sâmbătă, 29 martie 2014

Liberul Arbitru - o idee biblică?!? ( II )




       Omul căzut se caracterizează tocmai prin faptul că vrea să fie „ca Dumnezeu”, vrea preamărirea de sine. Natura umană nu vrea un stăpân peste ea. Pentru a rezolva contradicția dintre dogma liberului arbitru și afirmațiile biblice pauliene, s-au dezvoltat de-a lungul timpului în creștinismul postmodern imagini care să îndulcească puțin povestea.


     Astfel, o parabolă care este deseori folosită (în diferite variațiuni ale sale) este aceea care compară liberul arbitru uman cu o muscă închisă într-un borcan. Până la pereții borcanului ea poate zbura în voie, dar apoi trebuie să se întoarcă. Aplicată la om, ideea este următoarea: noi dispunem de un anumit coridor în viață în cadrul căruia ne putem mișca și alege liberi. Cu toate acestea există categoric niște granițe puse de Dumnezeu, peste care nu putem ( sau nu ne este îngăduit) să trecem. Atunci când ajungem la ele, Dumnezeu intervine în istoria umană și pune lucrurile la locul lor astfel încât voia Sa să se îndeplinească, și nu a noastră. 
     Cu alte cuvinte, omul are doar în anumite domenii și circumstanțe liberul arbitru, dar nu în totalitate. Dacă depășește anumite granițe, L.A. îi este luat iar el este obligat să urmeze voia lui Dumnezeu ( ex: faraon; Saul din Tars devenit Pavel). Chiar dacă are posibilitatea alegerii între bine și rău, se pune întrebarea de ce este mărginit spectrul alegerii numai la două variante? Ce fel de libertate deplină este aceea unde posibilitățile îmi sunt din start limitate? Concluzia: Dumnezeu este în control, omul fiind stăpân doar asupra anumitor segmente și decizii din viața lui. Cele mai mici dintre ele. 
   Unde este însă granița? Când te miști liber în propria casă? Că alegi liber ce să mănânci la micul dejun? Că îți alegi singur partenerul de viață? Care decizii sunt responsabilitatea deplină și exclusivă a omului și unde intervine Dumnezeu? În biblie este scris cât se poate de clar că „ în El am fost făcuți și moștenitori, după hotărârea Aceluia care face toate lucrurile după sfatul voiei Sale ” ( Efeseni 1,11). 
   Noul testament este plin de indicii în acest sens. De ce nu țin creștinii cont de ele, preferând mai degrabă se agațe de iluzia liberului arbitru, unde omul are ultimul cuvânt? Pentru că sunt  prea clare? Pentru că nu ne plac? Unul dintre acestea se găsește în Romani 9,14-21, pasajul uluitor despre care am vorbit mai sus. Din parcurgerea lui se desprind doar două concluzii logice: 
1. Ori Pavel are dreptate, și Dumnezeu face ce vrea cu omul, după bunul său plac, iar omul nu are dreptul nici măcar să pună întrebări.
2. Ori Pavel a bătut câmpii, pur și simplu, iar liberul arbitru există , iar omul este în control asupra destinului său.
   Paradoxul este că creștinii nu acceptă niciuna dintre acestea, pentru că a le accepta, fie și în parte, implică ori schimbarea drastică a vederilor despre infailibilitatea Scripturii, ori concluzia că Dumnezeu este păpușarul suprem iar noi suntem doar cobai dintr-un experiment sinistru. Care este deci adevărul în această complicată ecuație? Care mai este sensul vieții, dacă viața însăși este doar un experiment cosmic? Lutul nu poate protesta prin definiție de ce a căpătat o formă sau alta, de ce a devenit un vas de ocară sau de cinste. Tot la fel, omul nu poate să-și aleagă părinții, mediul religios în care se naște, educația care i se dă în fragedă pruncie. Mai mult, știința ne arată clar că omul este în mod clar determinat genetic să moștenească aptitudinile/deficiențele înaintașilor săi, iar Isus ne spune de asemenea clar că „ trupul este neputincios ”, întărind așadar afirmațiile științifice. Doar Duhul e plin de râvnă, dar acel Duh nu ne aparține și nu ne este supus, ba dimpotrivă. Chiar și faptele bune pe care le facem sunt pregătite mai dinainte de Dumnezeu. Cât despre destinul unui popor sau al umanității în general, biblia prezintă tot aceeași imagine neplăcută a lutului în mâna olarului ( Isaia 18, 6). 
     
     Dogma liberului arbitru, care în cele din urmă spune că voința noastră ia naștere independent de alte influențe (inclusiv de cea divină ) nu este așadar nici biblică, nici logică. Deoarece capacitatea de decizie a fiecărui om este parte integrantă a unui context cauză-efect mult mai mare (moștenire genetică, socializare, influențele mediului, etc ), ea nu este ca atare niciodată liberă cu adevărat, fie că ne place asta sau nu. În momentul acțiunii ești determinat de motive care nu mai pot fi schimbate la momentul deciziei. Orice acțiune a cuiva se poate explica prin prisma evenimentelor și influențelor din trecut care i-au motivat conștiința sau personalitatea, de exemplu copilăria lui. Acea acțiune nu e liberă, ci predeterminată. Ea trebuia să se întâmple, deoarece așa a fost programat individul ( educație, școală, anturaj, biserică, etc ). Ce spun aici este baza psihoanalizei. De aceea nici măcar cele mai mici decizii nu pot fi libere, adică libere de influențe exterioare. 

   De ce ne cere Dumnezeu atunci să facem ceva?!?

     Dar oare nu prezintă biblia un tablou în care Dumnezeu este supărat că nu-i împlinim voia? Nu este voia lui Dumnezeu absolută? Aici sunt confundate adesea conceptul de voie divină și sfat divin. Dumnezeu știe deja că omul nu poate urma sfaturile lui fără ajutorul său. Deși „ nu este niciunul care să-l caute serios pe Dumnezeu ” ( Romani 3,11 ), există sfatul „ Căutați și veți găsi ” ( Matei 7,7 ), ca și cum asta ar fi posibil cuiva de la sine… În Matei 11, 28  Isus spune: „Veniți la mine, toți cei obosiți și împovărați” deși el știa că „ Nimeni nu vine la mine dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis ” ( Ioan 6,44 ). Pavel a cerut: „ Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit ” ( Fapte 16, 31 ) deși tot el spune cum credința este un cadou al lui Dumnezeu, primită fără vreun merit prin harul lui Dumnezeu ( Filipeni 1,29 ). Prin urmare, un sfat divin poate fi urmat de cineva doar dacă acel cineva a fost mai dinainte pregătit de Dumnezeu. Pe de altă parte, voința omului nu poate încurca voia lui Dumnezeu și planurile Lui, dacă omul nu poate să urmeze sfatul divin. Voința absolut liberă a lui Dumnezeu, prin a cărui executare se poate măsura omnipotența Sa ( Dumnezeu face ce vrea și cum vrea!!) nu are deci caracterul unui sfat, ci al unui plan, decret, rezoluție, intenție, promisiune divină. Dacă planul lui Dumnezeu oricum se va aduce la îndeplinire, cu participarea omului sau fără ea, nu poate fi vorba de existența liberului arbitru în dreptul omului. 

    Martin Luther spunea în acest sens în celebrul său răspuns către Erasmus, „ De servo arbitrio”: „ De aici rezultă că liberul arbitru este exclusiv titlul onorific al lui Dumnezeu care nu îi poate fi acordat niciunei creaturi, ci doar maiestății divine. Doar Dumnezeu poate face ce vrea în ceruri și pe pământ. Dacă acest titul s-ar acorda omului, atunci aceasta s-ar întâmpla cu același drept cu care omului i-ar fi acordată dumnezeirea însăși. O enormitate mai mare și un sacrilegiu mai mare la adresa lui Dumnezeu nu poate exista însă. ” 

  Care mai este atunci responsabilitatea omului? 

     Potrivit evangheliilor, moartea lui Isus Hristos a fost în mod categoric un plan divin stabilit în toate detaliile din veșnicii. De multe ori Isus spunea că „ nu I-a venit încă ceasul”, referindu-se cu precădere la ziua morții sale. Detaliile legate de fiecare moment din viața lui erau cunoscute în amănunt. În ceea ce privește ultima cină cu ucenicii, vânzarea lui Iuda, trădarea lui Petru, agonia din Ghetsimani și în general ultimele ore din viața lui Isus, evangheliile nu prezintă sub nicio formă ideea liberului arbitru, ci mai degrabă aceea de predestinare, dacă suntem onești cu noi înșine. Totul pare să se desfășoare după un plan divin , iar orice efort uman de a i se împotrivi este în zadar:
1. Omul care își pune la dispoziție casa unde are loc ultima cină nu se împotrivește sub nicio formă
2. Iuda nu poate să se sustragă ispitei de a-și proba în foc Maestrul. El e un exemplu clar că evenimentele i-au scăpat de sub control.
3. Petru, deși avertizat mai dinainte, nu poate să nu-și trădeze Maestrul. Voința lui este prea slabă în fața a ceea ce fusese de dinainte anunțat. 
4. Isus, sub povara păcatelor întregii omeniri, duce o luptă cumplită între voia lui și voia Tatălui. Cea care câștigă lupta este voia Tatălui.
5. Pilat, deși avertizat că se atinge de sângele unui neprihănit, nu poate să fie puternic până la capăt și să-și asculte conștiința. Este evident că deși este puterea supremă în stat, o altă putere îl folosește, fără ca el să realizeze asta. 

   În toate aceste exemple, vedem cum voința divină ( sau diabolică…) iese câștigătoare în fața voinței umane. În spatele lucrurilor văzute au loc evenimente necunoscute, nevăzute și neînțelese de către muritori. Iuda habar nu are cum vor decurge evenimentele, iar când realizează că i-au scăpat de sub control, se sinucide. Petru își dă seama cât de slab este în decizia de a-și urma Maestrul până la moarte. Pilat înțelege că puterea pe care o are îi vine de fapt nu de la Cezarul Romei, ci de la o Putere superioară. Totul decurge ceas după un plan. Și acum întrebarea întrebărilor: după al cui plan? Al lui Dumnezeu de a salva omenirea neapărat prin sânge, sau al diavolului de a vărsa cu orice preț sângele Fiului lui Dumnezeu? 

   Biblia certifică prima variantă. Logica și rațiunea pe cea de-a doua. Nu știm cu exactitate al cui plan. Ceea ce știm însă este că oamenii, inclusiv Isus Hristos, se supun docili sau inconștienți acestui plan. Nimic și nimeni din univers pare capabil să împiedice realizarea lui în vreun fel anume. Dar acum răsar alte întrebări grele:
1. Folosește Dumnezeu coerciția asupra creaturilor sale?
2. Sunt oamenii doar niște marionete în cadrul unui experiment cosmic dintre bine și rău?
3. Dacă da, care mai este atunci responsabilitatea omului?

   Aici trebuie să fim foarte atenți cu cuvintele. Coerciția înseamnă presiune, forță, violare venită din afară. Ea nu se referă însă la voință, ci la fapta în sine ( „ Am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac !” ). Persoana care este silită este folosită de către un agent extern pentru un scop/motiv care nu este al persoanei în sine, ci al agentului, chiar dacă persoana face fapta respectivă. Coerciția presupune așadar întotdeauna o voință diametral opusă față de agentul care o exercită ( Iuda și Petru nu vor să-și trădeze Maestrul, dar totuși o fac; Isus nu vrea să moară, dar totuși se supune; Pilat nu vrea să-l condamne pe Isus la moarte, dar totuși o face ). Coerciția este deci o anihilare a voinței prin faptă. 

   Face Dumnezeu așa ceva cu creaturile lui? Dacă da, atunci nu mai este un Dumnezeu al dragostei, ci un monstru crud de dimensiuni cosmice. Biblia nu îndepărtează orice urmă de îndoială la acest aspect, din păcate. În vechiul testament, sunt nenumărate episoadele unde Dumnezeu poruncește genocid etnic, aduce potop, săvârșește crime fără nici cea mai mică urmă de compasiune ( episodul Samuel-Abimelec ), nedreptate ( îl iartă pe David ptr numărătoarea poporului și păcatul cu Bat-Șeba, dar pedepsește zeci de mii de oameni nevinovați din popor sau copilul nevinovat fruct al aventurii sale cu Bat-Șeba, etc) sau trece suveran peste voința expresă a omului ( Faraon ). În noul testament, chiar dacă imaginea despre caracterul lui Dumnezeu se schimbă radical prin persoana Fiului său, Dumnezeu rămâne în cele din urmă suveran peste istorie și planurile oamenilor. Tot voia sa este adusă la îndeplinire, pe căi deosebit de întortocheate ( Isus se descoperă celui mai mare prigonitor al său pe drumul Damascului, făcând astfel ca el să devină cel mai mare evanghelist și promotor al creștinismului: o acțiune coercitivă din afară, nu alegerea lui Saul din Tars!!!)  

    Noul testament prezintă însă un Dumnezeu care obligă prin puterea dragostei, spre deosebire de vechiul testament, unde folosește forța brută. Dumnezeul lui Pavel și al apostolilor atrage la Sine oamenii prin cruce, prin jertfă, prin dragoste, iar aceasta, chiar dacă este tot o coerciție, nu mai poate fi privită însă ca negativă. Dar diavolul? Ei bine, nici măcar diavolul nu folosește violența exterioară brută, decât în foarte rare ocazii. Tatăl minciunii recurge de asemenea la tactici psihologice, de învăluire, începând din Eden: manipulare, false promisiuni, gâdilarea orgoliului personal, național și denominațional. 

   „De servo arbitrio” sau „arbitrul slugă” înseamnă după părerea lui Martin Luther incapacitatea omului de a-și schimba direcția, determinarea, compoziția voinței sale: „ La fel ca un râu care se scurge vijelios și zgomotos la vale și nu își poate schimba cursul, tot la fel omul nenăscut din nou poate părea plin de spumă în ceea ce privește pasiunea și voința, în realitate direcția sa va fi doar una singură: cât mai departe de Dumnezeu! Aici este pasiunea oricărui păcătos: el nu vrea să aibă vreun domn sau stăpân care să-i spună ce să facă. Dimpotrivă, vrea să aibă liber arbitru și să hotărască el ce e mai bine de făcut. Ori această poziție contrară și dușmănoasă la adresa dumnezeirii nu poate fi corectată prin sine însuși. Omul nu vrea ca Dumnezeu să fie Dumnezeu; dimpotrivă, vrea ca el să fie Dumnezeu și ca Dumnezeu să nu fie!” ( „De servo arbitrio”). 

   În această orbire a viselor și iluziilor, impulsionată de o viață fără Dumnezeu, păcătosul se amăgește că ar fi în posesia liberului arbitru. Ideea de libertate de acțiune și  gândire este proprietatea îngerului căzut, a omului căzut. Prizonieratul omului constă tocmai în iluzia libertății. Iar adevărata libertate constă tocmai în supunerea robiei față de Dumnezeu și adevăr. Ceea ce definește omul-rebel, natura umană căzută, este potrivit lui Pavel și Martin Luther exact pretenția/iluzia că este liber să facă cu viața sa ce vrea. Pentru că recunoașterea contrariului ar implica de asemenea că Dumnezeu ( sau diavolul ) e cel care îi trasează destinul. 
    
   Schopenhauer a rezumat dilema despre limitarea libertății omului în cuvintele următoare: „ Omul poate să facă ce vrea; dar el nu poate să vrea ceea ce vrea ”. Pavel se exprima altfel: „ Pentru că nu fac ceea ce vreau să fac, ci fac ceea ce urăsc.” Iar Luther spunea că un om este liber doar atunci când se predă destinului său. Dar cine îi fixează destinul dacă nu Dumnezeu? De aceea, omul poate să fie cu adevărat liber numai după ce a fost eliberat de Hristos prin sângele său. Din ce a fost eliberat? Din iluzia libertății! Mai înainte să-l cunoască pe Hristos, omul credea despre sine că este liber, dar în realitate era marioneta păcatului, supus multor presiuni, fără ca el să știe. 

   În concluzie, recunoașterea faptului că liberul arbitru este de fapt rob schimbă mentalitatea potrivit căreia omul este centrul discuției și actorul principal în ecuația mântuirii. Toată responsabilitatea cade asupra lui Dumnezeu, iar ca urmare a acestui lucru omul este eliberat de griji în totalitate, ca un copil în brațele unui părinte iubitor. De asemenea, un astfel de om nu se va mai plânge de circumstanțele în care trăiește și nu va mai cere sistematic după schimbări în viața sa. Deoarece aceste circumstanțe sunt prestabilite de Dumnezeu și menite să fie provocări pentru a crește intelectual și spiritual. Privind în trecut, nu va mai regreta eșecuri dureroase, deoarece știe acum că toate au fost prestabilite de Dumnezeu cu un scop, scop care de cele mai multe ori poate să nu fie înțeles în prezent. 

   A nu fi mulțumit cu condiția actuală e sinonim cu a aduce învinuiri la adresa lui Dumnezeu. Dar asta ar fi lipsă de recunoștință totală , deoarece „ știm că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul său. ” Romani 8,28
   Ori planul său include de această parte a veșniciei și suferință, pierderi tragice, boli și alte torturi. Oricât de dureros ar fi acest lucru de acceptat, un creștin autentic iese în evidență tocmai prin acceptarea destinului său, adică și a acelor circumstanțe care nu-i sunt plăcute sau a acelui segment de viață care nu poate fi înțeles. Veșnica preocupare și nemulțumire nu aduce niciun fel de beneficiu. 

   Recunoașterea iluziei liberului arbitru relaxează și relațiile cu aproapele, deoarece se ajunge la concluzia că celălalt este așa pentru că așa l-a vrut Dumnezeu. El poate să se schimbe la fel de puțin prin sine însuși . Doar Dumnezeu poate schimba prin Spiritul său pe cineva. Și celălalt este o făptură a lui Dumnezeu. Dacă îl acuzăm, ocolim sau condamnăm îl acuzăm și condamnăm de fapt pe Dumnezeu. Și pe el îl va căuta Dumnezeu cândva. 

   Înțelegerea faptului că liberul arbitru este doar o iluzie este reconfortantă și în ceea ce privește viitorul. Creștinul autentic nu se mai îngrijorează din cauza unui viitor negru, nu se mai vede pe sine târât de viață într-un torent de coincidențe și lovituri ale destinului dureroase și fără sens, ci se va preda pe sine în mâna lui Dumnezeu, știind că drumul pe care îl conduce Dumnezeu este cel mai bun, chiar dacă nu pare deloc așa la prima vedere. Un astfel de creștin poate exclama cu Pavel: „ Bucurați-vă în Domnul mereu… Nu vă îngrijorați de nimic! ” ( Filipeni 4,4 ). 

    Cunoștința și mai apoi acceptarea faptului că omul nu își poate hotărî singur destinul aduce cu sine echilibru interior și pace în fața dilemelor de tot felul. Pe când credința în liberul arbitru este însoțită permanent de groaza gândului că am putea să alegem ceva rău pentru destinul nostru veșnic. 

    ( va urma ) 

24 de comentarii:

  1. Imi plac articolele fara concluzii personale pt ca ii oferi cititorului libertatatea sa aleaga ce vrea ( din optiunile prezentate ).

    RăspundețiȘtergere
  2. 1."Chiar dacă are posibilitatea alegerii între bine și rău, se pune întrebarea de ce este mărginit spectrul alegerii numai la două variante? "

    Nu este limitat la doua variante, ci doar la una. Caci doar una exista in sine, cealalta e doar lipsa primei. Rau si bine nu exista. De existat exista doar binele. Raul e doar un neant care demonstreaza LIPSA binelui.


    2. "Totul decurge ceas după un plan. Și acum întrebarea întrebărilor: după al cui plan? Al lui Dumnezeu de a salva omenirea neapărat prin sânge, sau al diavolului de a vărsa cu orice preț sângele Fiului lui Dumnezeu? "

    Bro, tu inca n-ai realizat ca dumnezeul biblic, e dumnezeul acestei luimi, si e aceeasi persoana cu diavolul? Tu inca nu ai realizat ca dumnezeul biblic joaca roluri diferite ca unul ce sufera de personalitati multiple? De aia nu-ti iese ecuatia, iar concluziile tale sunt distorsionate.


    3."De ce nu țin creștinii cont de ele, preferând mai degrabă se agațe de iluzia liberului arbitru, unde omul are ultimul cuvânt?"

    Ptr. ca unora, viata le-a demonstrat contrariul, si anume ca liberul arbitru nu e o iluzie. E doar o iluzie in lumea in care am fost creati. Insa ea exista, si inca exista in sine, si sta la dispozitia fiecaruia care doreste sa profite de ea.


    4.„În toate aceste exemple, vedem cum voința divină ( sau diabolică…) iese câștigătoare în fața voinței umane.“

    Vointa divina e cea diabolica.


    5.“Sunt oamenii doar niște marionete în cadrul unui experiment cosmic dintre bine și rău?”

    Oamenii sunt marionete in cadrul unui experiment iluzoric. Caci daca raul nu exista in sine ci doar adevarul, inseamna ca cineva ne proiecteaza in fata nasului cea mai mare comedie posibila numita…"batalie intre bine si rau". Insa eu ma intreb din nou. Cum sa se bata binele cu propria-I absenta?! Absurd!


    6.“Dacă da(adica daca oamenii sunt niste marionete in cadrul unui experiment cosmic), care mai este atunci responsabilitatea omului?

    Responsabilitatea omului consta in faptul de a reusi sa vada mai departe de aceasta inselatorie si de a lua pozitie.


    RăspundețiȘtergere
  3. "7.“Face Dumnezeu așa ceva cu creaturile lui? Dacă da, atunci nu mai este un Dumnezeu al dragostei, ci un monstru crud de dimensiuni cosmice. Biblia nu îndepărtează orice urmă de îndoială la acest aspect, din păcate.”

    N-are ce indeparta, caci absenta dragostei este ceea ce-l caracterizeaza. Si aici intervine si fizica care intareste totul. Dumnezeul biblic nu poate fi si bun si rau in acelasi timp, ci poate fi ori bun, ori absent de bunatate. Si …atata timp cat biblia demonstreaza mai multa absenta de dragoste decat prezenta in dreptul creatorului, e clar ce caracter are.


    8.“În noul testament, chiar dacă imaginea despre caracterul lui Dumnezeu se schimbă radical prin persoana Fiului său, Dumnezeu rămâne în cele din urmă suveran peste istorie și planurile oamenilor.”

    Sorry dar in noul testament, imaginea caracterului lui dumnezeu nu se schimba in bine deloc prin persoana fiului, atata timp cat fiul face doar ce vrea tatal. Nu zice el asa? Ca nimic nu e de la el? Ca nimic nu face de la el? Isus e doar o alta marioneta, sau personaj a multiplei lui personalitati dumnezeiesti, care joaca doar pe-a mieluselul, insa cine e atent, observa ca mesajul sau tot dictatoric si diavolesc ramane. Si anume, crezi in mine, ma accepti ca autoritate, vei fi mantuit. Daca nu, focul spadei mele te va ucide intr-un final.


    9“Noul testament prezintă însă un Dumnezeu care obligă prin puterea dragostei, spre deosebire de vechiul testament,“

    Un dumnezeu care OBLIGA, nu lucreaza prin puterea dragostei….caci dragoste nu obliga ci ofera intotdeauna libertate.


    10“Oricât de dureros ar fi acest lucru de acceptat, un creștin autentic iese în evidență tocmai prin acceptarea destinului său”

    Intr-adevar, doar un cre(s)tin autentic iese in evidenta tocmai prin acceptarea destinului, prin acceptarea starii lui de sclav, prin acceptarea lui de a fi o marioneta.


    11“Veșnica preocupare și nemulțumire nu aduce niciun fel de beneficiu. “

    Vesnica nemultumire n-aduce intr-adevar niciun fel de beneficiu, insa vesnica preocupare, da!


    12“Recunoașterea iluziei liberului arbitru relaxează și relațiile cu aproapele, deoarece se ajunge la concluzia că celălalt este așa pentru că așa l-a vrut Dumnezeu.”

    Interesant, dar atunci cum se face ca exact voi astia care il sustineti pe dumnezeul biblic, nu-I acceptati pe cei care nu sunt ca voi?Si in cazul asta, n-ar mai trebui sa-i criticati nici pe Coman si nici pe Darvasan.


    13 “Dumnezeu este cel mai bun, chiar dacă nu pare deloc așa la prima vedere.“

    Asa poti afirma si ca raul sau intunericul exista, chiar daca nu pare a exista la prima vedere. Abureala la grad de masonerie. Stii unde e problema? Unde e absenta binelui, nici la a doua si nici la a treia vedere nu se va schimba situatia. Si cu cat va privi cineva mai insistent si mai atent, realitatea va aparea din ce in ce mai deslusit. Afirmatia asta a ta a cazut demult in fata unora care au dorit sa vada. Cu ea mai poti aburi doar pe cei carora le place sa fie marionete...si atat.




    RăspundețiȘtergere
  4. "Cunoștința și mai apoi acceptarea faptului că omul nu își poate hotărî singur destinul aduce cu sine echilibru interior și pace în fața dilemelor de tot felul. Pe când credința în liberul arbitru este însoțită permanent de groaza gândului că am putea să alegem ceva rău pentru destinul nostru veșnic. "

    Cat se poate de gresit. In ciuda faptului ca cred in existenta liberului arbitru, nu traiesc cu groaza gandului ca am ales gresit. Daca analizez doar viata mea, ar trebui sa accept ca destinul meu a fost sa fiu nascuta intr-o familie de adventisti, iar drumul pe care mi l-a trasat creatorul, a fost sa-l servesc pana la adanci batraneti in incinta acestui cult. Ei bine, dar eu n-am facut asta, ci indata ce am descoperit cu cine am de-a face, i-am aratat mein Mittelfinger, si mi-am schimbat traiectoria. Daca as merge pe firul gandirii tale, ar insemna ca schimbarea traiectoriei mele s-ar datora tot lui, caci, asa cum zici tu, eu ma aflu doar intr-un tunel si pot alege doar in incinta lui intre varianta A sau B. In acest caz Corbule, te anunt ca creatorul biblic se fute pe sine insusi mutandu-mi macazul de la adventism la liber cugetare, nu crezi? Si mai intervine o chestie. Cine crezi ca mi-a deschis ochii ca sa-mi dau seama cu cine am de-a face ca sa-mi schimb traiectoria? Tot el? Absurd.

    Dumnezeul asta de care te ocupi matale si pe care-l recunosti tu ca fiind creator iubitor(si in acelasi timp tiran), si-a creat intr-adevar o lume a lui in care nu a oferit nici macar unei din creaturile sale liberul arbitru, caci el este un dictator iar creaturile lui au doar menirea de a asculta...nimic mai mult. Nimic nu uraste el mai mult decat libertatea. Cam in mare parte, ceea ce ai descris tu mai sus in legatura cu caracterul sau, este corect. Lumea lui creata e o adevarata dictatura. Ti se da doar iluzia ca ai libertate, in realitate esti sclavul lui. In incinta acestei lumi/sfere, intr-adevar nu exista libertate. Adica, mai corect spus, sistemul in care esti creat nu-ti permite libertate de a alege. Totul ti-a fost dictat de la inceput. Cui sa-i semeni, ce caracteristici sa ai, in ce anturaj sa te nasti, etc,etc. Si totusi, la nivel mental, cel putin eu am experimentat alegerea libera. Adica, am avut ocazia in viata sa spun NU destinului trasat de creator. Sau mai corect spus, in momentul in care am putut sa zic NU, s-a demonstrate ca in dreptul meu destinul a devenit inexistent. Posibilitatea de a spune NU adventismului mi-a demonstrat ca alegerea libera exista in sine si nu e component a acestei lumi. Si chiar daca esti creat de cineva intr-un sistem inchis in care nu ti se ofera libertatea, tu ca fiinta poti profita de ea pe deplin caci ea exista. Iti sta la dispozitie. Inafara de asta, mi s-a demonstrat ca cineva are grija de mine, mi-a deschis ochii ca sa vad unde ma aflu, de cine am fost creata, si m-a instiintat de existenta alegerii libere.
    Asa se face ca nu mi-a fost teama sa fac pasul de a iesi din biserica AZS, si nici de atunci incoace nu ma pandeste frica ca as fi ales un drum gresit. Dimpotriva, mai convinsa ca azi, ca ma aflu pe drumul cel bun, n-am fost nici macar atunci cand eram membra AZS. Liberul arbitru exista, si este caracteristica celui care se afla in afara sferei creatorului. Este caracteristica Luminii, a Adevarului si a Sursei Vietii.

    Sorry creatorule si dumnezeule a acestei lumi. Ai pierdut demult....In fata mea nu mai esti o autoritate, si chiar daca inca mai sunt prinsa in lumea ta, mental, demult nu mai ai nimic de zis in fata mea. Pe apa sambetei se vor duce si teoriile lui Schopenhauer, si cele ale lui Pavel, si cele ale lui Luther, caci sunt scormonite tot de mintea ta bolnava. Toti care au afirmat ca adevarata libertate consta in a te preda destinului, n-au facut altceva decat sa-ti repete spurcatele minciuni.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Ceea ce știm însă este că oamenii, inclusiv Isus Hristos, se supun docili sau inconștienți acestui plan. Nimic și nimeni din univers pare capabil să împiedice realizarea lui în vreun fel anume."

    Eu ca om, nu ma supun nici docil nici inconstienta acestui plan! Si asa cum bine a zis Einstein, ajunge ca o singura veriga sa sara din sistem, prabusirea e programata ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Desi sunt foarte multe de comentat ( nu rezonez cu toate afirmatiile facute de tine), personal te felicit pentru :"Deși sunt ispitit ca să prezint înaintea dvs. aceste dovezi puternice din domeniul neuropsihiatriei sau altor neuroștiințe care desființează ideea de liber arbitru, aleg să folosesc totuși în acest serial exclusiv referințe biblice despre subiectul în discuție. " De asemenea, sunt in partea a doua a articolului si unele concluzii de bun simt...succes in a le pune in aplicare ! Sper sa nu vina partea a treia a articolului si sa anuleze tot!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cea mai mare iluzie nu e aceea să crezi în liberul arbitru, ci aceea de a crede că deţii adevărul. Adevărul liberului arbitru este un adevăr logos, adică nu poate fi circumscris în definiţii sau sentinţe logice. Nu poţi spune simplu 'omul are liber arbitru' şi să susţii că ai spus adevărul, nici să spui 'omul este lipsit de liber arbitru' şi să fi sigur că e aşa. Asta înseamnă că adevărul logos al liberului arbitru nu e un adevăr logic, omenesc, şi de aceea n-a fost înţeles nici de Erasmus, nici de Luther, deşi fiecare îşi putea 'argumenta' biblic iluzia sa. De asta nu e bine să transformăm Biblia în doctrină, căci atunci va trebui să batem în cuie adevărul logos, adevărul viu. Dar oare s-au putut abţine cărturarii să nu facă asta? Cât despre dilema: Dumnezeu dictator sau Dumnezeu iubitor, aici depinde de la cine luăm 'informaţiile'. Ne bazăm pe cele de prima mână, adică mărturii directe ale Fiului, sau pe poveştile din vechime spuse de diverşi autori şi în care responsabilitatea atrocităţilor e .. pasată pe umerii lui Dumnezeu. Când vom lua în serios caracterul Fiului abia atunci vom fi în măsură să evaluăm corect caracterul lui Dumnezeu.
    Când vom urma, la modul serios, pe Iisus şi nu pe farisei şi cărturari, abia atunci vom fi pe Cale.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pt.aura: si dece ma rog, te-ai trezit tu sa-l feliciti ca nu a adus dovezi din stiinta? Pariez ca esti una care nu a deschis nicio carte in viata ta si stai doar cu lenutza de gat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bunul simt zice oricui : ce-i zici " anonimului "? Ai cu cine discuta, este el in fata ta cineva pe-acest pamant? sau te adresezi " in vant " , unui sprit fara trup ,fara chip ( doar duh corupt )?
      De aceea Biblia zice ca nu vom lupta cu carnea si sangele, ci doar cu-acele spirte ce pretind sa locuiasca chiar intr-o casa cereasca , si sa n-o mai paraseasca ".aci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. (Efes.6:12)
      Am ami zis si iarasi zic : Martin , nu va fi nimic daca ei se-mpotrivesc, caci oricum, nu se va face decat voia Lui , Acelui care-i Tatal nost ' Ceresc

      Ștergere
  9. Sunt de parere ca omul se inseala mereu, prima data pe sine insusi pe urma pe cei asupra carora i s-a dat influienta. Asa ca nu incercati sa fiti calauza nimanui, ci lasati Duhul Adevarului sa va calauzeasca. Nu cred ca are rost sa ne facem pareri "proprii" (sau determinate de ceva/Cineva si sa credem ca sunt ale noastre pe cand nu sunt defapt) ci mai important e sa retinem invatatura Domnului nostru Isus Hristos, caci El este Duhul Adevarului asa cum este si Duhul Intelepciunii si Duh datator de viata. Dupa cum ne-a zis: Da sa fie DA si Nu sa fie NU, ce vine pe deasupra e de la diavol, asa ca multa grija cu informatiile pe care credem ca le-am descoperit si nu au temei Biblic. Iar la intrebarea Are omul liber arbitru, decat sa cauti un raspuns mai bine te rogi pentru unul. O alta intrebare ar fi: E bine sa aibe omul liber arbitru? Dar cu siguranta e bine ca omul sa stea in ascultare de Dumnezeu, problema e ca punem asa mare pret pe lumea asta distorsionata in care ne aflam si o percepem ca pe o realitate vesnica, pe cand nu e asa. Realitatea e cea pe care o percepe Dumnezeu, tot ce e bun e al lui Dumnezeu dinainte ca noi sa fim creati, iar raul nu e o creatie ci e tot ceea ce se opune binelui, odata ce omul a mancat din pomul cunostintei binelui si raului, a primit cunoasterea in consecinta s-a opus binelui, iar in urma cunoasterii acum am vrea sa excludem raul din lume, dar de unde stii ce e rau daca nu cunosti ce e bine, mai bine sa ne preocupam intai sa cunoastem pe Dumnezeu, ca nu e nimeni altul ca si El(binele fiind al lui Dumnezeu). Deci datoria fiecarui om e sa caute pe Dumnezeu, sa respecte cuvantul lui Dumnezeu si atunci cand are parte de rau si atunci cand are parte de bine, ca pana la urma toate se fac dupa voia lui Dumnezeu, iar gandul asta de liber arbitru e un gand dracesc care vine de la diavol, el si-a dorit sa se inalte sa isi faca voia lui sa decida el insusi, pentru ce sa te gandesti la ce ai alege tu, cand nu stii sigur daca alegi bine sau alegi rau, ci mai bine sa te gandesti cum slavesti pe Dumnezeu, deoarece Isus pe pamant nu a facut decat sa ne slujeasca si sa faca voia Tatalui intr'atat pana si-a dat viata pentru noi. Pana la urma totul se recurge la dragoste, daca iubesti cu adevarat pe Dumnezeu si iti iubesti aproapele ai sa primesti si Duh de pricepere. Cred ca omul e "gol" si nu are nimic, decat cu ce il umple Dumnezeu, daca ai primit Duhul lui Dumnezeu, atunci tine de ce ai primit cu tot dinadinsul, iar daca nu ai primit roaga-te sa-L primesti, daca cunosti binele si raul si nu esti capabil de bine roaga-te dintr-o inima sincera Domnului. In concluzie sunt multe duhuri unele de la Dumnezeu, altele care nu sunt de la Dumnezeu dar care actioneaza tot dupa voia lui Dumnezeu, oricare dintre ele are putere de influienta asupra omului iar omul din cauza firii slabe nu i se poate opune, dar daca ai facut ceva rau, trebuie sa te pocaiesti (sa regreti fapta facuta in lacrimi si suspine) si roaga-te Domnului sa departeze ispita de la tine iar darul suprem va fi insusi Duhul Sfant, Domnul nostru Isus Hristos care va veni impreuna cu Tatal si va fi impreuna cu noi, iar intr-o astfel de comuniune omul nu mai are ce sa aleaga ca deja Dumnezeu a ales tot ce e bine pentru el, are parte de tot ce e bun, nimic nu a ramas pe dinafara, orice actiune a omului de a alege ar fi rea, pentru ca nu mai e nimic bun de ales, cand ai parte de Isus ai totul! in rest de Isus e intuneric, deci omului nu ii mai ramane decat se se bucure de Domnul nostru Isus in Dumnezeu. Amin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă anonim,

      Articole de genul ăsta nu sunt ptr tine. Asta e clar. Nu ești obișnuit să studiezi cu adevărat lucrurile, ci doar să primești mură-n gură de la predecesorii tăi ( fie părinți, fie biserică, etc...), după care să spui sigur pe tine „Amin”. Din moment ce tu însuți spui că „n-are rost să ne facem păreri proprii”, rezultă în mod evident că creierul tău este un robot pus pe automat. Nu ești o ființă umană dotată cu rațiune ( ptr că în rațiune se include și îndoiala, capacitatea de a-ți pune întrebări...), ci una obișnuită cu lozinci, tradiții și poate ( sper că nu ) chiar superstiții.

      Îmi pare rău, blogul meu nu este destinat predicilor și înșiruirilor de cuvinte , ci căutării adevărului. Iar adevărul nu se găsește prin mistică și rugăciune, ci prin căutare, muncă și informare din surse alternative.

      „ Iar la intrebarea Are omul liber arbitru, decat sa cauti un raspuns mai bine te rogi pentru unul”. Exact ce ziceam mai sus. Și dacă mă rog, cum primesc răspunsul? Printr-o viziune?!?

      Ștergere
    2. Dumnezeu a facut omul dupa chipul si asemanarea Sa, tu imi spui ca sunt robot, ca nu sunt o fiinta umana dotata cu ratiune (astea sunt injurii si calomnii care mi le adresezi insufletit de nu stiu ce duh)... pt ca a fi rational inseamna a te indoi?? Nu Lucifer s-a indoit primul? Daca ai intrebari de ce nu le pui Domnului Dumnezeului tau? Ma intrebi pe mine cum iti va raspunde Dumnezeu? :) Uite ca te indoiesti de Dumnezeu prin afirmatia asta! Diferite sunt caile Domnului Dumnezeu de cele ale omului, dar omul de la cadere mereu se indoieste si isi cauta singur ratiuni, pe cand exista una singura adevarata! Asa au facut si fariseii, au primit 10 legi de la Dumnezeu pe care le-au dezoltat in sute de legi care apasau ca un jug greu peste credincios, pe cand legea Domnului e usoara si placuta. Te rog sa imi subliniezi in comentariul meu ce anume e legat de mistic sau de traditional si ce anume nu este biblic in ce am zis si am sa retrag tot ce nu este biblic.
      Unde am zis eu ca astept mura in gura de la predecesorii mei?? Am zis ca fiecare sa citeasca Biblia cu o inima curata si am convingerea ca Dumnezeu ii va da mura-n gura(daca vrei sa ma exprim asa), ca altfel omul interpreteaza si se crede mai destept decat e defapt! Pana la urma si intelepciunea si priceperea e un dar, iar cine il are e in primul rand smerit!
      Si eu sunt un cautator al adevarului, dar asta inseamna sa-l cauti pe Isus, pt ca el a marturisit despre Sine ca este Adevarul. Nici eu nu am incredere in om, (pt ca e nebun cel ce se increde in om) sau in institutiile bisericesti cladite pe rationamente umaniste, si ierarhizate dupa anumite criterii stabilite de om, nici eu nu cred in asta dar nu judec pe nimeni.

      Ștergere
    3. Raspunsul pentru tine, si pentru toata lucrarea ta este urmatorul:
      Romani 1
      "8 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
      Fapt 17.30; Efes 5.6; Col 3.6;
      19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
      Fapt 14.17; Ioa 1.9;
      20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
      Ps 19.1; Fapt 14.17; Fapt 17.27;
      21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
      2Imp 17.15; Ier 2.5; Efes 4.17-18;
      22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
      Ier 10.14;
      23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
      Deut 4.16; Ps 106.20; Isa 40.18-25; Ier 2.11; Ezec 8.10; Fapt 17.29;
      24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
      Ps 81.12; Fapt 7.42; Efes 4.18-19; 2Tes 2.11-12; 1Cor 6.18; 1Tes 4.4; 1Pet 4.3; Lev 18.22;
      25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. "

      Ștergere
    4. Nu intenționez să mă cert cu tine și cu atât mai puțin să te înjur sau calomniez. Nu știu de unde ai scos-o pe asta. Faptul că am spus că nu ai rațiunea unei ființe umane nu este echivalent cu o jignire, deși tu așa ai considerat-o. A raționa dpdv strict filozofic înseamnă a-ți pune întrebări despre ce citești în biblie, dacă e adevărat sau nu ce e scris acolo, ce ai aflat până acum despre Dumnezeu, etc. Este evident că tu nu-ți pui aceste întrebări sub nicio formă, ci consideri biblia o carte picată direct din cer, scrisă cu degetul lui Dumnezeu. Apropo, dacă chiar cauți adevărul, așa cum spui, vei ajunge la concluzia că biblia nu este nici pe departe scrisă sau inspirată de Dumnezeu. Scrisă de mâna lui Dumnezeu sunt doar cele 10 porunci ( și asta tot dacă e să dau crezare lui Moise), iar inspirat este doar mesajul din spatele a ceea ce se citește: și anume că există un Creator al omului, care a murit și a înviat. Restul este literatură umană despre Dumnezeu. Că tu o idolatrizezi, e treaba ta.

      Dragul meu, tu nu ești un căutător al adevărului. Las-o baltă. Adevărul , prin esența lui, doare. Pe tine te reconfortează și te face să visezi. Am fost și eu ca tine, până când a ieșit cu adevărat din cutiuța religiei, citind și alte cărți decât biblia, informându-mă, căutând. Ție ți-e frică să cauți din surse alternative adevărul. Dacă ai citi Bart Ehrman de ex, ai vedea cât de siluită și batjocorită a fost biblia ( inclusiv NT) chiar de către cei care au scris-o ( copiat-o) în primele secole. Dar e clar că tu nu vrei să renunți la idolașul tău ptr a-l întâlni pe Dumnezeul adevărat, care e dincolo de Scriptură. Fă cum vrei tu, nicio problemă... dar nu mă acuza pe mine că te înjur sau când posedat dacă gândesc și caut altfel decât tine.

      Ștergere
    5. Matei 8:
      Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
      2 Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi.”
      Marc 1.40;
      3 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţat!” Îndată a fost curăţată lepra lui.
      4 Apoi Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”

      Suntem cuprinsi de lepra acestei lumi cazute, cu atatea forme de ratiuni si gandiri desarte care duc la moarte. Imi spui de autori care contesta Biblia si ma indemni sa le dau lor crezare, de ce as face asta? Te vad un om documentat si nu cred ca are rost acum sa iti dau dovezi (pe care consider ca le stii, dar nu vrei sa le primesti) ale autenticitatii Bibliei. Defapt nu ma mai mira nimic la lumea asta ... daca pana si Toma, apostol al lui Isus Hristos, s-a imbolnavit de lepra necredintei si nu a putut fi vindecat decat de Insusi Domnul nostru. Daca Petru desi a fost instiintat tot s-a lepadat in mod repetat de Stapanul lui, realizez cat de neputinciosi putem sa fim noi oamenii in lipsa Domnului. Tu cauti surse alternative pentru a-L descoperi pe Dumnezeu ? Dar el a vorbit din vechime prin proroci iar in cele din urma prin Insusi Fiul Lui, daca pe Dumnezeu il cauti, atunci l-ai crede pe Cel trimis de El. Ai grija sa nu iti gasesti alt dumnezeu. Ma rog, Domnului Dumnezeu, care e bun si milos, sa iti dea duh de credinta si de pricepere in cautarea ta, sa nu te ratacesti, ci sa umbli pe cararea ce duce la viata. Amin

      Ștergere
    6. Mulțumesc ptr preocupare. Știu că ești sincer, nu o zic deloc la mișto. Numai că detectez în ceea ce scrii o inevitabilă umbră de mândrie și certitudine. Certitudine că mergi pe calea cea dreaptă și că îl cunoști bine pe Dumnezeu. Mândrie spirituală care derivă din această certitudine. Deoarece absolut orice individ care este SIGUR pe teoria, ideologia sau ideile lui nu poate fi învățat, nu se poate lăsa învățat de nimeni și nimic, orice argument i-ai aduce, chiar dacă i l-ai aduce de ex pe Dumnezeu în persoană ca să-i spună că nu are dreptate..

      Eu caut surse alternative pentru a-l descoperi pe Dumnezeu deoarece biblia este insuficientă. Este baza căutărilor mele, dar este insuficientă. De ce? Simplu de tot: ptr că n-a scris-o Dumnezeu, nici măcar Isus Hristos, ci oamenii. Felul în care se grupează informația din ADN-ul oricărei ființe vii, felul în care acționează cele 4 forțe fundamentale ale universului, entropia minusculă după Big-Bang, constanta cosmologică deosebită a universului nostru, tiparele matematice după care sunt alcătuite formele vii ( fractalii ), etc, etc... acestea toate sunt scrise de Dumnezeu în persoană. Merită să le cercetezi, măcar cu același entuziasm cu care studiezi biblia. Revenind la biblie, țin să-ți spun că tu nu studiezi biblia în sensul primar al cuvântului. Adică tu nu compari ceea ce scrie acolo cu alte surse mitologice ( de ex despre potop, epopeea lui Ghilgames), nu te intersează să știi de unde s-au inspirat apostolii când au scris anumite lucruri (despre iad, botezul celor morți, predicarea în duh a lui Isus ptr oamenii de dinainte de potop), nu te interesează să cunoști procesul concret prin care a luat naștere canonul ( ai rămâne uimit să știi că Duhul Sfânt nu a fost deloc părtaș de ex la alcătuirea canonului ), nu te interesează să știi cum au adăugat și scos oamenii părți întregi din epistolele lui Pavel sau evanghelii, etc, etc. Tu doar citești automat, ca un robot, și crezi cu naivitate de copil tot ce citești. Foarte bine, cum vrei tu... dar ăla nu e studiu. E wishfullthinking.

      Un studiu autentic și neînregimentat doctrinar despre ceva anume este acesta, de ex: http://oxigen2.net/2014/06/10/argumentul-pentru-isus/
      Astfel de studii ale bibliei îți doresc, nu copilăriile cu care ai fost obișnuit până acum.

      Ștergere
    7. Sincer sunt, mandru de mine nu sunt, daca as avea macar ceva cu ce sa ma mandresc si as face-o totusi as pacatui, pt ca toate le primim de sus, iar Dumnezeu nu datoreaza nimanui nimic. Este scris ca pana si faptele bune ne sunt puse inainte ca sa umblam in ele. Acum ma gandesc ca noi in mintea noastra fizica si cu neuronii nostri care sunt materie (atomi sau radiatii de diferite frecvente cum vrei sa le spui) nu putem avea o perceptie adevrata a Duhului lui Dumnezeu, de acea este scris cine se roaga Domnului sa se roage in duh si adevar. Nu zic ca stiinta e rea in sinea ei, toate sunt pentru om dar nu toate de folos, dar stiinta nu poate fi o stanca pe care sa pot cladi deoarece e mereu schimbatoare uite cand s-a combatut in ultimii 300 de ani, dar Dumnezeu e acelasi, nu se schimba, nu are timp. Timpul ca perceptie a noastra si ca prezenta in ordonare evenimentelor in univers e tot o creatie a lui Dumnezeu, de aceea este scris ca Dumnezeu ne cunoaste inca din coapsele lui Adam, iti dai seama ca Dumnezeu e Omnipotent, ce e cu neputinta la om, pt Dumnezeu e posibil. Daca merg pe urmele stiintei, fizicii, filozofiei, matematicii etc ... nu am suficienta stabilitate, sunt ingradit, sunt multe aspecte defavorabile, dar daca ma incred in Domnul, toate sunt spre folosul celor ce cred in El. Nu stiu in ce fel ma percepi tu ca si individ, dar sa stii ca si eu am avut inima zdrobita, am fost plin de incertitudini, m-am simtit singur impotriva intregii lumi, departe si de Dumnezeu si mereu in cautare de explicatii, si uite acum piatra mea de temelie e aceasta: Ioan 17.3: "Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu." Nu trinitati si alte inchipuri dracesti, sau alte "mancaruri" picurate cu otrava. Si din temelia aceasta stau asa cum m-ai perceput neclintit in toate relatarile mele. Sper ca nu te-am ofensat cu nimic, daca da, scuzele mele, a fost fara intentie. Iti doresc numai bine, si sa gasesti statornicia in cautarile tale si sa ai parte de Viata! Amin

      Ștergere
  10. Uf, mi-e dificil cu tine din mai multe motive, dar sa nu o primesti ca si o acuza, daca imi permiti imi exprim liber parerea: Esti o persoana foarte emotionala (desi nu cred ca vrei sa recunosti) iar ratiunea ti-e profund afectata de emotii. Eu nu am nici o putere sau influienta asupra ta, si nici nu imi permit sa ma pronunt cu mai multe lucruri legate de tine(desi am tras niste concluzii). Vreau doar sa vorbesc pe subiectul de conversatie care s-a detailat intre noi doi. Cred ca ai fost preocupat de Dumnezeu, si l-ai cautat, dar roaga-te pentru mai multa rabdare. Acum daca tu pornesti de la teoria Bing-Bang-ului care nu o consider verosimila si mi se pare asa o prostie si o inchipuire fara nici un temei. Unde in natura in urma unei explozii apare ceva ordonat, structurat, logic, asa cum vedem in natura noastra. Cele 4 forte fundamentale apoi sunt niste teorii ... totul e utopic. Pana la urma nimeni nu a putut vedea atomii doar niste urme ale lor, sau niste consecinte ale prezentei lor, apoi noi vorbim de forte intre ei; pana la urma si modelul asta care e mediatizat acum ca atomul se compune dintr-un nucleu si un invelis de electroni care orbiteaza intre ei, si legaturile covalente, de punere in comun intre atomi... e iar o inventie nimeni nu a vazut asta concret. Nici electronii macar nu poti sa ii vezi decat efectele lor si asta cum ziceai tu pe site e tare ciudat cand ii observi sunt intr-un fel cand nu ii bagi in seama is altfel :), si atunci noi oamenii ne permite sa facem teorii si ecuatii matematice pe niste supozitii, poate atomii sunt o simpla radiatie(asta asa un gand de al meu) dar parca nici nu imi pasa prea mult de atomi, sau despre stiinta secolului nostru care in secolul urmator poate fi combatuta. Se intampla atatea lucruri in lumea asta pe care nu le poti explica stiintific, asa cum zicea Einstein poti sa traiesti crezand ca totul e un miracol, sau fara sa crezi defel in miracole, nu prea merge altfel, sau poti sa fii olog de ambele picioare dupa cum zicea Ilie. Acum despre Biblie, nu apare nicaieri cuvantul "Iad" nu apare "botezul mortilor" stim ca Dumnezeu e viu, al celor vii. Da, Biblia poate fi pentru unii mai tainica pentru altii mai deschisa, dar de combatut ... eu unul nu sunt in stare. In Iov ni se spunea despre rotocolul pamantului pe cand oamenii credeau ca stam pe spatele unui peste, sau ca exista niste stalpi(ai putea spune invizibili, energetici) pe care stau suspendate planetele, despre care stiinta abia acum bajbaie cate putin. Cu toata stiinta din ziua de azi nu putem afirma cu certitudine cum stau lucrurile cu mare piramida(dar facem constatari despre complexitatea ei: constante universale in masurile ei, numarul de aur care se gaseste in constructia ei, perfectiunea imbinarii pietrelor in interior, metode de constructie imposibile si in ziua de azi etc) sa nu mai vorbesc despre cat de prost stam cu medicina, ca nu suntem in stare sa vindecam macar o simpla carie, chirurgia decat taie sau taie de colo si pune dincolo restul e mister cum reuseste corpul sa se refaca (uneori da alteori nu) am dezvoltat doar industria farmaceutica in detrimentul omului, pe cand s-au facut cercetari si chiar vindecari miraculoase prin aparate de rezonanta de exemplu, de care asa zisa stiinta nu e preocupata. S-a mai descoperit despre efectul structurilor cavitare, iar cu toata stiinta nu suntem in stare sa il aplicam se pare. Ah, si ar mai fi multe de spus daca merg pe fagasul asta, dar am renuntat. Din partea mea, bine faci sa cauti si sa iscodesti, dar nu te lasa cuprins de lucruri desarte caci toata creatia marturiseste despre Dumnezeu, cel Atotputernic si Vesnic. Cauta pe Domnul, restul ti se vor da pe deasupra, asa este scris, si indemnul meu e acesta! Toata cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  11. prietene, dacă tu consideri utopie ( adică neadevăr) chiar și cele 4 forțe fundamentale universale ( printre care gravitația, de ex) îți sugerez să te arunci de pe vreun pod sau clădire înaltă și să vezi cât de neadevărate sunt. Ce să mai vorbesc cu tine despre Big-bang sau liberul arbitru în contextul unui univers ca hologramă? Alea chiar sunt OZN-uri ptr tine. Ne pierdem timpul degeaba unul cu celălalt, din păcate. Când vei mai citi și altceva decât biblia, te aștept să mai stăm de vorbă. Cu plăcere.

    RăspundețiȘtergere
  12. Teoria gravitatiei a fost elaborata prima data de Newton, in urma observarii unor planete a scris niste ecuatii relationare masa si temperatura intre ele, mai pe inteles, corpurile ceresti se atrag intre ele respectiv cel mai mare pe cel mai mic.
    Apoi Einstein a zis ca defapt corupurile care au masa deformeaza spatiul, chiar si timpul si astfel apare efectul de gravitatie.
    Dar Tesla pe care sincer il consider mai inspirat s-a impotrivit teoriei lui Einstein elborand dinamica gravitatiei.
    In consecinta sunt un pic confuz la care gravitatie te referi si pe care iti construiesti ratiuni? Sau mai bine asteptam una mai noua si construim pe urma ratiuni? Imi cer scuze pentru ironism, dar ti-am zis ca pentru mine asa zisa stiinta e nebunie in fata Domnului, deci nu pun prea mare pret pe ea. Si nu am nici un interes sa discut despre stiinta cu tine, internetul e plin de asa ceva, e bine totusi sa filtrezi informatia. Dar pana la urma credinta sa ai doar in Dumnezeu, restu supozitiile oamenilor sunt efemere ca si ei insisi dealtfel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. prietene, nu am de gând să te jignesc. Nu-mi stă în fire, și bine ai făcut că ai rămas anonim ( acum și înțeleg motivul ptr care scrii ca anonim ). Dar ptr că nimeni nu va ști despre cine e vorba, și ca atare îți fac chiar un bine, te sfătuiesc ca înainte ca să deschizi vreun subiect teologic cu cineva care nu crede ca tine... să stăpânești bine măcar limba maternă, dacă despre fizică văd că bați complet câmpii. „Ironism”, „ construim pe urma rațiunii”, „ ecuații relaționare ” sunt doar câteva exemple ale unei bătăi de joc nepermise față de limba maternă.

      Te înțeleg de altfel. Probabil că ai crescut și te-ai educat intelectual într-o perioadă când erau disponibile doar lecțiunile școlii de sabat sau mărturiile sorei White. Dar dacă ai rămas încă la acel stadiu nu cere și altora, și cu atât mai puțin mie, să ne coborâm la nivelul tău de înțelegere al lucrurilor. E tot o chestiune de bu simț creștinesc. Numai bine... și serios acum... mai citește și altceva în afară de literatură religioasă. E spre binele tău.

      Ștergere
    2. Cu asta inchei discutia iar forumul tau care se vrea religios si stiintific in acelasi timp cu regret o spun e mai rau decat o pierdere de timp deoarece poate influiena minti slabe in ratacire asa cum te vad si pe tine ratacind neavand o directie, esti ca o trestie in vant. De cand ti-am dat atentie m-ai jignit, si vad ca pana la final ma defaimezi fara ca macar sa ma cunosti tragi concluzii despre mine pe care le expui cu atata cinism si rautate, pt tine nu am decat mila, imi pare rau sa vad asa un om chinuit ca si tine, si ma rog Domnului sa te elibereze din starea dezastroasa in care te gasesti si de care nu esti constient. Tu nu impotriva oamenilor (roboti si fara ratiune, dupa cum m-ai numit) si nici impotriva institutiilor bisericesti lupti, vezi ca te vei trezi ca lupti cu Dumnezeu iar caderea ta va fi mare. Vad ca preocupare ta nu e sa analizezi un mesaj ci din contra sa speculezi doar cum sa il combati, sa cauti greseli ortografice sau de exprimare pe care si tu le comiti, dar e mai usor sa vezi paiul din ochiul celuilalt. Cat despre anonimatul meu, nu cred ca e important sa ma prezint sau sa dau detalii prea multe despre mine, ci mai importante sunt informatiile care le-am postat. Dar daca te intereseaza acest aspect (desi nu cred) nu sunt confidentiale pana la urma nu am nimic de ascuns. Asa la nivelul meu inferior, dupa cum ma consideri, cu arogante si mandrii fara temei, atribute ale Satanei dealtfel, eu am ceva ce nu vad la tine, am speranta ca dupa moarte am sa ma intalnesc cu Mantuitorul meu, el ma va invata tot ce am nevoie, orice adevar mi-l va spune, orice durere mi-o va alina. Nu traiesc frustrat, nici chinuit de ganduri ci prin credinta ce am primit-o in speranta ca Dumnezeu, are solutia pentru orice problema si nu e nevoie sa fac singur nimic, ci ma bazez pe El. Dar tu, ce siguranta ai, care este stalpul tau, cine te va ocroti in ziua judecatii? pt ca nici unul nu suntem vrednici decat Domnul nostru Isus, in care imi pun toata speranta! Rog pe Dumnezeu sa te binecuvinteze cu har si intelepciune, cu smerenie si bunatate, ca sa faci o lucrare buna pe pamant si sa ii slavesti numele dupa cum I se cuvine, amin!

      Ștergere
  13. Si daca tot esti asa insetat de informatii legate de natura, univers, legi fizice etc ... uite ia si invata:

    http://blog.catalindancarnaru.ro/de-la-atom-la-univers/

    Pe blogul acestui respectabil domn, lipsit de mandrie si arogante inutile, vei gasi informatii valide. Sper sa apreciez, pt ca iti dau link-ul asta cu un gand bun, iar informatia care o gasesti acolo te va pune un pic pe ganduri, realizand la ce nivel stam noi oamenii cu stiinta, si cat de putin trebuie sa ne incredem in noi insine, a Domnului Dumnezeu sa fia slava in veci! Amin

    RăspundețiȘtergere
  14. Apropo, nu ma mai intereseaza sa postezi ultimele 2 comentari ale mele, ti le-am scris pentru ca imi pasa de tine, si ma doare sa vad ca ratacesti asa, insusindu-ti informatii false si denaturate, iar cel mai dureros e, ca din cauza acestor otravuri, te indoiesti de Domnul Dumnezeul tau. Te rog sa nu mai faci asta niciodata, nu mai incerca sa il interpretezi in felurite moduri, influientat fiind de invataturi desarte, fii tare in credinta, nu te lasa manipulat de cel rau, Domnul Dumnezeu e milostiv si are indurare de noi toti, nici eu nu sunt mai bun ca tine, si totusi sunt incredintat ca la Isus ma iarta de orice pacat pe care l-am savarsit( de care imi pare rau si nu mai doresc sa il fac). Cred ca omul a fost creat ca sa fie langa Dumnezeu, scopul nostru este sa ne bucuram de Domnul nostru Isus Hristos si de Dumnezeu Tatal, care I-a supus totul. Dumnezeu iubeste fara partinire, si iarta pe orice pacatos care isi doreste iertarea, Dumnezeu e indelung rabdator, ce gasesti la Domnul Dumnezeu nu vei gasi in alta parte, decat suferinta si moarte. Te rog cauta pe Dumnezeu, nu vei cauta in zadar. Dumnezu sa ne ajute. Amin!

    RăspundețiȘtergere