marți, 18 septembrie 2012

Florin Lăiu, Farfuridi și Agamiță Dandanache




    Ultimul articol de pe pagina web a lui Florin Lăiu este o reacție a domniei sale la ultimele zvonuri din ograda adventistă care privesc persoana și ideile sale teologice. Cu lentoarea mentală care îi caracterizează atunci când vine vorba despre discuții sau evenimente importante, adventiștii au auzit că unul dintre „ mai marii poporului ” lor, măcar că Lăiu nu ocupă și nici nu a ocupat vreodată o poziție de răspundere administrativă, a fost „ pedepsit ” de către biserică pentru purtare necuviincioasă față de doctrinele acesteia. I s-a retras de către distinșii și prea iubiții săi „ frați de credință ” dreptul de a preda la ITA ( Institutul teologic adventist ), fiind îndepărtat de ceea ce dânsul iubește și este în stare să facă cel mai bine: teologie. Motivul?!? Ei bine, motivul este discutabil… va spune chiar Florin Lăiu…


 … Depinde din ce parte privești lucrurile. Dacă ești în structurile puterii, curajul și profesionalismul care transpare din studiul profesorului nu este altceva decât „ otravă ” pentru sufletele adventiste, „ prilej de tulburare și confuzie în popor ”, ba chiar dinamitarea serioasă a însăși temeliei doctrinale adventiste. Dar dacă ești indiferent la jocurile de culise al bisericii și interesat sincer exclusiv de adevăr ( fie el biblic sau nu ), nu poți să nu acorzi meritele cuvenite profesorului. Bineînțeles, să i le acorzi atât cât merită, deoarece ADEVĂRUL despre doctrina sanctuarului este mult mai dureros decât acceptă însuși profesorul. 

   Profesorul Lăiu este singurul personaj mai proeminent din adventismul mioritic care a îndrăznit să ia taurul de coarne. Dacă ar fi să rămân în domeniul tauromahiei, Lăiu a înnebunit prin studiul său animalul adventist ( a se citi forurile de conducere ale bisericii ) întocmai cum un toreador spaniol chinuie și zăpăcește prin mișcările sale abile pe bietul dobitoc încornorat. Ba că Ellen White este o voce importantă care merită să fie încă ascultată de popor, ba că teologia ei este naivă și neserioasă, derivată de fapt din teologia lui Miller sau Crosier ( cel puțin la subiectul sanctuarului ). Ba că trebuie să ne dispensăm de a mai studia biblia cu ajutorul spiritului profetic, ba că nu. Ba că nu există nicio legătură între Daniel 8,14 și teologia Zilei Ispășirii ( poate decât printr-o hermeneutică forțată și neprofesionistă ), ba că la 1844 a început totuși judecata de cercetare premilenială. Și tot așa, una caldă, una rece… de nu mai știe sistemul ce să facă cu un astfel de individ: să-l asculte și să-i cerceteze cu băgare de seamă vorbele și scrierile, sau să-l arunce la gunoiul istoriei ca pe un nou eretic infatuat? 

   Așa cum era de așteptat din partea bisericii, și așa cum  s-a întâmplat dintotdeauna cu cei care „ au venit cu schimbări la mai toate subiectele teologice ”, biserica a ales să se descotorosească de Lăiu, cu teologia lui cu tot, ca de o măsea stricată. Ce contează că omul este un erudit care a muncit ani de zile pe tema sanctuarului? Ce contează că argumentele sale lingvistice, exegetice sau istorice sunt serioase și profesioniste, și nu pot fi refuzate decât dacă ești politruc sau dobitoc la propriu? … Puțin le pasă lor de asta. „ Mai bine să moară un om, decât să piară tot neamul ”: acesta este ecoul cuvintelor lui Caiafa, care încă se mai aud după 2000 de ani în culisele oricărui sistem bisericesc corupt, și ca atare și în culisele adventiste. Așa se face că un comitet de câțiva indivizi interesați doar de păstrarea privilegiilor lor ( gen computere performante Apple, locuință și mașină gratis la dispoziție , etc ), privilegii provenite desigur din zecimea celor mulți și ignoranți, l-au executat prin vot ( păi se putea oare altfel?!? ) pe teologul nostru, și i-au interzis să mai deschidă gura în public ( a se citi deocamdată  ITA ), „ zăpăcind ” eventual și mai tare creierele tinere adventiste.

    Din păcate, Lăiu nu are curajul și integritatea morală de a merge până la capăt pe urmele descoperirilor sale. Despre acest capăt voi scrie personal pe larg în săptămânile următoare, încercând să demonstrez cu argumente că doctrina adventistă a sanctuarului nu numai că este foarte naivă, dar nu are nicidecum vreo susținere serioasă, nici în biblie, nici în istorie. Dar asta mai târziu, deocamdată să rămânem la oile noastre… Nu cunosc motivele personale ale profesorului pentru care nu vrea să renunțe odată curajos la linia de partid, și nici nu mă interesează. Dar este evident că atitudinea lui este una duplicitară, dacă citim ceea ce scrie în studiu și ce declară apoi pe pagina personală. Și asta pentru că în studiu se distanțează curajos de teologia de carton clasică adventistă cu privire la sanctuar, dar în fața „ fraților ” săi își face laș Mea culpa, doar-doar l-or slăbi un pic din strânsoare inchizitorii săi. În studiu transpare clar o atitudine profesionistă de a face exegeză și teologie, dar în mediul adventist vine cu justificări, corectări și coafări a poziției sale teologice, ca să nu pună și mai mult pe jar suflarea adventistă. 

   Dacă nu fusesem dezamăgit destul de ipocrizia și corupția strigătoare la cer a așa-zisului „ popor al lui Dumnezeu ” la toate nivelele sale , Florin Lăiu m-a dezamăgit încă odată prin prestația sa personală post-scriptum a acestui studiu. Dânsul acuză de rele intenții față de biserică pe cei care sunt realmente interesați de studiul dumnealui, mă acuză pe mine că i-am tradus studiul într-un stil „ varză ” ( apropo, ar putea veni aici și să mă confrunte în față, arătându-mi creștinește ce și unde am greșit cu traducerea iar eu sunt gata să corectez fără probleme, altfel calificativul-legumă din partea lui este la fel de „ ieftin ” precum varza propiu-zisă …), dar nu vrea să observe bătaia cruntă de joc, de o mârșăvie și lașitate ieșite din comun, pe care o practică fariseii din forurile de conducere adventiste, farisei care scuipă semințe în mod ordinar pe munca de ani de zile a profesorului. Nu vrea să observe jocurile de culise cărora le-a căzut pradă în mod evident. Nu vrea să observe că nimeni dintre cei care ar fi trebuit să fie primii interesați de studiul cu pricina, nu este dispus la un dialog profesionist sau măcar sincer pe marginea doctrinei sanctuarului. Nu vrea să observe imensa prăpastie dintre afirmația oficială a bisericii că teologia și doctrinele adventiste au venit în mod progresiv, și realitatea tristă care demonstrează că adventiștii cred că doctrinele lor au picat din cer exact la sediul Ellen White Estate. 

     Florin Lăiu este în aceste zile copia la indigo a comicului personaj caragialesc Farfuridi, la sfârșitul actului al treilea din renumita operă „ O scrisoare pierdută ”. "Soluţia" lui Farfuridi în problema revizuirii Constituţiei este adesea citată pentru a exprima un nonsens ori evitarea unei rezolvări tranşante şi eficiente: 
     „ Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis! ”. 

    Și, într-adevăr, sufletele adventiste nu pot ieși prea ușor din dilema provocată chiar de Farfuridi-ul lor teolog. Iar dilema este următoarea: păi dacă Ellen White a greșit grav în ceea ce privește compartimentarea templului din cer, suirea lui Isus imediat după cruce lângă tronul Tatălui, ușa deschisă și ușa închisă, șamd, cum putem noi să mai avem încredere în ea ca profet al lui Dumnezeu?   La fel ca turmentatul cetățean Agamiță Dandanache, spălate la creier de propaganda oficială ani și ani la rând, creierele adventiste sunt acum complet debusolate când văd cum unul dintre „liderii ” lor marcanți se disociază în studiul cu pricina de „ constituția ”  Ellenei White, măcar în ceea ce privește doctrina sanctuarului, cerând conducerii, forurilor superioare și chiar plebei AZS o aplecare profesionistă asupra temei în sine, iar pe de altă parte înfierează cu patimă tocmai pe aceia ca mine care îi susțin entuziast apelul domniei sale. Altfel spus: Farfuridi adventist recunoaște că opinia generală a bisericii este greșită în ceea ce privește sanctuarul din cer și lucrarea lui Isus de acolo cu o jumătate de gură, iar cu cealaltă jumătate se pune în continuare la dispoziția bisericii ca un mielușel pe care îl duci la măcelărie, adică exact la dispoziția acelei biserici care este un abator monstruos de oameni cu idei noi, interesante sau cel puțin progresiste. 

   Florin Lăiu este dezamăgit că un comitet de indivizi certați cu cele mai elementare noțiuni de civilizație și dreptate i-au descalificat munca de o viață printr-un simplu vot, dar în același timp sărută bocancii călăilor săi, sperând să mai primească și el, așa … măcar niște firimituri de la masa bogată a stăpânilor săi, dacă pâinea i-a fost luată cu brutalitate. Măcar să mai vorbească și el în biserică, provocând isteria unor moșuleți sclerozați de 70 de ani, dacă de crema tânără a intelectualității adventiste nu se mai poate atinge. Nu pot decât să plâng cu un ochi și să râd cu altul când văd pățaniile teologului „ eretic ”. Pe de-o parte mă întristez când văd cum munca serioasă a unui om este călcată în picioare de niște parveniți lipsiți de cele mai elementare noțiuni de dreptate și civilizație, iar pe de altă parte râd cu toată gura când știu că și Lăiu gustă pe propria-i piele acum „binecuvântările ” deosebite ale sistemului pe care eu l-am numit schizofrenic chiar pe pagina dânsului. Probabil că ex-profesorul își iubește așa de mult biserica încât chiar dacă l-ar exclude pentru viziunea sa referitoare la sanctuar, el tot n-ar învăța nimic din tot acest circ de prost gust. 

    Dilema lui Lăiu este însă chiar mai gravă decât dilema adventiștilor care s-au obișnuit de o viață întreagă să aibă „ tot adevărul ” în culori albe și negre, via Ellen White. Lăiu este exact întruchiparea blestemului( blestematului ) din Amos 5,19. El încearcă să se descotorosească cumva de „ leul ” teologic numit Ellen White, deoarece este evident că acesta a îmbătrânit și nu mai poate fi considerat regele pădurii din punct de vedere teologic, dar în goana sa exegetică dă peste un „ urs ” numit Desmond Ford care a făcut mari ravagii în adventism prin ideile sale despre sanctuar acum 40 ani. Căutând cumva un refugiu din partea atâtor „ mamifere ” care-i pricinuiesc oarecum neplăceri, el se refugiază în biserică, dar … surprise! Și acolo este mușcat de șerpii otrăvitori din comitete, uniuni și conferințe. Acesta este prețul inevitabil al slujirii la doi stăpâni și al nedescotorosirii la timp de mentalitatea de gen „ alba-neagra ” adventisto - țigănistă.  Iar Lăiu și-o merită pe deplin. 

    Cu toate astea, nu aș vrea să închei într-o notă prea pesimistă. Soluția este aceeași pentru orice om, ca atare și pentru Lăiu: Isus! Doar Isus este adevărul și el ar trebui să fie îndrăgostit doar de adevăr, și nu de un sistem bisericesc. Consider că aceasta este marea șansă a vieții sale: șansa să se reseteze complet, să uite toate pretențiile adventiste cu care a crescut, să înceapă teologic de la zero, să șteargă cu buretele toată formația sa de teolog afiliat vreunei biserici, și să caute adevărul dincolo de doctrine pe care printre rânduri el însuși le numește aberante. Lăiu are totuși ultimul cuvânt, chiar dacă acel comitet pseudocreștin i-a terfelit munca prin noroiul intereselor personale de moment. Mă îndoiesc însă profund că Lăiu e capabil să deschidă ochii și să vadă, măcar acum, în al doișpelea ceas. Mă îndoiesc că are curajul să întoarcă spatele unei biserici corupte și să-și întoarcă fața la Hristos. Omul Lăiu încă mai depinde de oameni și încă mai pleacă urechea la cele omenești. Dar vorba aceea: „ cât trăiește omul, tot învață.” Chit cu unii învață din greșelile altora, alții din greșelile lor. Nenorocirea e că o a treia categorie de oameni nu învață niciodată, nici măcar din greșelile proprii. Iar enoriașii îi urmează beți ca Agamiță Dandanache, sughițând din când în când : ” Eu cu cine votez ?!? ” ... Cu Ellen White, cu Desmond Ford, sau cu … Martin Luther ( sic )?!? 

     

   

11 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Prin stilul tau demonstrezi un spirit destul de acuzativ. Eu cred ca ar trebui sa adopti spiritul Lui Hristos, care nu numai ca mustra (nu critica), dar oferea si solutia la problema. In Biserica Lui Hristos, eu cred ca este si va ramane Laodiceea, se afla singura solie care poate mantui lumea, Evanghelia slavei Lui Dumnezeu in Hristos Isus( caracterul Lui si taina restaurarii neamului omenesc). Daniel 8>14 este stalpul si temelia credintei advente...Biserica ridicata de Isus nu de Mamona...Daca aceasta va intelege (un alt sens pt metanoia) scopul si mesajul ei atunci cu dragoste iti spun frate vei dori sa te intorci in aceasta biserica si nu vei putea!!! Vindecarea este cum ai spus> numai la Isus...Dar Isus va fi manifestat in trupul colectiv al bisericii Sale. Spune biblia ca apostolii isi puneau mainile peste cei convertiti, iar oamenii primeau Duhul Sfant...asa va fi si la final, cei 144000 vor fi singurl canal de Izvor Viu intre cer si pamant...Iar cei 144000 vor iesi din ascultarea mesajului advent (Apoc.14). Nu ma intereseaza metodele teologice de studiu al Scripturii...tot o intalnire cu Crucea (Adevarata intelepciune...vezi 1Cor2) este necesara pentru a pricepe tainele Lui Dumnezeu. El da invatatura celui ce primeste mustrarea Sa (Prov.1:23), iar mustrarea este in solia catre Laodiceea (Apoc.3).

    RăspundețiȘtergere
  3. IERUBAAL adică SĂ SE APERE BAAL...așa spune Biblia la un moment dat (Judecători 6:32). Dacă BAAL e DUMNEZEU, să se apere el însuși, nu altcineva. Tare mi-e teamă că ți-o vei lua din nou de la domnu profesor...Dacă l-ai apreciat și continui să o faci, nu e bine, ești ”varză”. Dacă îl combați, te critică pentru că ești apostaziat. Una caldă, una rece precum spuneai. Deci eu zic să îl lăsăm pe fratele Lăiu să se apere singur în fața persecutorilor. IERULĂIU adică...N-are el nevoie de apărarea altora și oricum zeii de la Uniune nu ascultă de nimeni. Totuși nu pot să nu remarc ceva, anume că deși spune că la colegii români a găsit mai multă înțelegere, nu spune o vorbă despre starea actuală a domniei sale. Eu înțeleg așa: Ăia de la BRI au dat dispoziția să fie concediat, aștia de la Românika au fost mai înțelegători și doar l-au deportat disciplinar la nu știu ce post de cercetător biblic al unei organizații de care cred că nu a auzit nici ăla de a ocupat abuziv tronul Tatălui din Sfânta, în colaborare cu ortodocșii. Zic bine?

    RăspundețiȘtergere
  4. Atitudinea duplicitara a dl.Florin Laiu izvoraste din faptul ca nu are un plan B.Sa renunte la painea cea alba pe care i-o ofera sistemul si sa se trezeasca a la puta calle nu o va face,pt ca trebuie sa aiba coloana.Ex.E.C.de peste ocean.Asa ca intr-e paiine si ADEVAR cei mai multi aleg painea......

    RăspundețiȘtergere
  5. Am mai spus-o și o mai spun: Adevărul nu te face numai liber, ci și singur. Singur de tot. Iar exemplele istoriei sunt multe: Socrate, Isus, apostolii, Martin Luther, reformatorii, Jones și Waggoner, etc, etc. Florin Lăiu ar vrea să cunoască adevărul, dar e oarecum conștient că această cale e dureroasă pentru el personal ( pâinea de care vorbea Gelu și nu numai ) și cred că se va cufunda în tăcere pe termen lung, ca să nu mai supere pe nimeni. Îi e frică să rămână singur de tot. Îi e frică de adevărul pur. Vrea să aibă siguranța și confortul grupului în continuare, măcar că s-a dovedit deja că acel grup, la ora adevărului, nu dă doi bani nici pe el, nici pe ideile lui. Cu alte cuvinte, FL își face harakiri cu mâna lui. Dacă iese din biserică și își apără cauza cu curaj, ar fi o lovitură cumplită pentru sistem, iar el ar deveni ( dacă nu cumva deja este ) un Desmond Ford de România care ar atrage atenția tuturor. Nu cred că se va întâmpla asta. Cred că va continua să se gudure umil pe lângă cei care și-au bătut joc de el, că na... capul plecat sabia nu-l taie ( cică ). Problema e că în momentul ăsta deja are o rană în suflet. Așa că nu mai pricep nimic. Nu știu ce om serios și întreg la cap mai pricepe ceva din atitudinea lui duplicitară. Și mă îndoiesc că el însuși pricepe ceva din atitudinea cretinoidă a celor care i-au închis gura cât ai zice pește. Uitați vorbele lui: „ Cât despre catedră, aş putea spune şi eu ca omul lui Dumnezeu: Domnul a dat – Domnul a luat. Nu am moştenit-o. Dar pentru că nu am primit-o direct de la Dumnezeu, nici nu au răpit-o sabeenii, ca pe vacile lui Iov, am dreptul şi eu să-mi pun întrebări, vorbind de unul singur pe stradă.”...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai fiți atenți și la vorbele astea ale sale:

    „ Unii dintre corespondenţi mei (în general, teologi) şi-au exprimat nemulţumirea faţă de maniera predominant administrativă în care se tratează asemenea lucruri. Am pus în discuţie, cu unii dintre ei şi problema generală, a politicii cercetării biblice. Constat că primele generaţii de AZS erau mai interesate de o cercetare largă şi mai deschise pentru comunicare, în timp ce astăzi, în ciuda numărului incomparabil mai mare de specialişti, simt că predomină grija de conservare, eludarea diplomatică, descoperirea altor priorităţi, divizarea teologică şi soluţia administrativă. Chiar în faimoasa dispută de la Minneapolis 1888, unde a existat opoziţie faţă de teologia lui Jones şi Waggoner din partea liderilor CG, manifestată deja în anii anteriori conferinţei, li s-a permis totuşi celor doi neaveniţi să-şi prezinte liber şi pe picior de egalitate punctele de vedere, atât în zilele de institut biblic, dinaintea conferinţei propriu-zise, cât şi în timpul conferinţei. Ellen White a respins atunci categoric propunerea de a pune la vot acceptarea sau respingerea teologiei celor doi tineri. Era o iresponsabilitate să se ia votul în condiţii de insuficientă claritate, când problema cerea seriozitate, rugăciune, cercetare biblică de durată şi dispoziţie pentru adevărată comunicare. Dar aceasta este istorie, în mare parte necunoscută sau ignorată. ”

    Păi domnule profesor, dacă teologii și alți oameni profesioniști ca dvs v-au ridicat în atenție aceste aspecte neplăcute, aceste conflicte de interese între politica administrativă și cercetarea biblică onestă, și dacă dvs înșivă observați marcantul contrast dintre cercetarea sinceră și neîngrădită politic a pionierilor AZS și obstrucționarea vădită de astăzi a celor ca dvs care vin cu idei noi, etc, cum păcatelor nu pricepeți odată că biserica aia minunată a dvs are de-a face cu politica, mult mai mult decât cu Dumnezeu? Nu pricepeți că sistemul ăla absurd de a determina prin votul unui comitet UN ADEVĂR oarecare este o acțiune absolut umană, tembelă și mârșavă? Când a venit vreodată vreun adevăr din partea lui Dumnezeu ca oamenii să trebuiască să-l supună la vot?!?!?!? Votul este o iresponsabilitate și o bătaie de joc la adresa adevărului, domnule Lăiu. Iar dvs... dacă nu ieșiti odată din cloaca aia mizerabilă numită AZS, vă bateți joc de dvs înșivă și de toată munca dvs! Oricum veți rămâne singur , domnule Lăiu. Orice veți face. Este tare tristă situația dvs...

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incurcate mai sunt caile Domnului! Interesante informatiile din ultimul articol al prof Laiu! B.R.I. B.R.I.C.O.M. si doua societati teologice A.S.R.S si A.T.S (neoficiale si fara autoritate in Biserica)n.a. Cu alte cuvinte; voi laicilor stati cumintei in banca voastra ca gindim noi pentru voi!(sic) Pai domniile lor au uitat ce a spus mama White odata,nu-mi amintesc exact in ce scriere dar redau ideia,revolutionara de fel:fiecare trebuie sa studieze personal sa-si faca idei personal pt ca va fi judecat personal ! Si-atunci pt cine nu are coloana pt ca a fost obisnuit sa gindeasca altii pt el se-n treaba : atunci eu cu cine votez????

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Daca e tradare, fie, dar sa stim si noi!

      Ez 9 descrie clar pedepsirea bazs prin 5 oameni veniti dinspre fiicele Babilonului, fiecare cu unelta sa de nimicire in mina. Uneltele sint pentru nimicirea spirituala care vedem ca s-a intimplat deja in bazs. Una din aceste invataturi, caci despre aceasta este vorba, este cea care ataca doctrina Sanctuarului, asa cum este ea prezentata in SP. FL este unul din acesti invatatori cu arma sa de nimicire in mina. Radacina erorilor sale se afla in rationalism. Este lucrul la care tine FL cel mai mult si nu numai el, ci veacul acesta rau.
      Biblia ne invata, sa se lase omul de gindurile lui cele rele! Slujirea noastra trebuie sa fie mai intii din inima, si cind inima este predata lui Isus, "noi gindul lui Hristos"dobindim, nu gindul oamenilor.
      Isus a spus, "Inapoia Mea Satana, caci gindurile tale nu sint gindurile lui Dumnezeu ci ale oamenilor!" Vedem de aici ca gindurile oamenilor, chiar si cele mai bune, asa cum au fost cele ale lui Petru care a spus lui Isus, "Fereasca Dumnezeu sa Ti se intimple asta!", sint gindurile lui Satana. Cuvintele, "...caci gindurile tale nu sint ale lui Dumnezeu ci ale oamenilor" arata clar ca ratiunea oamenilor este satanica in cazul in care vrea sa judece lucrurile spirituale. Lucrurile materiale se judeca cu ratiunea umana, dar cele spirituale se judeca spiritualiceste, adica numai de Duhul Sfint. Acest principiu elementar este ignorat de "cei invatati", pentru care evanghelia este inca voalata.
      Domnul mintuirii noastre sa ne lumineze astfel!

      Ștergere
  8. "Doar Isus este adevărul și el ar trebui să fie îndrăgostit doar de adevăr"
    ------------
    Oare? Doar Isus este adevarul? Pe ce te bazezi "prietene"? Care e dovada?

    RăspundețiȘtergere