duminică, 10 mai 2015

In memoriam Georg Elser- Gânduri de 9 mai



  
     Pe 9 mai s-au împlinit 70 de ani de la terminarea ultimului război mondial. Posturile de televiziune germane emit zilele acestea sute de ore de documentare despre ororile acestui război, parcă dintr-o dorință inconștientă de a spăla cumva păcatele strămoșilor lor. De curând am vizionat la cinematograf filmul „ Elser ”, povestea omului care „ ar fi putut schimba lumea ” în noiembrie 1939. 


   Un muncitor simplu din Baden-Württemberg, pe atunci în vârstă de 36 ani, se hotărăște să nu mai stea cu mâinile în sân în fața ororilor naziste, care se multiplicau cu fiecare zi care trecea. În urma unui plan meticulos pus la punct, Georg Elser pregătește de unul singur, în cel mai mare secret, un atentat cu bombă-ceas împotriva lui Hitler. Totul decurge conform planului, iar bomba explodează în berăria din München la ora stabilită, rănind 63 persoane și ucigând alte 8. Dar Hitler și camarila nazistă scapă nevătămați. Motivul? Datorită ceții, guvernul național-socialist trebuie să renunțe la zborul planificat de întoarcere spre Berlin, luând un tren special, fapt care duce la scurtarea discursului lui Hitler și părăsirea localului cu 13 minute mai devreme. Doar 13 minute lipsesc, așadar, ca Hitler, Goebbels și cei mai importanți miniștri din guvernul nazist să fie lichidați, lucru ce ar fi schimbat categoric soarta Europei și a lumii…

    Georg Elser este prins la granița cu Elveția, este arestat și apoi torturat sălbatic în beciurile Gestapo-ului. Nimeni din guvern nu dorește să creadă că în spatele atentatului se află doar o singură persoană, fără pregătire militară, și fără suport material/logistic. Ca urmare, interogatoriile și torturile asupra lui Elser se intensifică, deși el recunoaște fapta și destăinuie cu lux de detalii tehnice felul în care a construit bomba. În cele din urmă, prizonierul este transportat în lagărul de concentrare Sachsenhausen, apoi la cel din Dachau, unde capătă statutul de prizonier special. Cu doar 20 de zile înainte de eliberarea lagărului din Dachau de trupele americane, Elser este executat noaptea cu un glonț în ceafă. Peste doar o lună Germania avea să capituleze, iar războiul să ia sfârșit. Aceasta este pe scurt povestea tristă a lui Elser Georg, „omul care ar fi putut schimba lumea ”. 

   Din păcate, ea este doar una dintre cele 42 de povești tragice care ar fi putut schimba soarta lumii la îneputul anilor 40. Ați știut că au existat 42 de atentate asupra lui Hitler, dintre care 18 sunt dovedite și explicate în detaliu pe Wikipedia? Adolf Hitler a fost parcă protejat de o providență în toate aceste atentate, așa cum după el însuși credea. Modul în care scapă de fiecare dată, prin renunțări de ultimă oră la evenimente programate sau părăsirea localului cu doar câteva minute înainte de explozii, este cel puțin misterios. Un lucru este însă cert, dincolo de speculații: Adolf Hitler are un noroc extraordinar, dus parcă până la paroxism (  simple coincidențe sau într-adevăr protejat supranatural?!? ), iar eroii care îndrăznesc să curme ororile războiului au parte de ghinion după ghinion. Tragic nu numai pentru ei, ci și pentru milioane de victime care aveau să fie ucise în mod nedrept de barbaria nazistă. 

   Filmul despre Georg Elser și parcurgerea listei cu atentatele contra lui Hitler m-au umplut de mâhnire. Cum de a fost posibil, mi-am zis, ca un monstru cu chip de om să aibă parte de atâta noroc , iar milioane de oameni nevinovați să fie uciși în mod bestial fără niciun sens? De ce nu a intervenit Dumnezeul iubirii în mod providențial ( așa cum pretinde orice creștin și cum arată biblia) pentru a curma suferințele tuturor? Dacă de exemplu în noiembrie 1939 ar fi ridicat ceața în mod minunat de deasupra orașului, Hitler ar fi rămas mai mult timp în berăria cu pricina, și ar fi fost ucis de explozie. Războiul, care de-abia începuse în Polonia cu o lună în urmă, ar fi fost curmat, iar odată cu el suferințele indescriptibile a milioane de oameni… De ce n-a făcut măcar acest lucru? Nu este el Dumnezeul care intervine în istorie, cu vârf și îndesat, cel puțin pe paginile bibliei? 

   Ei bine, nu este… cel puțin în al doilea război mondial. Întrebarea sfredelitoare „ Unde era Dumnezeu, atunci când ororile de la Auschwitz erau în plină desfășurare ” nu poate căpăta un răspuns, nici măcar din partea papei. Orice teolog sau pastor de bun-simț ar trebui mai bine să tacă, decât să încerce vreun răspuns. Cert este că dacă există vreun Dumnezeu, cu greu poate fi numit „ al iubirii” atunci când vezi grămezile de cadavre din lagărele de concentrare naziste. Cert este că dacă există vreun Dumnezeu, cu greu poate fi numit atotputernic și interesat de binele omului, privind la lista de atentate eșuate contra lui Hitler. Dacă există, acest Dumnezeu a permis cu bună știință moartea oribilă a 55 milioane de oameni doar în ultimul război mondial. A permis fără probleme moartea a 6 milioane de evrei, dintre care 1,5 milioane copii. A permis nu numai gazarea diabolică, minuțios planificată, a milioane de femei și bătrâni, ci și ca sute de copii între 1-3 ani să fie aruncați de vii în cuptoarele din Auschwitz- Birkenau, atunci când camerele de gazare nu mai făceau față volumului de victime. Ca să nu mai spun că a permis milioane nenumărate de victime inocente de-a lungul a 17 secole de ev mediu, sclavagism sau cruciade. A permis genocide grozave, cu milioane de morți, în Cambodgia, Ruanda, Argentina, Armenia, Rusia, etc, etc… doar în ultimul secol… De ce a permis toate acestea, dacă într-adevăr este Dumnezeul iubirii și pe deasupra, și atotputernic?!? Este o întrebare de bun-simț, cred eu. 

   Când aud experiențele personale cu divinitatea ale unor creștini, ele se încadrează într-un spectru multicolor, de la interesante (vindecări de leucemie sau cancer) la absolut banale ( prinderea avionului sau scăparea cu bine dintr-un accident rutier ). Cum de intervine însă Dumnezeu în aceste cazuri minore, iar în cele majore, unde este în joc viața a milioane de oameni nevinovați, nu mișcă nici măcar un deget? Cum poate fi luată în serios ideea de un Dumnezeu iubitor, când este evident faptul că triază răspunsurile după credința/necredința celui aflat în disperare, și nu după gravitatea/urgența cazului respectiv? Nu se prezintă el oare ca un Dumnezeu iubitor al tuturor oamenilor? Realitatea însă, demonstrează contrariul: alege cui să-i răspundă la rugăciuni doar pe considerente teologice! Doar după toane, și nu după importanța cazului în sine! Nu vi se pare stranie și abjectă o astfel de imagine despre Dumnezeu? 

   Ideea că Satana ar fi dumnezeul acestui pământ, iar el face aici ce vrea după bunul plac, fără ca Dumnezeu să poată interveni oridecâteori vrea, iarăși este ciudată. La ce bun îl mai numim atunci pe Dumnezeu atotputernic, din moment ce diavolul îi râde în față, chiar la 2000 de ani de la cruce? Cum de nu e capabil să termine odată cu haosul și suferința strigătoare la cer a acestei planete, terminând totodată și cu cauza acestora, și anume diavolul? Ce mai așteaptă? Nu-i ajung fluviile de sânge scurs în mod aberant timp de „ 6000 ” de ani? Nu-i ajunge atâta nedreptate și suferință umană?!? 

   Analizând însă în mod rațional situația, răspunsul este mai mult decât evident: Dumnezeu tace în fața suferinței umane. Suntem prea mici ca suferința noastră și problemele noastre să-l intereseze cumva și să ne dea un răspuns. Iar dacă Dumnezeu există, dar nu-l interesează problemele noastre, nu poate ajuta pe toți care cred în el, sau este limitat în sfera sa de acțiune de un alt dumnezeu mai mic numit diavol, atunci la ce bun mai merită el credința noastră, laudele noastre și rugăciunile noastre? Nu este absurd să venerezi un Dumnezeu neputincios și neinteresat de tine? 

   Dacă vi se pare că am exagerat în acest articol, atunci vă provoc să-i răspundeți despre iubirea lui Dumnezeu unei mame care tocmai și-a pierdut printr-un accident stupid unicul ei copil. Sau părinților unei tinere de 23 de ani, care e violată și ucisă în mod bestial , chiar în ziua în care a absolvit 5 ani grei de facultate. Povestiți despre dragostea lui Dumnezeu mamei lui George Elser sau supraviețuitorilor din lagărele naziste. Doamne… ce ușor e să vorbești despre dragostea și atotputernicia lui Dumnezeu de la amvonul unei biserici din Europa sau SUA sau Australia, beneficiind de toate avantajele materiale ale meseriei de pastor, și ce greu e să mai crezi în așa ceva când tu însuți ești în camera de gazare, în celula inchiziției sau pe masa de tortură… 

   Iar dacă cei care se află în aceste iaduri în miniatură și-au pierdut credința în vreun zeu iubitor datorită realității crunte care-i înconjoară, ce vină au ei la urma urmei? Nu este grotesc ca din postura de Dumnezeu să condamni necredința cuiva, cauzată tocmai de neintervenția sau tăcerea ta de Dumnezeu în momentele celei mai supreme torturi? Nu este oribil ca să promiți din postura de părinte iubire și protecție copilului tău, să-l îndemni să sară de pe un zid în brațele tale, dar să te dai apoi la o parte lăsându-l să-și zdrelească genunchii și capul de asfalt, după care să-l condamni apoi că nu mai are încredere în tine?!? Orice părinte omenesc care ar face asta ar fi catalogat imediat drept monstru. Ei bine, când vine vorba despre Dumnezeu… tot noi, victimele, suntem de vină că ne-am pierdut credința în el. Fără cuvinte…

   

13 comentarii:

  1. Grow up, mate. There is no God.
    Zeii sunt produsii diferitelor culturi. Si fiecare se simte norocos ca s'a nascut in cultura cu zeul corect. Ai naibii norocosi.
    Din cauza ignorantei care desigur ca nu creste pe garduri, oamenii si'au gasit si raspunsurile pe masura seriozitatii intrebarilor pe care si le'au pus, si care intotdeauna au avut ca raspuns pe dumnezeu, pt ca deh, e cel mai simplu sa te refugiezi intr'un raspuns atat de superficial, decat sa'ti pui mintea la contributie si sa gandesti cu ea.
    In realitate, anumite LEGI universale isi fac treaba, fara ca noi sa putem interveni sa le schimbam. Am putea aminti determinismul, cauzalitatea, etc.
    Atunci cand intreprinzi o actiune, e firesc sa fie o reactiune, ca raspuns la actiunea ta. Adica, ceea ce sadesti, aia vei si secera - tradus pt mintile mai simple. Si fara sa te inseli, reactiunea te urmareste si nu te poti ascunde de ea, precum n'a putut nici amicul Iona, pt cine are minte sa inteleaga.
    In aceeasi realitate, suntem cu totii legati unii de altii, prin totalitatea actiunilor pe care le punem in miscare, creind aceasta lume dupa chipul si asemanarea ideilor care ne tranziteaza micutii creieri. Iar atunci cand in micutii creieri exista putina minte, cel mai probabil este ca actiunile sa fie haotice sau chiar imbecile. Iar reactiunea sa fie pe masura. E foarte simplu de priceput.
    Nu ne ramane decat sa ne maturizam naibii si sa incetam sa mai credem in hergheliile de cai verzi pe pereti predicati de ideologi de duzina care habar nu au cate prune au in straita, si care prin prostiile pe care le prolifereaza, mentin status-quo'ul societatii, la un nivel atat de scazut, incat tot ce putem spera este sa nu coboram si mai jos decat suntem.

    https://www.youtube.com/watch?v=4e4eP_g2E7w

    RăspundețiȘtergere
  2. Este cel putin ciudat ca pentru toate aceste nenorociri dai vina exclusiv pe Dzeu. Dar omul, Martin, omul care violeaza si ucide, pe el nu-l vezi??

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred că este de la sine înțeles că omul este vinovat pentru multă suferință de pe Terra, ca de pildă războaiele. Dar suferința de pe Terra, inexprimabilă și necuantificabilă, nu vine doar din partea omului. Este suferință brută, inevitabilă, parte a vieții. De ex bătrânețea și povara ei. Sau bolile genetice ( sindromul Down, de ex). Sau malformațiile congenitale cu care se nasc copii nevinovați. Ție îți place să pui multe pe seama liberului arbitru, Harry, dar realitatea este că se întâmplă foarte multe nenorociri fără ca omul să poată alege ceva. Pur și simplu se întâmplă. Păcat că nu ești dispus să vezi și fața a răului, față de care omul NU ESTE VINOVAT.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, ai dreptate. Doar ca eu din contra, spun multe pe tema predestinarii si mai putin a liberului arbitru. Repet, cred ca avem libertatea de a alege intre a fi credinciosi si atunci nu putem (intentionat cel putin) sa facem rau, sau sa ne lasam dominati de orgolii, patimi si sa ne consideram mici dumnezei (iar atunci raul e facut de noi si vom fi judecati mai devreme sau mai tarziu). Legat de predestinare si liberul arbitru as face o paralela cu codul penal: daca e omor calificat, e liber arbitru, daca e ucidere din culpa e predestinare. Bolile genetice fac parte din predestinare, nu pot fi evitate. D-zeu nu intervine in lumea asta pt. ca deja totul e scris, timpul cum am mai spus, pare a fi o iluzie. Interventiile sunt limitate, la scara individuala mai degraba, decat la scara de grup sau univers si vin de cele mai multe ori in urma rugaciunii.

      Ștergere
  4. Ei uite ca la faza asta am o alta parere...!". D-zeu nu intervine in lumea asta pt. ca deja totul e scris, timpul cum am mai spus, pare a fi o iluzie.."

    Pai mai draga Harry..:((..daca totul este scris , de ce se mai screme omul religios sa tot intre in gratiile Zeului.! Ti se pare ca mai poti schimba ceva cu o rugaciune doua ...sau s' o formulez si mai grosolan :De ce ni se baga pe gat pacatul si efectele lui ..daca totul face parte pana la urma din partida de sah a lui D'zeu cu dreaq'ul..

    Sper ca intelegi ca nu face sens chestia cu predestinarea !..nu de alta , dar atunci Holocaustul sau Gulagul ar fi fost cele mai bune si "predestinate "lucruri , pe care lumea le'a avut..Iar Hitler si Stalin pe cale de consecinta ar fi fost niste "eroi ai neamului"..si cu siguranta ca sunt (cele mai mari schimbari de ordin mental s' au atins atunci cand omenirea se afla pe marginea prapastiei )!!

    Si nu in ultimul rand..daca Isus a fost predestinat sa moara..la ce bun atata circ...si atatea sacrificii pentru "maretul plan".!

    Sfatul meu pt tine este sa te lepezi de gandirea magica si sa intelegi ca tu singur iti dai cu ciocanul peste deste (figurat vb) si nu esti predeterminat de o cauza exterioara vointei tale..
    Multiversul are capacitatea de a se regenera si se reproduce fara a intra in ecuatie predestinarea de care tot se vorbeste...Eu zic sa'l lasam sa odihneasca pe Calvin..:)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))
      Bro', atunci cand taticul isi incepe pledoaria asa: http://www.avocatardeiasliviu.ro/
      Cand ajunge sa fie pesecutat pt credinta lui asa: http://liberinteleorman.ro/avocatul-liviu-ardeias-vrea-revocarea-arestului-preventiv-povestea-ingineriilor-financiare-de-care-este-acuzat-parintele-oscarului-romanesc-pentru-excelenta/
      ....stiind prea bine ca in afara de porunca cu ziua sabatului, mai era una cu " sa nu ciordesti ", atunci cand varul le predica astora pe bani imparatia, te poti astepta la logica?
      Apropos: frumoasa familie.

      Ștergere
    2. Nus ca sa zic , se pare ca tu îi cunosti mai bine !!..inca o data se dovedeste ca aparentele inseala ....Eu imi facusem o impresie acceptabila asupra lui Vlad , dar totusi nu vad care este relevanta dintre problemele tatalui si misiunea fiului ...Fiecare cu ” povara ” lui ....

      Se zice ca daca folosesti bani rai , in scopuri nobile , atunci esti iertat !! Cel putin pe principiul asta functioneaza toate bisericile ...De ce ar face exceptie una ?...

      Cum ar spune poetul : ”Scoala-te, lumineaza-te ! Caci lumina ta vine, si slava Domnului rasare peste tine." ..evident in contexte ca cel prezentat de tine...

      Ștergere
    3. Pai e simplu, mate. Ce au in comun e incapacitatea de a fi onesti. Cu un articol mai incolo, spunea ca il confund. Este evident o minciuna. Iar cineva care minte cu atata usurinta - e doar o parere a mea! - nu merita luat in serios.
      Incolo, sigur ca fiecare e liber sa'si exprime opiniile, insa atunci cand opiniile sunt indoielnice dpdv. calitativ, sa nu se mire ca se mai gaseste cate unul care sa i le faulteze.... Opiniile, nu persoana. Persoana si'o faulteaza el singur.

      Ștergere
  5. Harry,

    Dacă credem versetele biblice care fac în mod deosebit apologia predestinării ( precum Romani 9, 14 - 23 ) atunci avem o problemă: toată teologia creștină care învinovățește omul pentru păcatul original sau orice păcat ... este goală. În realitate, era predestinat totul, deci inclusiv ca omul să păcătuiască și să se răscoale împotriva creatorului, etc, etc. Ori asta nu convine nimănui. Eu am scris despre asta pe blog suficient de mult la articolul despre liberul arbitru pe care ți l-am dat. Dar predestinarea implică lucruri grave, care nu sunt acceptabile din punctul de vedere uman: holocaustul, cruciadele, evul mediu cu torturile sale graoznice, etc, genocidele, bomba atomică, etc, etc. Pe toate le-a știut și predestinat Dumnezeu? Dacă da, vorba lui Pavel, de ce mai bagă de vină? Hitler și Stalin, ba chiar diavolul, sunt simpli pioni care împlinesc un Plan misterios din celălalt univers/universuri. Nu sunt ei de vină, în ultimă instanță, că aceste lucruri groaznice s-au întâmplat. Așa era scris. Așa a vrut Dumnezeu să se întâmple. Curios DUmnezeu al iubirii, atunci ... nu?

    Dacă credem în schimb că avem liberul arbitru, dincolo de faptul că asta este o iluzie neconfirmată nici măcar de biblie, avem altă problemă: ce ne facem cu tot răul care nu provine din alegerea omului, și care produce la rândul său sute și sute de milioane de victime umane inocente: malaria, apa murdară , HIV, lipsa hranei, boli genetice, cutremure, tsunami ucigașe, alunecări de teren? A ales cineva ca să trăiască într-o regiune a globului care este extrem de deficitară în ceea ce privește apa sănătoasă? A ales cineva să se nască într-o regiune subtropicală unde virusul malariei este extrem de răspândit, iar medicamentele antimalarie sunt cu totul inaccesibile? Etc, etc... Ce ne facem cu acești oameni? Ce rost are suferința lor inimaginabilă? Cui slujește? Sunt întrebări pertinente, zic eu, cărora teologia nu le-a dat un răspuns la fel de pertinent. Ba chiar niciunul. Iar biblia, la rândul ei, nu oferă un răspuns inteligent și acceptabil în acest sens.

    În tot acest timp, teologia creștină prezintă un DUmnezeu atotputernic și iubitor în același timp. Realitatea contrazice asta însă. Ori e atotputernic, dar nu e interesat de rasa umană sub nicio formă, ori e iubitor, dar este limitat de chestiuni, situații sau personaje pe care nu le putem identifica. Așadar, teologia creștină tradițională șchioapătă serios. Întrebările sunt multe, răspunsurile foarte puține. Și sunt puține ptr că însuși DUmnezeu tace. Te mai miri atunci de ce atâta scepticism cu privire la existența vreunui Dumnezeu iubitor?

    RăspundețiȘtergere
  6. Ca sa-l parafrazez pe Galileo... "Eppur si mouve" ("Si totusi se-nvarteste!")....Si totusi predestinarea exista. Sunt prea multe marturii, de pilda...cu data exacta a mortii unui om. Nostradamus nu numai ca si-a prevazut moartea..dar a spus si ca il vor gasi cazut intre pat si canapea, Arsenie Boca si-a prevazut data exacta a mortii...sunt foarte multe cazuri...pana si bunica mea a vazut o broboada(basma) neagra pe coltul patului si peste o ora era moarta. Eu am glumit atunci, am incercat sa o incurajez..i-am zis ca a fost o nalucire. Sa mai zic de Isus? Ar fi retoric. E clar.
    E absurd ca un D-zeu atotputernic sa nu stie totul. Ma rog, ortodoxia face o diferenta intre prestiinta si predestinare...Din ce vad, destinul individual e foarte greu de schimbat, singurul mijloc - rugaciunea, iar destinul global e si mai greu, daca nu imposibil. Pt ca traim intr-o lume matematica, cu reguli clare. Se stie foarte clar, draga Martin, de pilda, ca soarele se va mari si va inghiti pamantul. Se stie si cand. Si nu e imeni vinovat pt. asta. O putem considera predestinare.
    Legat de multivers...nu cred. E ca o loterie cu toate combinatiile de bilete dintre care si cel castigator...universul nostru si n universuri de-ale noastre cu posibilitati diferite. Cu gemeni de-ai nostri in ipostaze diferite. Sorry dar e mai mult decat infinit. E infinit la puterea infinit. Eu cred ca dincolo de universul asta e energie (D-zeu). Energie care se poate transforma in materie si invers, intr-un ciclu poate nesfarsit. Desi e foarte posibil sa se sfarsseasca intr-un cer (univers) nou si un pamant nou.
    Legat de vina/ vini...e oarecum relativ. E o alegere a omului. Sunt oameni care vor doar sa se distreze, sa se simta bina isi vor plata lor aici pe pamant si o vor obtine. Numai ca dincolo nu vor avea nimic. Sunt oameni care fac rau, fac crime se simt bine alaturi de diavol si dincolo vor ramane cu diavolul. Si sunt oameni care cred in D-zeu si dupa moarte se vor intalni cu D-zeu. De fapt de-abia aici vorbim de liberul arbitru. De acord ca biserica a speculat nepermis pe tema invinovatirii....mai ales biserica catolica si restul de secte care au venit dupa evul mediu.
    Religia - o frază de dânşii inventată
    Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
    Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
    După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
    Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?
    ...Eminescu.

    RăspundețiȘtergere
  7. In ceea ce priveste religiile, as vrea sa fac un mic comentariu, nu vreau sa fiu inteles gresit. In istorie au fost cazuri punctuale cand s-au facut excese in numele credintei. Regretabil, dar ar fi si mai regretabil sa generalizam. Toate cultele au cel putin o valoare comuna - iubirea. E o platforma de la care putem construi. Am intalnit oameni extraordinari, de toate credintele, oameni de la care am avut ce invata si pe care ii respect. Orice conflict cred ca se poate rezolva prin dragoste, toleranta, iertare, rabdare si indelunga rabdare.
    Omenirea a progresat mult in ultimul timp si asta incepe sa se vada inclusiv in dogme. Biserica catolica, de care vorbeam mai sus, a cunoscut in ultimii ani o reforma absolut remarcabila a carui impuls vreau sa cred ca au fost si cuceririle stiintei. Si e frumos sa fie asa.

    RăspundețiȘtergere
  8. Dupa ce am citit sectiunea de comentarii, trebuie sa marturisesc public ca am lacrimat de emotie.
    Emotia ca religia a produs intotdeauna oameni extraordinari, oameni care avand o fobie nejustificata in fata gandirii, au devenit atat de creativi, incat au maltratat logica pana la schizofrenizare, astfel incat sarmana noastra perceptie colectiva asupra realitatii a ajuns sa scindeze in mii de franturi diforme, toate facand parte din acest circ fara bani, nu mit, ha! - dumnezeu.
    Nu stiu cat de inferior poate fi cineva care socoteste un dumnezeu care'si condamna proprile creaturi la un destin, pt ca pe urma, sa le judece, dar nici zdravan la minte nu poate fi. Pai cum nene, unii sunt materiale didactice altora? Atata valoreaza o fiinta umana in ochii unui cica creator, care, vai, e dumnezeul iubirii? Ok, atunci sa nu ne miram daca se trezeste cate un mizantrop si'l socoteste pe aproapele lui ma subtire de minte material didactic! Ce, nu e divin? Pt asta ai fost facut, lasa vaicareala! Accepta'ti soarta cu demnitate, asa cum si mai marii, mai jmecherii si mai mizerabilii dintre noi, care am inteles cum se converteste gandirea in interese ... politice - isi accepta fara cracnire soarta favorabila! Nu'i de bun simt ce spun? Haida-de... In loc sa se ia pe nerumegate imbecilitati cabalistice, convertite in format crestin, si care, haideti sa fim seriosi: nu servesc decat unor anumite interese, nu mai bine ne apucam sa gandim odata cu capul ala? Ca daca ar fi fost un pacat, sunt convins ca lui dumnezeu, care le stie pe toate, dragutul de el, ne'ar fi plantat o umbrela in gat.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mos Martine, ma gandesc ca ori esti bolnav cu ratiunea ori ai intrat in hibernare cu ea cu tot . Vorba cantecului " ursul doarme, ursul doarme, a uitat demult de foame " tu nu mai ai demult foame duhovniceasca si ai si uitat ca lumea de dupa ridicarea la putere a catolicismului nu se mai inchina lui Dumnezeu, ci la un chip cu trei fete de drac
    Nu-L mai considera pe Isus Hristos ca Singur stapan si Domn, cum cere Scriptura . Pavel a proorocit faptul ca, din aceasta cauza El a lasat pe oameni liberi, in voia mintii lor blestemate, ca sa creada o minciuna si sa poata fi nimiciti Intai evreii , apoi grecii ( ca simbol folosit de Pavel pentru toate neamurile pagane pe acea vreme si ramase asa pana in ziua de astazi ). Mi s-a parut ca atunci cand ai deschis blogul faceai pe crestinul batjocorit de comunitatea la care ai apartinut . Dupa mai multe rataciri prin labirintele stiintei si ale religiei adventiste, in loc sa poti iesi la lumina , ai dat de intunerecul lipsei de Dumnezeu . Dar sa stii ca te-ai napastuit tu singur .si n-ai dreptul sa dai vina pe Acela pe care l-ai cautat tot in locuri in care El ti-a spus prin cuvantul Bibliei ca nu este

    RăspundețiȘtergere