Eu am fost exclus din Bazș în 2009 atât datorită conceptului biblic al nonviolenței complete a lui Dumnezeu cât și pentru că nu am vrut să încetez a mai distribui gratuit broșura bleumarin creată de GSM 1888 din România. Am continuat însă să studiez.
    Așa cum și GSM 1888 recunoaște, mai sunt și alte perle de adevăr care trebuie descoperite. Aceasta nu m-a făcut însă avid spre a redescoperi cu mult zel doctrine care deja au fost recunoscute de mulți cercetători ai Bibliei ca fiind iraționale și eretice.

    Evoluția noastră, în ceea ce privește decizia de a urma o anumită filozofie de viață, a luat însă direcții diferite. Spre deosebire de tine, eu nu am ales să studiez mai mult noțiuni cuantice aventurându-mă într-un subiect atât de vast despre care avem informații destul de limitate și care poate fi manevrat spre a inculca idei care conduc la ateism. Am unit însă un alt concept superb cu cele două expuse mai sus și anume cel al teismului deschis (de acum încolo TD), curent care aduce noi răspunsuri la întrebări existențiale ale oamenilor.

    I-am prezentat lui Gili noua mea descoperire pe care o doream pusă și expusă ca fiind parte din acest puzzle divin al adevărului însă nu a fost de acord cu ea.
    Este foarte probabil ca unii să creadă că declar cumva subtil că în cazul meu s-a întâmplat zicala românească ”Vai de elevul care nu își întrece profesorul.”

    Despre Norvegia, îți dau dreptate în anumite aspecte. Apreciez faptul că alegi să strângi suficiente informații adevărate înainte de a te exprima în acest sens.

    Norvegienii în general apreciază nonviolența, și îndoctrinarea cu concepte religioase violente este văzută ca fiind dăunătoare. Poliția normală norvegiană nu poartă arme ci este imposibil să vezi un polițist normal norvegian pe stradă cu armă.

    Ceea ce este trist însă ar fi faptul că acolo, tocmai în Bazș (cel puțin în cele vizitate de mine) nu se predică nonviolența Creatorului lumilor, eu fiind unul căruia i-a fost interzis accesul în clădirea unde se desfășoară serviciile religioase, clădire vizitată chiar de EGW.

    Aceasta s-a întâmplat datorită teologiei mele nonviolente și fără a mi se înmâna un act scris care să ateste interdicția pusă și motivațiile acesteia, toate acestea în situația în care eram un colportor angajat de către casa de editură adventistă din Norvegia.

    Statul norvegian plătește bisericile recunoscute cu o anumită sumă de bani pentru fiecare membru pe care îl au. Confuzia și contradicția apar când te întrebi de ce ar lua statul copiii de la oameni cu concepții religioase violente și ar finanța în același timp bisericile de care aceștia aparțin cu bani deși în ele nu se predică nonviolența divină.
    -De ce să fie susținuți pastori/popi care încurajează tacit violența prin nepredarea nonviolenței divine?

    Ce părere crezi că ar avea Martin Luther despre tezele mele având în vedere că nu am nici un doctorat în teologie? :)

    Cred că dacă ai studia TD ai înțelege din ce în ce mai mult de ce Creatorul lumilor, cel atotputernic, nu poată să facă anumite lucruri cum ar fi interferarea ilegitimă cu liberul arbitru.

    Sănătate!

    RăspundețiȘtergere