duminică, 15 ianuarie 2012

Creştinism păgân ( VIII b): zecimea, furt în numele Domnului

  

        În timp ce biserica creştină primară era cunoscută pentru dărnicia şi dragostea autentică dintre membrii ei, cu timpul spiritul de într-ajutorare a dispărut, făcând loc unei practici oficializate de susţinere financiară a...clerului bisericii. Primul scriitor creştin care menţionează această practică este Ciprian din Cartagina, în secolul III. El susţinea, făcând comparaţie cu timpurile mozaice, că aşa cum leviţii au fost susţinuţi material prin zeciuială, tot aşa trebuiau acum susţinuţi şi clericii.
      Cererea lui a fost extrem de singulară la vermea când a fost făcută. Nu a găsit ecou în rândurile creştinilor de rând, care aveau să o ia în consideraţie mult mai târziu. În afară de Ciprian, nici-un alt scriitor creştin de dinaintea lui Constantin nu a apelat la referinţe din vechiul testament pentru a susţine zeciuiala. Doar Ioan Crisostomul, într-una din scrierile sale, pledează ca zeciuiala să fie dată săracilor ( Murray, Beyond Tithing, 112). De-abia în sec IV, după ridicarea la putere a lui Constantin, unii lideri creştini au început să susţină zecimea ca fiind destinată susţinerii materiale a clerului. The Apostolic Constitution susţine zecimea pentru finanţarea clerului, făcând uz de argumente  din sistemul levitic al vechiului testament( pag 113-116). Şi Augustin a pledat pentru zecime, dar nu a prezentat-o ca pe o normă. El ştia că a da zeciuială nu reprezenta poziţia istorică a bisericii! Aşadar, zeciuiala până în secolele VI-VII era practicată doar de un număr restrâns de creştini pioşi, dar nu era o practică larg răspândită.
   Acest lucru avea să se schimbe începând cu sec VIII ( Hatch, Growth of Church Institutions, pag 102-112). Potrivit lui Hatch, cercetător al istoriei bisericii creştine, „ în primii şapte sute de ani mărturiile cu privire la practicarea zeciuielii sunt extrem de rare.” Dar iată cum s-au petrecut lucrurile după sec VIII.
      Darea în arendă a unor suprafeţe de teren era foarte răspândită în economia europeană a secolelor VII- VIII. Plata datorată moşierului reprezenta a zecea parte din veniturile obţinute de pe pământul respectiv. Pe măsură ce în întreaga Europă biserica devenea proprietara unor terenuri tot mai vaste, cele zece procente plătite de arendaşi moşierilor au trecut de la aceştia la...biserică! Liderii bisericii au devenit prin lege proprietari de pământuri. În felul acesta, zeciuiala a devenit o taxă bisericească. În mod creativ s-a inventat subterfugiul cu leviţii din vechiul testament ca să dea valoare „biblică” unei taxe absolut pământeşti. Prin urmare, zeciuiala creştină se bazează pe fuziunea dintre o practică mozaică demodată după Isus cu un sistem obişnuit de arendare a terenurilor din Europa medievală!( Murray, Beyond Tithing, 137). Murray scrie următoarele:
   „ Multe practici ale creştinismului au apărut ca urmare a unor astfel de fuziuni dintre elemente seculare cu elemente biblice, a unor motive şi practici vechi testamentale cu idei şi norme păgâne romane.
    În sec VIII, mai precis între anii 779 şi 794, Carol cel mare a legiferat zeciuiala şi a făcut-o obligatorie în tot imperiul său ( Durant, Age of Faith, 764). Consiliul de la Valencia din 855 afirma următoarele: „Această hotărâre este cu privire la plata zeciuielii ca rentă, lucru pe care unii dintre arendaşii pământurilor bisericii par să-l fi neglijat. Îndemnăm acum pe toţi creştinii să plătească neîntârziat această zeciuială”( Hatch, Growth of Church Institutions, 103).
      În ceea ce priveşte salariile clerului, în primele trei secole lucrătorii bisericii nu erau plătiţi. Dar după ce Constantin a urcat pe tron a fost instituită practica plăţii către cler a unui salariu lunar fix, din fondurile bisericii dar şi din trezoreria cetăţii şi a imperiului!(Smith, From Christ to Constantine, 123). Aşa s-a născut salariul clerului – o practică dăunătoare ce nu are nici cel mai mic suport în noul testament! Aşadar rezumând, putem spune că zeciuiala era practicată până în sec VIII extrem de rar şi de puţini creştini, dar ulterior a devenit o obligaţie impusă prin lege pentru a susţine biserica-stat. O obligaţie pretinsă de clerul religios şi impusă de autoritatea seculară.
   Adventiştii, singurul cult nouprotestant care se agaţă de exact aceleaşi argumente istorice arătate mai sus spre a desfiinţa( pe bună dreptate de altfel) sfinţenia duminicii ca zi de închinare, refuză cu încăpăţânare „faraonică” să înţeleagă că exact aceleaşi argumente desfiinţează şi multe alte obiceiuri practicate la scară largă în biserică, printre care se găseşte la loc de frunte şi zecimea. Ce poate însemna asta decât şmecherie şi rea-voinţă?
      Dacă vreun credincios doreşte să dea zecime bisericii, este liber să o facă. Curentul, căldura şi chiria localului trebuiesc, evident, plătite de undeva. Dar culmea parşiveniei este să speli creierele enoriaşilor săptămânal inducându-le teama prin manipularea grotescă a versetelor biblice că...dacă nu plătesc zecimea bisericii, nu au parte de binecuvântări cereşti. Nici că poate exista concepţie mai păgână şi mai repugnantă!
   Pe de altă parte, în sistemul vechi-testamental, instituirea zecimii a fost o veste foarte bună pentru orfani, cei nevoiaşi şi văduve. Însă în zilele noastre, pentru cei săraci, obligaţia de a da zecime este fără îndoială o formă de extorsiune. Nu puţini săraci au ajuns într-o sărăcie şi mai mare deoarece li s-a spus că dacă nu dau bisericii cu generozitate, fură de la Domnul şi nesocotesc porunca Lui. Aşadar, pentru ei, în loc de ajutorare zeciuiala devine opresiune...Ce repede am uitat( sau ne facem că nu vedem) că dacă există vreun motiv pentru a da zeciuială din veniturile noastre, atunci tocmai săracii şi văduvele singure sunt acest motiv!
   Dimpotrivă, pentru bogaţi zecimea este o veste nemaipomenită. Pentru cine câştigă mult, zecimea aruncată în coşuleţ la sfârşit de lună este...puţin, fără să aibă un impact asupra nivelului său de bunăstare. Bogatul îşi linişteşte conştiinţa, gândindu-se la grămada de  bani cu care ajută el biserica şi „lucrarea lui Dumnezeu”. Ah, ce fatală amăgire! Perspectiva lui Dumnezeu asupra cantităţii darului oferit este cu totul alta, aşa cum reiese din evanghelii( Luca 21, 1-4).
      A da zecimea nu este câtuşi de puţin un semn al devotamentului tău faţă de Dumnezeu. Opreşte-te puţin şi gândeşte: dacă aşa ar sta lucrurile, atunci primii creştini, aceia cei mai înflăcăraţi pentru evanghelie, NU ERAU DEVOTAŢI lui Dumnezeu, deoarece ei nu practicau zeciuiala! În biserica creştină de azi, unul din motivele adevărate care stau în spatele insistenţei de  a se da zeciuială este...salariul clerului! Mulţi pastori predică cu totul aiurea în favoarea zeciuielii, amintind în felul acesta de obligaţia „sfântă” a bisericii de a le asigura salariul şi a asigura buna administrare a clădirii. În felul acesta zecimea devine echivalentul creştin al investiţiei la bursă. Tu dai Domnului bani, iar El îţi dă sănătate, prosperitate şi o groază de binecuvântări. Nu dai, ai grijă...s-ar putea s-o păţeşti! Poate fi ceva mai repugnant decât asta? Tetzel cel cu indulgenţele s-ar răsuci în mormânt pretinzând pe bună dreptate dreptul de autor la o asemenea enormitate...
       Astfel de idei sfâşie inima veştii bune adusă de evanghelie. Faptul că pastorii primesc salariu pentru slujba lor îi ridică deasupra poporului lui Dumnezeu, transformând trupul viu al lui Hristos într-o afacere. Ei sunt specialiştii plătiţi ai Cuvântului. Restul bisericii rămâne inevitabil într-o dependenţă pasivă şi bolnăvicioasă de aceşti „ specialişti”. Dacă toţi enoriaşii ar fi însă "preoţi" activi pentru Dumnezeu( şi dacă li s-ar permite această chemare) s-ar pune imediat întrebarea: „ Atunci la ce îl mai plătim pe pastor?” În condiţiile unei preoţii pasive,ierarhizate, astfel de întrebări nu se pun însă niciodată. Când biserica însă funcţionează după planul lui Dumnezeu, necesitatea după lucrători ordinaţi devine o aberaţie, o malformaţie cancerigenă.
      Dar asta nu este totul. Pentru că este plătit, pastorul caută să placă oamenilor. Devine sclavul celor care îl plătesc. Tichetul său de masă depinde de cât de mult îi place bisericii de el. De aceea, el nu poate vorbi liber, presupunând că ar dori să spulbere unele prejudecăţi vechi, de teamă că-i va pierde pe unii donatori importanţi de zecime. În plus, în nenumărate comitete şi adunări administrative, de cele mai multe ori nu bunul simţ şi logica se impun, ci puterea..banului!
      Cu toate argumentele istorice de mai sus, zecimea continuă să fie dată în biserici oamenii crezând sincer că aduc o slujbă lui Dumnezeu. Orice argumente şi/sau logică sănătoasă i-ai aduce unui pastor în defavoarea practicii acesteia păgâne, el îţi va întoarce spatele, acuzându-te că vrei să aduci răzvrătire şi tulburare în norod...Ah, cât de repetată până la epuizare este această replică veche de 2000 de ani! Cât de nemilos este sistemul acesta religios fără chip care usucă adevărata evlavie şi aruncă sufletele oamenilor în bezna groazei şi a superstiţiei! Şi ce monstru lacom şi crud creează dintr-un Dumnezeu plin de har şi de bunătate faţă de om aşa cum L-a făcut cunoscut Isus din Nazaret.
      Prietene cititor, Isus te-a eliberat definitiv din robia fricii, a dogmelor şi a prejudecăţilor. Învaţă să gândeşti liber! Învaţă să fii tu însuţi! Nu-ţi fie frică să gândeşti contra curentului de manipulare bisericească. Vestea bună a evangheliei e că Dumnezeu nu are nevoie de banii tăi sau de eforturile tale ca să Îl convingi să te iubească! Nu trebuie să-ţi plăteşti mântuirea! Nu trebuie să mai întreţii un sistem criminal care face roboţi din sufletele oamenilor! Nu trebuie să mai îţi fie frică de pierderea mântuirii sau a favorurilor oamenilor dacă nu le faci pe plac. Dragostea adevărată alungă frica! Cunoaşterea adevărului aşa cum este el în Isus te eliberează complet de orice religie, de orice superstiţie, de orice manipulare! Încetează să mai finanţezi peşterile de tâlhari, unde în ascunziş, fără ştirea ta, se petrec cele mai grave nelegiuiri cu banii tăi. Dacă tot afirmi că eşti creştin, atunci copiază-ţi Modelul genial care NU A PLĂTIT DAREA PENTRU TEMPLU de bunăvoie. Dimpotrivă, e nevoie şi azi ca şi atunci de „nebuni” curajoşi care să răstoarne mesele schimbătorilor din templele actuale, arătând în toată goliciunea lui un sistem religios mizerabil. Riturile,dogmele, acele mese de bişniţari unde se vând şi se cumpără sufletele oamenilor în zi de sabat sau de duminică, folclorul bisericesc, superstiţiile, prejudecăţile, tradiţiile, toate se vor topi într-o clipă la arătarea Lui, a Adevărului! Dar tu ce doreşti, Adevărul sau sfânta Tradiţie? Comoditatea falsă a sistemului poleit cu aur sau libertatea totală? Să fii dus ani de zile  de nas de farisei şi saduchei falşi sau să gândeşti cu propriul creier, coste aceasta orice ar costa? Exemplul Lui Isus, pe care îl consideri pe bună dreptate Maestrul tău, copiază-l cu curaj, întorcând
definitiv spatele  unui sistem religios omenesc care nu are nimic de-a face cu Dumnezeu. Ce dacă te vor condamna pe o cruce? Adevărul este de partea ta. În ceea ce mă priveşte, "nu-mi pot supune credinţa nici papei şi nici conciliilor. Aici stau, şi nu pot face altfel. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Amin!"

33 de comentarii:

  1. Sal! Uite un articol din revista ministrymagazine care mi s-a parut interesant. E din 1928 scris de J.L. Shaw (fost trezorier la CG din cate m-am documentat). Aricolul se numeste Spiritualizing Our Money-Raising Plans iar link ul e http://www.ministrymagazine.org/archives/1928/MIN1928-07.pdf Citeste-l si imi spui ce crezi despre acest articol.

    RăspundețiȘtergere
  2. Paurras,
    Spune/mi te rog referința concretă din PDF/ul ăla că e destul de mult de citit. Și pormă discutăm. Mersi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Per ansamblu mi s a parut ca articolul face exact ceea ce condamnai tu referitor la zecime si anume faptul ca se aduce textul din Maleahi ca "sperietoare" atunci cand veniturile scad. Chiar titlul articolului mi s a parut "atragator". De aceia am citit articolul. Stii ca ministrymagazine e revista dedicata de catre CG im mod special pastorilor. Mie personal nu mi se pare o problema darea zecimii ci o problema mi se pare administararea acesteia de catre conducere. Plus tendinta oarecum de secretizare a modului de cheltuire chiar daca se poate vedea oricand "contabilitatea" unei conferinte sau uniuni. Adica oricand poti primi ca membru date despre ce se fac cu banii dar intotdeauna vei fi privit de catre cei care administreaza acesti bani ca "suspect" si "bagator in lucrurile care nu te privesc pe tine simplu membru". In rest sunt si nu prea deacord cu ceea ce ai scris in serialul legat de zecime. despre zecime.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi poți spune liber cu ce nu ești de acord, nici-o problemă.

      Ștergere
  4. aaaa...si inca ceva ...cred ca titlul articolului era mai interesant "Creştinism păgân( VIII b): zecimea, cersetoria în numele Domnului

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna sa ne fie inima,
    am aruncat fugitiv o privire peste pdf si mi-a sarit o aschie in ochi:
    Do we love folks because "we want to convert them, or do we want to
    convert them because we first loved them? "
    ...si mi-a inceput ochiu sa lacrimeze pentru ca in ultima vreme e "silit" sa citeasca tot mai mult de prin "arhiva" caci matritza de productie a uzinei de la Cernica n-o schimba nimeni, sa nu mai produca pastori, ci oameni, realizand ca singura matritza capabila de a produce oameni este Adevarul

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Omule, un mizantrop rece si rau isi ridica palaria pt ce'ai spus!

      Ștergere
  6. Desi sunt de acord cu multe dintre concluziile tale, cred ai cateva argumente destul de schioape.

    "Dar odată cu moartea lui Isus, toate obiceiurile şi tradiţiile legii mozaice au fost ţintuite odată cu El pe cruce şi apoi îngropate, ca să nu mai fie niciodată invocate spre condamnare."

    Asta mi se pare o teologie destul de saraca. La ce te referi cand spui 'lege mozaica'? Cred ca asta este una dintre marile erori ale crestinismului - faptul ca ignora cuvintele explicite din Matei 5, 17-19.

    Si ce intelegi prin 'invocate spre condamnare'? Poate fi invocat ceva spre condamnare?

    Apoi, te afli in eroare cu privire la sensul lui Coloseni 2, 14. Sensul intregului capitol este altul, iar daca te uiti in Evrei 8 si 9 vezi asta limpede.

    La povestea cu Melhisedec o tragi si tu de par ca si cei pe care'i combati, imi pare.

    "Ce trebuie să înţelegem corect de aici? În primul rând, trebuie spus că mesajul acesta NU VĂ ESTE ADRESAT DVS, oamenilor din secolul XXI."

    Niciun text al Bibliei nu e adresat oamenilor din sec XXI, nu?

    In rest, reciteste Matei 10.

    RăspundețiȘtergere
  7. K,
    Când spun lege mozaică, mă refer în mod deosebit la legea ceremonială cu prevederile ei. Dar nu numai legea ceremonială condamnă, ci şi cea morală. A invoca legea morală şi ceremonială după cruce pentru a fi pe plac lui Dumnezeu este o absurditate. Legea, oricare ar fi ea, condamnă. Isus eliberează. Referitor la contextul articolului, zeciuiala este categoric o rânduială ceremonială, naţională, deoarece leviţii şi templul nu mai există azi. Dar întrebuinţată corect în sec XXI, îşi poate atinge scopul iniţial: săracii.

    Care este sensul lui Coloseni 2,14 dacă nu cumva acela că Isus prin moarte a nimicit pretenţiile Legii care cerea moarte păcătosului? Cât despre Evrei 8 şi 9, nu ( mai) cred într-un sanctuar ceresc. Isus nu a suflat un cuvânt despre asta...

    Da, literar vorbind, nici-un text al bibliei nu este adresat oamenilor sec XXI. Dar orice text transcende epocii în care a fost scris prin semantică, nu-i aşa? Biblia este atemporală prin mesajul ei, cel puţin asta cred eu. Dar textul este maculatură şi nimic mai mult.

    Matei 10 este lung...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce'i aia 'lege ceremoniala'? Nu am inteles niciodata nimic din povestea asta.

    Eu stiu asa:
    - exista o 'lege' morala, [Shema] (Deut. 6, 4-5) reiterata de Isus de mai multe ori
    - exista o lege social-politica (un fel de cod penal), [Anoki] (Exod 20, 2-17 etc.)
    - exista un fel de cod de procedura penala, [Kodesh] (Exod 12, 2 etc.)

    Acum pe care dintre cele trei zice Isus ca a venit sa le implineasca, nu sa le strice?

    Afirmatii precum "Isus nu condamna, El elibereaza" mi se par mie teologie saraca, de panevanghelism prost inteles.

    Inca ceva, din care dintre cele trei 'legi' face parte zeciuiala?

    Sensul la Col. 2, 14 sigur nu e ala :)

    Cladirile din cer nu ma intereseaza... ar fi si culmea, eu care 'dispretuiesc' sf-urile exact pe motiv de antropomorfism. Dar asta e alta poveste, poate ajungem vreodata la ea.

    Eu iti spuneam ca Evrei 8 si 9 iti expliciteaza sensul textului din Coloseni, nu vreo arhitectura celesta.

    Pai mesajul ce transcende epocii e sa nu legi gura boului cand treiera si ca lucratorul e vrednic de plata lui. In Mat. 10, zic. E firesc sa'l rasplatesti pe cel ce'ti aduce vesti bune, chiar daca 'Darul lui Dumnezeu' e fara plata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prin lege ceremonială înțeleg acea suită lungă de prevederi care aveau de/a face cu templul. Un bun exemplu este Leviticul 16. De fapt, tot ceea ce arăta spre templu și făcea parte din templu era un simbol al lui Jesus. Când el a murit, evident că tot scheletul(templul) cade, și odată cu el toate ceremoniile de la templu.
      Nu știu sigur la ce s-a referit Isus în Matei 10 și nu sunt sigur că traducerea redă fidel vorbele lui. Dar bănuiesc că s-a referit la tot. El este împlinirea(întruchiparea)atât a legilor ceremoniale, cât și a celei morale.
      Abia aștept să-mi spui cum vezi tu sensul lui Coloseni 2,14. Oricum, bine că nu ești AZS, că ei resping ideea că ”zapisul” de acolo ar fi Legea morală...Ar fi binevenită o discuție despre asta, dacă ni se mai adaugă cineva...

      Ștergere
  9. Ca sa nu las lucrurile complet in ceata: inteleg eu ceva din povestea cu 'legea ceremoniala', insa consider asta doar un accident istoric.

    Ideea (iti) vine dintr'o teologie saraca, apologetica, ulterioara aparitiei 'luminii despre Sabat' (si implicit [Anoki] sau Decalog) in adventism. Oamenii aia trebuia sa raspunda polemnic la afirmatiile evanghelicilor (reluate, in parte, de tine) cu privire la asa-zisa rastignire a legii, pentru a'si sustine ideea de respectare integrala a Decalogului, implicit a 'poruncii a patra'.

    Problema este ca, daca citesti cu atentie (si fara a folosi 'comentarii biblice' sau 'Patriarhii si Profetii' pe post de exegeza si hermeneutica biblica) Biblia, vei constata ca prima referire la substituire nu apare odata cu mielul pascal, ci mult mai devreme.

    Mai precis in Geneza 3, 21 (A facut Domnul Dumnezeu lui Adam si nevestei sale imbracaminte din piele si i'a imbracat). In afara de cazul in care ti'l inchipui pe Dumnezeu ca un zoo-sadic ce ar fi jupuit animale fara sa le omoare mai intai, ajungi la primul sens al substituirii. Coroborat cu Gen 2, 25; 3, 10-11, dar si cu Gen 9, 20-29, Exod 20, 26 etc. si Lev. 18 si Lev. 20, vei vedea ca primele sacrificari de animale nu erau numaidecat niste 'jertfe pentru pacat'.

    Ca sa ajungi la pacat (si jertfa pentru) si sa intelegi povestea cu Cain si Abel trebuie sa accepti ideea de pacat originar. (Rom. 5, 12)

    Asa ca, daca afirmatia ta este strict faptul ca, dupa Isus, nu mai trebuie sa ucidem animale, pot sa fiu de acird. Dar cu vreo desfiintare a legii, nu.

    RăspundețiȘtergere
  10. din alea 3 enumerate de mine, care s'ar potrivi cu intelegerea ta asupra legii ceremoniale?

    RăspundețiȘtergere
  11. De lege se vorbeste in Mat. 5, nu in 10; adusesem cap 10 in discutie in contextul banilor de intretinere pentru evanghelisti - acolo e trimiterea celor 12.

    Repet, jertfele nu sunt numaidecat legate de templu. Exista o multime in afara lui. Asta daca nu te gandesti la 'templul din cer'.

    Cat priveste scrierile lui Pavel, ti'am mai zis ca am niste retineri. Asa cum nu folosesti viata lui David ca indreptar de morala (adulter+crima), desi potrivit unui evanghelist intamplarea face parte din genealogia Mantuitorului (nu ca n'ar mai exista niste incesturi - Abraham si sora'sa, Iuda si nora'sa, niste curve si niste neevreice pe acolo), tot asa scrierile lui Pavel pot fi foarte bine si un exemplu de asa nu. Adica intre Isus si Pavel, aleg sa cred ca legea nu poate fi desfiintata.

    Mai este o problema, cu sensul lui χειρόγραφον-cheirografon-scris de/cu mana, se pare ca este singura ocurenta a termenului. Si nu seamana defel cu legea scrisa de degetul lui Dumnezeu in Exod 31, 18 (δακτύλῳ τοῦ θεοῦ, LXX), desi am auzit aceasta interpretare pe la unii. Unde ai in Cornilescu acelasi cuvant, la Luca 16, 6-7, in greceste e grammata (γράμματα). L'as lega mai degraba cu (βιβλία) din Apoc. 20, 12, dar e doar un feeling. Intreaba un filolog, zic, poate pe Gamalielul tau. Oricum, singurul text cat de cat corelat e Efes. 2, 15.

    RăspundețiȘtergere
  12. As avea mai multe pareri si incerc sa le iau pe rand, avand in vedere punctele atacate atat in articol cat si in comantariile ulterioare:

    1. TOT ce face omul, face PENTRU A FI IUBIT. Daca nu intelege cineva din prima afirmatia mea, sa mediteze putin.

    Faci o fapta buna, un compliment, o facultate, o mancare, orice, in orice domeniu al vietii, din simplul motiv ca in realitate "cersesti" (inconstient de cele mai multe ori) iubire, esti flamand dupa iubire, o iubire care imbraca diverse forme desigur. Chiar si atunci cand faci prostii ba chiar crime, le faci tot din acelasi motiv, al cautarii dupa iubire, apreciere, bagare in seama, remarcare, intrare in istorie, etc. Si Lucica atunci cand a cazut din cer, a cautat sa fie mai iubit decat era, chit ca nu i-a reusit faza prea tare. Toate astea sunt in esenta lor forme de manifestare ale cautarii iubirii.

    Si acum aplicatia: de ce da adventistul in special zecime (majoritatea desigur)? pentru ca vrea sa fie iubit (a se citi mantuit) de Dumnezeu! Altii o dau pentru ca iubesc (aproapele, orfanul, vaduva) dar si aici intervine cautarea iubirii. Cand dai zecime iubindu-i pe altii, te simti bine, sau cu alte cuvinte iti creste stima de sine, te vezi bun in proprii ochi, esti convins ca ai inteles adevaratul scop al zecimii, deci...te iubesti. Eu unul ma iubesc mai mult de cativa ani incoace de cand am depasit prejudecata cu "casa visteriei". Si tot din iubire dau zecimea la orfani in loc sa o dau pastorilor...din iubire pentru pastori de data asta, deci tot iubirea e motorul. Daca nu i-as iubi, le-as da banii mei si ei i-ar cheltui prost. Cheltuind prost, ei vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu la judecata de apoi, nu? Prin faptul ca nu ii mai sponsorizez in potlogariile lor, in realitate le fac un bine, ii scutesc de un pacat in plus, chiar daca aparent ei nu realizeaza asta. Si intr-o zi poate ca ei ma vor iubi si vor aprecia ca i-am "pedepsit" din iubire...;-)

    Nu conteaza daca iubirea asta o vrem de la altii sau de la noi insine, cert e ca o vrem si nici nu are sens sa o negam. Face parte din "programarea" noastra ca fiinte in aceasta lume. Chiar si cand ne contrazicem intre noi o facem pentru ca vrem sa fim iubiti. Vrem sa stabilim adevaruri clare, ca de exemplu cel legat de legea din zapis, tot pentru ca vrem iubire. Vrem iubirea celor care vor fi de acord cu noi si am dori sa o castigam si pe cea a opozantilor, convingandu-i rational (sau nu) ca suntem in posesia adevarului. As mai putea vorbi multe dar "ma tem ca s-o-nsera" vorba cantecului. Concluzia provizorie: noi cautam iubire, favoare, acceptare, intelegere, siguranta. Religiile promit in general toate astea si omul flamand de iubire, face orice uneori ca sa fie el sigur ca isi scapa in final pielea. Daca nu ar fi asa ce altceva ne-ar motiva sa dorim sa traim vesnic? Insa exista ceva interesant si anume combinatia dintre iubire si frica. In mod normal, in dragoste nu este frica, insa majoritatea actelor noastre religioase sunt facute din frica, cu scopul mai mult sau mai putin declarat, mai mult sau mai putin constientizat, de a cauta iubire. Cand mi-e frica de oprirea binecuvantarilor de la "tronul harului" fac si pe dracu in 4 daca e cazul, doar-doar raman in gratiile divine. Odata unul cauta sa ma convinga de plata celei de-a doua zecimi, fara argumente solide, normal. Apropo de asta, Martin poate o sa ataci si subiectul asta. Exista in adventism ideea ca evreii dadeau 2 zecimi si acum nesatuii astia ar vrea sa implementeze ideea si sa ne jupoaie de bani mai ceva ca Basescu si clica PD-L...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ”In mod normal, in dragoste nu este frica, insa majoritatea actelor noastre religioase sunt facute din frica”...

      ”Cand mi-e frica de oprirea binecuvantarilor de la "tronul harului" fac si pe dracu in 4 daca e cazul, doar-doar raman in gratiile divine.”

      Prima afirmație e remarcabilă. De-aia religia are de-a face mai mult cu frica decât cu dragostea... A doua afirmație a fost gândul care m-a lovit și pe mine atunci când mi-am pus ptr prima dată în mod serios problema zecimii legată de caracterul lui DUmnezeu. Adică...mi-am zis...Dumnezeu chiar se supără pe mine și mă trăznește cu diferite pedepse dacă nu o mai dau? Așa că la început a fost doar un experiment să văd dacă era adevărată spălarea la cap pe care o primisem 30 de ani...Ca să constat că toate predicile și subiectele pe marginea zecimii ascultate 30 de ani erau la fel de adevărate ca și teologia lui Teztel...adică mi-a mers chiar mai bine după ce nu am mai dat zecimea deloc nimănui...
      Concluzia mea? Totul este o minciună grosolană. Dumnezeu, dacă există, este suficient de inteligent ca să-l intereseze spiritul nostru, nu banii noștri.

      Ștergere
  13. 2. Ok, sa trecem la lege...caci unde-i lege cica nu-i tocmeala. Povesti! Sunt cateva legi in biblie (morala, ceremoniala, sanitara, civila) si noi cu toate ne-am tocmit. Ba ca sabatul a disparut din legea morala, ba ca porunca a doua nu interzice de fapt icoanele, ba ca sa nu ucizi inseamna de fapt sa nu ucizi fara motive solide. Ba ca zecimea a disparut, ba ca nu, ba ca legea a pironit-o Isus pe cruce, ba ca nu, ba ca sarbatorile ceremoniale s-au desfiintat, ba ca nu, ba ca putem manca orice, ba ca nu...uitand de fapt un lucru esential si anume CARE ESTE SURSA TUTUROR ACESTOR DISCUTII INTERMINABILE? Parerea mea umila dupa 20 de ani de AZS este ca sursa tuturor acestor discutii este una singura, mare cat roata carului si anume FELUL APOSTOLULUI PAVEL DE A INTERPRETA SCRIPTURILE suprapus cu tot gunoiul teologic ulterior si anterior lui Pavel de a interpreta scripturile. Daca pe vremea lui Pavel existau macar pe sfert carti de teologie din cate exista astazi, scrise de altii ca el, nimeni nu ar mai face azi exegeze pe textele antice. Dar cum acum cateva mii de ani, textele erau ceva rarisim, a aparut si ideea valorii lor, a sacrului, a scrierilor inspirate, etc. Si plecand de la zecile de afirmatii absolut confuze si contradictorii ale lui Pavel, de 2000 de ani nu i-am mai dar de cap legii din Coloseni sau Galateni, sau macar de mai bine de 170 de ani incoace de cand am aparut noi. Waggoner si Jones, EGW si Uriah Smith, teologi, pastori, membri, comentatori, bloggeri, enoriasi simpli sau complicati...toata suflarea face exegeze interminabile pe baza scrierilor unui singur individ in prealabil. Chiar si cuvintele lui Isus (cat a mai ramas din ele) noi le trecem prin "filtrul paulin". Fiindca Pavel s-a legat de toti si de toate, noi cautam acum sa il intelegem, pana acolo ca nu ne mai intelegem intre noi. Pana la urma am ajuns sa ma intreb cine e domnule Pavel asta? Biblia este incompleta, este trunchiata si poate trucata pe alocuri, pasajele s-au schimbat, sensurile s-au dus pe apa sambetii, cuvintele au fost inlocuite insa multi dintre noi consideram precum evreii, ca Dumnezeu e acolo, in literele alea si trebuie inteles. Realitatea obiectva mie imi pare a fi alta: Lui Dumnezeu nu ii pasa de interpretarile noastre si nici nu se sinchiseste sa ne dezlege misterul. Ne lasa sa bajbaim, sa ne certam intre noi, ca sa ajungem la concluzia ca in final toate astea sunt apa de ploaie si ca ce ramane si conteaza cu adevarat este IUBIREA. El vrea sa descoperim iubirea ce ne-o ofera El si nimic altceva, din simplul motiv ca si El, are din cate se pare nevoie de a fi inteles si de a fi iubit. Deci toti cautam iubire, de la Dumnezeu in jos, ca doar suntem dupa chipul si asemanarea sa, nu? Si uite cum am inchis tema, intorcandu-ma iarasi de unde am plecat...

    RăspundețiȘtergere
  14. Perfect de acord cu tine, Ovidiu. Numai că dacă lăsăm toată discuția teologică baltă, de dragul iubirii între noi, nici așa nu ar fi bine, părere mea...Păi unde mai e atunci distracția?!? :-) uite, să vorbesc serios acum. Am observat ceva pe două forumuri, reformist respectiv adventist devenit între timp ateist (OSC): atâta timp cât oamenii se delimitează de discuții serioase, trecând ori în barca fundamentalismului, ori în cea ateistă, NU MAI E NIMIC DE DISCUTAT despre adevăr. Forumul reformist e pustiu de vreun an, așa cum prevăzusem de mult( ptr că reformiștii nu pot gândi ȘI ALTFEL) iar forumul OSC este și el pustiu de vreo câteva luni bune, deoarece toți sau mai toți de acolo s-au coalizat împotriva lui DUmnezeu, declarându/i existența o glumă proastă...Așa că ce să mai vb despre El dacă El nu există? Gata, subiectul închis, forumul în moarte clinică. Am dat două exemple ale aceleiași manifestări : viziunea de cal, cea fundamentalistă, cu EGW în brațe, respectiv cea ateistă, cu știința în brațe. Ambele nu duc nicăieri, după părerea mea.
    Ai înțeles ce vreau să spun? O adevărată căutare a adevărului nu disprețuiește nici-o sursă de informație. Iar referitor la Pavel și chiar biblie, deși sunt de acord că sunt foarte multe lucruri de discutat despre veridicitatea scrierilor/argumentelor, totuși se merită să le luăm în seamă. Altfel închidem blogul, forumul, discuția, căutările....Nici asta nu ar fi fain, nu???

    RăspundețiȘtergere
  15. ”Adica intre Isus si Pavel, aleg sa cred ca legea nu poate fi desfiintata.”
    Același lucru aleg să cred și eu. Dacă desființezi legea morală( așa cum pretind neoprotestanții în general) iese haos. Ei își dau cu stângul în dreptul din cauza sabatului pe care nu îl suferă.
    Dar adventiștii fac și ei exact la fel în sensul că prin păzirea sabatului își imaginează adânc în subconștient că sunt bine cu God. Din câte am înțeles eu din evenimentul 1888( un moment de cotitură în AZS), Dumnezeu vroia să ne spună atunci că alte lucruri sunt cu mult mai importante decât Legea, în sensul că Legea niciodată nu te va putea face OM. Prin Lege ești mereu sclav. Dacă te împrietenești cu Legiuitorul, ești fiu.
    Din păcate, Legiuitorul nu a fost lăsat să spună tot ce avea să ne spună în 1888 și nici după...Așa că azi suntem unde suntem, într/un nesfârșit haos teologic, ”mâncându-ne și sfârtecându-ne unii pe alții”. Ar fi fost bine să fi intervenit Gamalielul meu :-), că pe mine greaca și ebraica veche mă depășesc...Dar...

    RăspundețiȘtergere
  16. Asa e, nu ar fi frumos si cum spui tu, unde mai e distractia? Deci sa inceapa distractia!
    Din cate imi amintesc, fara sa ma pun acum sa caut citate, EGW spune ca acolo unde adventistii interpretau legea ca fiind cea ceremoniala, este vorba de fapt de legea morala sau de toata legea in ansamblul ei.
    Totusi, alimentatia sanatoasa de exemplu, desi tehnic se incadreaza intr-un soi de legislatie, nu o putem considera nici anulata, nici pironita pe cruce, nici modificata. Porcul ramane tot porc si pana si stiinta moderna da dreptate celor ce nu il mananca. Asiaticii ne-au luat-o cu cateva mii de ani inainte la capitolul hrana sanatoasa (vegetale, cereale, fructe) iar cand eu aud pe cate un pastor spunand ca NOI am adus (am descoperit) reforma sanatatii ma tin cu mainile de burta de ras. Probabil la fel ar trebui inteleasa si legea zecimilor, in spiritul ei, nu in litera. Adica, spiritul este darnicia, iubirea aproapelui, ajutorul dat celui aflat intr-o situatie critica. Un levit sau preot nu avea pamant, nu avea mostenire, nu avea nimic, dar trebuia sa traiasca. Daca fiecare barbat evreu, cap de familie, aducea a zecea parte din venitul sau anual sau lunar sa zicem, 10 barbati din astia sustineau un preot cu mancare lunar sau anual. Deci zecimea de la 10 familii dadea de mancare preotului si familiei lui. Cati preoti si leviti erau oare la templu? Banuiesc ca nu se numarau cu milioanele, nu? Ci doar cateva sute sau cu ingaduinta cateva mii. Asta inseamna ca daca, sa zicem, erau 100 de peroti si leviti, 1000 de familii ii puteau intretine tot anul. Daca erau 1000 de preoti si leviti, inseamna ca era nevoie de 10.000 de familii sa ii intretina. Dar raportul preoti-populatie nu era cu siguranta de 1 la 10, asa ca in mod sigur zecimile de la cateva sute de mii sau milioane de familii din Israel depaseau cu mult nevoile preotimii de a trai tot anul. Si atunci legea asta era gandita bine, facand ca de marea cantitate de roade, vite sau bani, sa profite si orfanii, vaduvele, etc, care cu siguranta depaseau ca numar clasa preoteasca. Astazi insa exista un dezechilibru total intre fondurile adunate si nevoile reale ale pastorilor. In Romania un pastor primeste 400 E plus benzina/motorina plus telefoane decontate, + alte avantaje. In Spania lucrurile stau si mai roz, salariul fiind de 2700 euro (la un minim pe economie de 800). Cei care stau in apartamentele conferintei, nu li se da decat 1500-1700 in mana, restul de 1000 fiind socotit ca si chirie, deci tot acolo suntem. Desigur benzina si telefonul e aparte. In Austria salariul pastorului este de 1400-1600 dar casa iarasi e gratuita. Deci unde ne aflam de fapt decat in mijlocul lupilor? Servii Domnului au stiut intotdeauna sa o duca bine si sa isi dea salarii pe cinste. In America banuiesc ca e cam la fel...cateva mii de dolari bucata, nu? Ok, nici asta nu ar fi marele bai daca restul milioanelor provenite din zecime nu s-ar cheltui pe deplasari, sedinte, activitati, excurisii in strainatate si mai ales pe constructii menite sa concureze cu catedralele catolice. Daca apare vreun orfan sau vaduva cel mult se face o noua colecta speciala, suplimentara si asta o singura data, nu anual. Eu personal am vorbit cu cativa intelectuali din biserica, doctori, contabili, arhitecti, care s-au prins de schema si au incetat de ani buni sa mai dea banu' la smecheri. Insa restul de oameni sunt redusi si profesional, si mental, creierul lor le este spalat bine, sunt manipulati si usor manipulabili, gandesc in meme, le e teribil de frica pentru mantuirea lor si nu indraznesc sa gandeasca atunci cand citesc versetul din Maleahi decat prin prisma "casa visteriei" fara a observa scopul "ca sa fie hrana". Eu cam asa as reduce toata povestea asta teologica, la ceva extrem de practic. cat despre ideile lui Pavel, e loc de discutie infinita si nu m-ar surprinde deloc ca in ziua in care ne vom intalni cu Pavel si il vom intreba "ce ai vrut sa spui in versetul x" el sa ne raspunda "eu n-am scris asa ceva..."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "cat despre ideile lui Pavel, e loc de discutie infinita si nu m-ar surprinde deloc ca in ziua in care ne vom intalni cu Pavel si il vom intreba "ce ai vrut sa spui in versetul x" el sa ne raspunda "eu n-am scris asa ceva..."

      Că bine zici...ai citit până la urmă ceva de Bart Ehrman sau nu?!? Te cruceşti cât s-a băgat " de la ei", - băieţii cei şmecheri în robe negre - numai în NT, dapăi în VT...De-aia, vorba cuiva, teologia ar trebui interzisă minorilor. Dar cum din păcate, în creştinism numai bebelaşi găseşti( chiar de pe timpul lui Pavel), aşa se face că iese o orgie generală de tot dispreţul.

      Ștergere
  17. Da, am citit RASTALMACINDU-L PE ISUS si m-am crucit vorba ta. Am mai coborat cateva carti de-ale lui de pe net si sper ca anul asta sa am timp sa le parcurg si pe alea. Impresia mea dupa ce l-am citit si dupa ce am mai citit si alte chestiuni pe net, este ca nu prea putem sa ne formam doctrine clare aproape cu privire la nimic. Poate doar revelatiile speciale sa mai rezolve problema, dar si alea se pot pune sub semnul intrebarii privind sursa lor. deci pana la urma tot iubirea ramane singura chestie concreta iar restul sunt tampenii...

    RăspundețiȘtergere
  18. Ovidiu, eu n'am reusit sa gasesc nicaieri nicio 'lege ceremoniala'. Pana si expresia e usor contradictorie. Iar Decalogul nu e lege morala, e lege sociala si politica. Primele 4 porunci regleaza functionarea teocratiei ca supunere fata de Dumnezeu ca eliberator si conducator politic (vezi reactia lui Samuel la ideea de rege), iar celelalte 6 regleaza comportamentul social. Incearca, daca poti, sa'mi explici ce intelegea un sclav eliberat de cateva saptamani din prima si ultima porunca, daca ar fi comandamente morale. Ei nu'l aveau pe Isus sa le explice ce'i cu 'doi stapani' si ce e cu 'poftitul in inima'. Si mai gandeste'te la ceva - nerespectarea oricareia dintre porunci aducea o pedeapsa reala si imediata, in aceasta lume, nu la vreo judecata de apoi. Exista si modalitati de evitare a pedepsei - cetatile de scapare, de exemplu. Si, evident, jertfele si recuperarea pagubei.

    Ceremonialul templului nu este o lege, ci un simbol. Jertfele sunt mai vechi si acestea aduc componenta de 'norme de aplicare' si de 'cod de procedura'. Zeciuiala e si ea mai veche.

    Cat despre alimentatia kosher, observa te rog ca nu exista pedepse, ci doar indrumari de purificare. A compara regulile de alimentatie cu o lege este un simplu abuz.

    Ca sa intelegi ce'i cu zeciuiala si daca a cerut'o Dumnezeu sau nu, citeste Gen. 28, 20-22. Si zi'mi si mie dup'aia cum a dat zeciuiala Iacov si cui. Apoi, daca citesti Num. 18:21, 24 si 32 o sa vezi ca Dumnezeu le da zeciuiala ca mostenire levitilor, deci ea nu a fost initial destinata acestora. Ramane intrebarea: cum dadeau zeciuiala oamenii inainte de a exista leviti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ”Ramane intrebarea: cum dadeau zeciuiala oamenii inainte de a exista leviti?”

      Păi răspunsul este simplu: NU DĂDEAU! Iacov și Avraam sunt cazuri extrem de izolate, și amândouă au fost acțiuni personale, nicidecum porunci divine. porunca apare numai când Israelul cucerește Canaanul

      Ștergere
  19. Martin&Ovidiu

    Problema mea nu e cu interpolarile si inexactitatile textului, ci cu folosirea scrierilor lui Pavel. Moise si Mantuitorul vorbesc altfel decat Pavel. Acesta din urma cred ca trebuie folosit precum Proverbe, Eclesiast sau Cantarea Cantarilor.

    RăspundețiȘtergere
  20. E simplu, dar de nesustinut. Nu ma intereseaza cei care nu dadeau. Avraam da zeciuiala cuiva despre care ni se zice ca e preot, Dar Iacov? Iacov promite ceva. Avem motive sa credem ca s'a tinut de promisiune. A avut paine si haine si s'a intors in casa tatalui. Cum sau cui a dat'o? Pietrei?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi până și despre cei care dădeau nu se știe mai nimic. Tu crezi de ex că IAcov s-a ținut de promisiune. Bun. Dar textul biblic nu ne mai spune absolut nimic despre asta după. Cui i-a dat-o? Lui Laban? Habar nu avem.
      Deci...să înțeleg că tu tot mai susții că zeciuiala era o practică ”mai veche” decât templul?

      Ștergere
  21. Pai pe vremea lui Iacov nu exista nici cort, nici templu. Nu sutin nimic, doar ca ori trebuie sa fi existat o modalitate de a da acea zeciuiala, ori Iacov era nebun, ori vrea sa zica altceva. Piatra devine casa a lui Dumnezeu. Poti s'o interpretezi si ca templu, daca vrei. Mai veche decat cortul construit de Moise este sigur. Ceea ce ma face sa cred ca exista o parte negativa si o parte pozitiva a zeciuielii - cu siguranta nu e a ta ci a lui Dumnezeu, ramane de stabilit cine o foloseste. Levitii o primesc mostenire, dar nu este de la inceput a lor. Nici macar Levi nu era inca nascut cand face Iacov promisiunea respectiva.

    Si, apropo, textul ne spune si ce si cum a facut Iacov. Da' tre' sa mai cauti un pic.

    RăspundețiȘtergere
  22. O parere interesanta despre scrierile lui Pavel:

    http://aurelionica.com/comments%20A6.html

    RăspundețiȘtergere
  23. Asta imi aduce aminte de un episod trait de vreo 15-16 ani. Eram la Centrul Militar la coada la incorporare. Se stia ca se dau nush' ce probe, psiho, greutate, inaltime. Si era si un episod delicat in care'i insirau in cucu' gol pe toti. Habar n'am de ce. E, asta e episobul de care le era groaza la mai toti. Dupa ce terminam toate probele, asteptam cu infrigurare sa ne drzbrace. La aia, nici prin cap nu le mai trecea... Insa, tensiunea psihica era asa de mare, ca unu' mai nerabdator, bate la usa si intreaba: " cand ne dezbracam "? Aia....s'au mirat si i'au zis: "dom'ne, daca tu vrei sa te dezbraci, dezbraca'te "! Asa si cu zeciuiala. Daca vreti s'o platiti...dezbracati'va ! :)

    RăspundețiȘtergere
  24. ”Si, cand a intrat in casa, Isus i-a luat inainte si i-a zis: "Ce crezi, Simone? Imparatii pamantului de la cine iau dari sau biruri? De la fiii lor sau de la straini?
    Petru I-a raspuns: "De la straini." Si Isus i-a zis: "Asadar, fiii sunt scutiti.” Matei 17, 25-26

    ”Creștinii” se poartă cu Dumnezeu , cel puțin la capitolul zecimii, categoric ca și cum ar fi robi, care muncesc din greu ptr Acesta , așteptând să fie recompensați măcar ca ultimii în împărăție.
    Creștinii autentici se poartă cu Dumnezeu ca niște fii, stând de vorbă cu El de la egal la egal, ptr că Îl consideră cel mai bun Prieten. Pe ei nu-i interesează atât de mult împărăția, cât Împăratul.

    RăspundețiȘtergere
  25. Problema zecimii nu poate fi scripturală dacă Adunarea din care fac parte, nu are Credința Adevărată.
    Există multe credințe, biserici și culte religioase, dar numai credința în Mântuitorul Nostru Yahsua ne poate asigura viața veșnică și fericită. Și numai El ne poate răsplăti pentru zecime și ne poate da Odihna Lui care nu este nici Dumninica și nici Sâmbăta, ci este după un cu totul alt calendar decât cel folosit în prezent.
    Nu credința politeistă ci aceea într-o singură persoană a Mântuitorului Nostru este de folos.
    Cred că numai Adevărata Cale a Credinței, care nu este nici populară și nici profitabilă ci riscantă până la extrem, trebuie susținută cu zecimi și daruri. Să dai zecime groparului care te bagă în iad, este o absurditate pe care Sfânta Scriptură o și condamnă, nu numai că o respinge.

    RăspundețiȘtergere
  26. Zecimea este "Un test de fidelitate faţă de Creator"...Toţi cei care cred că, prin grija Lui trăiesc şi au ce mânca, dau zecime. Cine nu crede că El există şi că susţine natura, nu dă. Dacă El şi-ar închide mâna, toate ar pieri! Evreii care considerau importante slujbele de la templu, dădeau zecime. Cei care nu le considerau importante şi sfinte, nu dădeau. Văduva pe care a lăudat-o Domnul Iisus, care a adus la "Casa vistieriei" ultimii doi bănuţi pe care-i mai avea ca să trăiască, a făcut lucrul acesta pentru că iubea lucrarea de la Templu, o considera vitală, şi voia s-o susţină. Acolo, le era asigurată enoriaşilor, întâlnirea cu Dumnezeu, învăţarea Legii, aducerea jertfelor şi căpătarea iertării. Toate nevoile spirituale ale omului erau împlinite acolo..."până şi rândunica îşi găsea o casă, acolo...acolo, dădea Domnul BINECUVÂNTAREA! Domnul zisese:" Aduceţi dar, la casa visteriei, ca să fie hrană"...pentru cei ce slujesc şi satisfac nevoile spirituale ale căutătorilor, ale celor însetaţi...şi pentru sărac, văduvă şi orfan. Acesta a fost planul iniţial! O colaborare între Dumnezeu şi slujitorii Lui aleşi, pentru binele şi fericirea fiinţelor creeate de El. Pentru regăsirea drumului spre El. Popoarele păgâne îşi puneau copiii pe braţele înfierbântate ale zeilor lor şi ardeau de vii, femeile erau folosite în tot felul de ritualuri odioase...şi câte altele...de aceea Domnul a ales pe evrei şi Templul ca să aducă lumină!!! Pentru asta a întocmit Domnul Iisus biserica primară, ca să ducă lumina creştinismului, a dragostei de Dumnezeul adevărat şi de oameni, până la marginile pământului. O solie de pace şi de dragoste...dar, ce a ajuns?! Biserica, este o corabie de salvare? Un loc de întâlnire cu Dumnezeu, de iluminare, de iertate, de împăcare, de întărire spirituală pentru a face bine semenilor, de belşug de hrană şi pace? Acolo unde slujitorii şi enoriaşii îşi fac partea, biserica este trupul lui Hristos, este o a doua familie, este o binecuvântare. Nici o organizaţie nu poate exista fără fonduri. Însă, biserica ar trebui să fie ca un centru de sănătate. Omul plăteşte şi se vindecă!!! Dar, de multe ori, la biserică, omul plăteşte, dar nu simte nici măcar o ameliorare. De ce oare?!!! Cine-i vinovatul?!!! Fiecare să răspundă pentru el!!! Eu cred că, în primul rând, ceea ce s-a petrecut în familie şi ne-a marcat copilăria, decide. Dacă ai avut un tată bun, din partea căruia ai simţit multă dragoste, poţi crede mai uşor că există în ceruri, UN TATĂ, care te iubeşte şi îţi vrea binele. Dacă nu, e mai greu...Iar dacă ai avut în părinţii tăi un exemplu de luptă pe teme religioase, şi o autoritate impusă cu forţa, poţi să fii sigur că vei urî tot ce ţine de religie, chiar dacă simţi cum sufletul tău strigă după Dumnezeu. Am fost creeaţi să fim dependenţi.

    RăspundețiȘtergere