Un apel către tineri

           

 
     În 1872, din postura de profeteasă a lui Dumnezeu care nega această calitate atunci când era întrebată în mod direct, Ellen White făcea următorul apel către tineri. La 142 ani de atunci, fără a avea nici cea mai mică pretenție că sunt cineva, și cu atât mai puțin pretenția că Dumnezeu îmi vorbește personal, doresc să-i calc pe urme „servei Domnului” și să mă adresez direct acelor cititori ai blogului meu care sunt ( sau încă se mai consideră ) tineri. Nu dintr-un sentiment de parodiere ieftină a spuselor ei. Nu din dorința de a epata prin vorbele mele. Ci dintr-o profundă și sinceră compasiune pentru toți acei tineri reformiști și adventiști pe care îi cunosc de-o viață, începând cu acei din generația mea și terminând cu fetița mea... Nu patetismul gol, și nici dorința de a persifla „credința” voastră mă împing acum să vă scriu, ci speranța că dintre sutele ( măcar ) de creiere tinere care îmi vor citi acest mesaj, măcar câteva vor putea să discearnă corect și rațional greutatea argumentelor mele.

Dragi tineri,

   … Din când în când, atunci când scriu pe acest blog, îmi dau seama de enorma voastră nevoie pentru o informare alternativă despre subiectele importante pe care le auziți/dezbateți în biserică. Poate că mulți dintre voi nu sesizați încă această nevoie. Dar eu știu că o aveți. Foarte mulți dintre voi, tare mă tem că imensa majoritate, v-ați născut într-o colivie aurită cu citatele „spiritului profetic ” și versetele biblice interpretate de părinții voștri via părinții lor și implicit conform părerilor și interpretărilor teologice ale liderilor voștri religioși. Foarte mulți dintre voi sunteți convinși de autenticitatea și veridicitatea paradigmei de gândire exprimată de biserica voastră. V-ați născut pe o „insulă” a neprihănirii și adevărului într-un ocean imens de imoralitate și minciună globală. Ați avut incredibila binecuvântare ( asta ca să nu zic noroc…) ca din 7 miliarde de suflete care nu îl cunosc pe Dumnezeu, să nimeriți ( prin naștere sau adeziune liberă ) tocmai în acea biserică și în acea religie  care are majoritatea răspunsurilor la întrebările chinuitoare ale omenirii, care posedă adevărata interpretare a scripturii și adevăratul profet al lui Dumnezeu și care constituie acea mult iubită „rămășiță” aleasă, care este obiectul suprem al atenției lui Dumnezeu. Allahu Aqbar!!! Mare este Dumnezeu… și dragostea Lui pentru voi…

     Cu toate acestea permiteți-mi să vă sugerez că dacă colivia voastră este aurită frumos iar insula voastră este separată strategic de restul lumii, asta nu înseamnă că a zbura este un păcat, iar a vâsli sau înota spre uscat este o crimă. Oricât de frumoasă și chiar încăpătoare ar fi o colivie sau o insulă, ele continuă să rămână, totuși, sinonime ale limitării, ale nedezvoltării, ale alienării. Asigurările și promisiunile liderilor sau părinților voștri pot suna într-adevăr liniștitor dinăuntru, la fel cum aprovizionarea continuă cu hrană a păsării din colivie sau a populației de pe o insulă pare un act de benevolență care merită apreciat. În realitate, nu este deloc exclus ca privind lucrurile în ansamblul lor, din afara coliviei sau a insulei, mâna care vă hrănește să nu fie chiar așa de caritativă, iar intențiile celor care vă recomandă să nu părăsiți colivia sau insula să nu fie chiar atât de nobile. S-ar putea ca adevărul să fie totuși altul, unul cumplit, pe care nu-l puteți observa tocmai prin faptul că nu aveți viziunea de ansamblu despre care vorbesc. Iar adevărul acesta să fie că frumoasa voastră colivie aurită și frumoasa voastră insulă să fie de fapt închisori ale spiritului. Gulaguri frumos decorate și colorate prin ´năuntru cu briz-brizurile dogmelor voastre, dar unde domnește mai degrabă frica în loc de iubire, spiritul de coerciție în loc de libertate. Gândiți-vă bine…bine de tot. Eu nu fac apel aici și acum la emoțiile voastre (precum Ellen White, pastorii sau părinții voștri), ci la rațiunea voastră. 

   Isus Hristos, ale cărui cuvinte și fapte le apreciez în mod deosebit, a fost un monument de genialitate neîntrecut. Felul în care spărgea cu nonșalanță tabuurile vremii sale, radicalitatea dusă uneori până la paroxism a discursurilor sale antilegaliste și antifariseice, modul uimitor prin care reușea să se sustragă capcanelor ( inteligente de altfel ) meșteșugite de către dușmanii săi religioși, bogăția semantică și spirituală aproape infinită a replicilor și pildelor sale, toate acestea și multe altele indică spre faptul că Isus Hristos nu a fost doar un simplu învățător înțelept, ci înțelepciune din Înțelepciune. Fiu al unei Inteligențe primordiale, venit pe această planetă să ne descopere câteva frânturi ( pe care puteam noi atunci să le digerăm cu chiu, cu vai ) ale acestei Inteligențe. Ei bine, acest Isus Hristos a iubit independența religioasă vis-a vis de religiile vremii sale, a iubit libertatea oamenilor și a dat ucenicilor săi ( și nu numai lor )autonomia gândirii. Tineri reformiști și adventiști, călcați voi cu adevărat pe urmele Modelului vostru? Sunteți voi independenți de teologiile omenești, de învățăturile omenești, de riturile și formele goale ale oricărei religii? Căutați voi de-adevăratelea răspunsuri la ceea ce vă macină sau vă mulțumiți cu tradiția coliviei? Sunteți voi cu adevărat înțelepți? Sau frica, mai degrabă decât inteligența, este ceea ce vă controlează? 

  Nu știu. Poate că da, poate că nu…Poate că ( și ar fi tare trist să fie așa ) mulți dintre voi au încurcat sfatul Maestrului „ fiți înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii”, devenind în realitate înțelepți ca porumbeii și fără răutate ca șerpii… Nu știu…Însă ceea ce este cert este că nicio societate închisă, nicio biserică, nicio religie, niciun sistem, nu dorește ca voi să fiți inteligenți. Pentru că un om inteligent este un om liber. Iar un om liber este un om puternic. Un pericol uriaș la adresa orânduirii de orice fel. De-aia a și fost răstignit Isus. Și tot de-aia, ca să existe și ca să-și abuzeze în continuare supușii, societățile de orice fel, sistemele de orice fel, inclusiv cele religioase, urăsc libertatea și inteligența. Urăsc zborul din colivie. Și avertizează pe membrii lor că gânditul de unul singur și folosirea creierului din dotare este un act sinucigaș. Liderii voștri vă incumbă fără ca să știți un spirit de teamă, și anume că dincolo de insulă, dincolo de colivie… este moartea. Este autoanihilarea. Este minciuna și prostia. În realitate, întotdeauna în istorie, religioasă sau nu, s-a întâmplat exact invers. Niciodată gânditul out-of-the box nu a fost periculos pentru minte și spirit, ba dimpotrivă. Fie că e vorba despre Socrate, Isus Hristos, Copernic, Galileo Galilei, Martin Luther, Albert Einstein sau Niels Bohr, acești oameni și mulți ca ei au devenit nemuritori tocmai prin punerea la îndoială a status-quo-ului epocii lor, și nu prin acceptarea lui resemnată. A accepta fără să pui deloc la îndoială ceea ce ai fost învățat este spirit de turmă. Este blazare și lene intelectuală. A cerceta singur și independent de vreo ideologie oarecare pentru a afla adevărul este curaj și inteligență. 

   Este adevărat că inteligența și curajul aduc mai întâi marginalizare și izolare din partea celorlalți din colivie. Dar tot la fel de adevărat este că pasul imediat următor este libertatea, fie că zbori tu singur afară, fie că se descotorosesc de tine ca de o măsea stricată! Dar având libertate poți să zbori deasupra coliviei în care ți-ai trăit întreaga viață și să-ți dai seama că până atunci ai fost un prizonier. Ai fost abuzat. Ai fost mințit cu nerușinare de gardienii coliviei sau ai insulei. Zburând dincolo de orizontul acela cenușiu de mai înainte, îți dai seama că a-ți folosi aripile din plin nu este un păcat, ci o binecuvântare. Că a gândi cu propriul creier, nu cu creierul Ellenei White, al pastorului sau al părinților, aduce progres intelectual și spiritual, independență, abilitatea  de a te descurca singur, toleranță și respect față de semenii tăi care gândesc diferit de tine, și în final… de ce nu… o fericire autentică, bazată pe libertate și respect față de individ. 

    Ei bine, dragi prieteni tineri adventiști sau reformiști, întrebați-vă serios dacă biserica în care mergeți are ca temelie respectul și prețuirea individualității cuiva. Dacă are ca scop educarea intelectuală sau spirituală a cuiva. Și spun asta pentru că nu ai cum să posezi un spirit înalt din moment ce ai o minte needucată. Întrebați-vă dacă sunteți cu adevărat liberi. Dacă sunteți cu adevărat informați și educați. Întrebați-vă dacă sunteți toleranți și respectuoși cu semeni de-ai voștri care gândesc și trăiesc diferit. Întrebați-vă dacă sunteți geniali precum Cel căruia afirmați că-i serviți. Și nu-mi spuneți, vă rog, că Dumnezeu nu pretinde inteligență. Pentru că… chiar dacă aparent n-a pretins-o de la oamenii simpli de care s-a lăsat înconjurat, simplul fapt că te hrănești din El te face automat inteligent, sclipitor, genial. Te face diferit de toți ceilalți. A gândi însă de comun acord cu gloata, a refuza să gândești sau să cauți de unul singur, a te mulțumi leneș cu tradiția sau credința părinților tăi, nu numai că nu este înțelepciune, ci este… în cel mai pur sens al cuvântului… trădarea Maestrului. Pentru mine, afirmații precum „ nu trebuie musai să fim inteligenți ca să fim creștini”, sunt sinonime cu „ nu trebuie musai ca să fim umili și onești ca să fim creștini ” sau „ nu trebuie musai să ne iubim semenii ca să fim creștini ”. Inteligența, chiar una sclipitoare, este intrinsecă creștinismului autentic. Nu ai cum să pretinzi că ești urmaș al lui Hristos și să nu fii în stare nici să scrii bine în limba maternă. Când capeți viața lui Hristos în tine, capeți automat acei cromozomi care poartă în ei ADN-ul divin: inteligența printre multe alte gene. A te mândri și a te mulțumi însă cu insula ta, cu colivia ta, în definitiv cu prostia ta, iată cea mai mare amăgire posibilă din câte există sub soare! 

   Nu știu câți dintre voi ați văzut filmul „Truman Show”. Este un film genial, o capodoperă care surprinde deopotrivă interesul mișelesc-corporativ, abuzul psihologic asupra individului, minciuna ca stil de viață și … pofta după adevăr a unuia singur, care le dărâmă pe toate. Vi-l ofer mai jos, la sfârșitul acestui editorial. Sper ca inteligența, curajul și maturitatea personajului principal să fie și ale voastre. Pentru că… oricât de mult ați fi mințiți că insula sau colivia voastră este paradisul, sunt convins că adevărul și libertatea sunt mult mai de dorit! Educați-vă și autoeducați-vă! Citiți cărți și reviste de specialitate din domenii diferite! Învățați cel puțin o limbă străină! Urmăriți cât mai multe documentare! Înscrieți-vă la o facultate! Învățați să gândiți de unii singuri, să analizați critic ceea ce citiți, să chestionați orice pare a fi adevăr! Călătoriți mult, întâlniți culturi diferite, ampliați-vă orizontul de cunoaștere. Citiți, citiți, citiți... Informați-vă din surse alternative despre un subiect oarecare! O explozie de informații superinteresante vă stă astăzi la dispoziție, pentru cei care doriți într-adevăr să fiți educați. Ignoranța și lenea intelectuală nu își mai au astăzi, spre deosebire de zilele tinereții părinților noștri, nicio scuză...

   Învățați să zburați, dragii mei, din coliviile alea pline de păsări necurate și urâte, din acele închisori ale duhurilor necurate numite biserici! Dumnezeu, adevărul și libertatea sunt fără îndoială dincolo de zidurile lor…