De ce Reset your religion?

    Nu-mi plac lucrurile făcute de mântuială. Deşi ştiu...sunt mulţi alţii care se complac zilnic într-o astfel de mentalitate, care guvernează indivizi, popoare şi chiar guverne. Atunci când îmi cumpăr vreo ustensilă modernă, fie că este o bormaşină, fie că este un Ipod, prefer să aibă cât mai multe funcţii care să fie însă şi operabile. Dar până şi un obiect made in Germany se poate bloca sau defecta. Ce e de făcut în acest caz?         Depinde. Pentru defecţiuni majore, nu mai e nimic de făcut decât reparaţia capitală sau chiar înlocuirea dipozitivului cu altul nou.Însă pentru mici deranjamente în hardware există o soluţie la îndemâna oricui, şi anume butonul reset. De exemplu, dacă o tastatură sau un mouse nu mai reacţionează la comenzi, calculatorul trebuie reiniţiat( resetat). Dacă un telefon sau Ipod digital nu mai reacţionează, există butonul RESET. Tehnic vorbind, resetarea este un procedeu prin care un sistem electronic este readus la starea originală, determinată de fabrică. Uneori, ca resetarea să fie completă, trebuie întreruptă chiar sursa de alimentare cu curent electric. În orice caz, nimeni nu îşi doreşte sa aibă ceva care nu funcţionează. Ori va arunca obiectul cu pricina, ori va întreprinde anumite măsuri.

   

    Nu tot aşa se întâmplă cu religia, dacă îmi permiteţi metafora. Ne naştem cu toţii cu un creier absolut minunat, un hardware superperformant care reprezintă şi azi un mister pentru savanţi. În acest creier sunt stocate treptat, treptat, tot felul de informaţii de-a lungul vieţii, printre care şi cele de ordin religios. În funcţie de locul de pe planetă în care ne-am născut, primim diferite informaţii despre Dumnezeu, lume şi oameni. Capacitatea uriaşă de stocare de date a creierului ne permite să tot învăţăm, an după an, ce înseamnă viaţa. Gigabiţii sau ultratetrabiţii din creier adună neîntrerupt informaţii şi... aşa devenim adulţi.

   Ei bine, acum este momentul când sistemul începe să dea serioase rateuri, deoarece considerăm în mod greşit, chiar laş, aş putea spune, că ştim multe, foarte multe, iar unii chiar le ştiu pe toate, inclusiv în domenul religios. Ca şi cum informaţia şi/sau adevărul total despre Dumnezeu ar putea fi colectate si păstrate într-un recipient limitat de stocare de date, fie el chiar şi creierul uman. Ce te faci însă când religia nu este doar o componentă a gândirii,a minţii, ci chiar creierul însuşi? Să mă explic.

   Pentru mulţi, religia lor e ca un computer cu n Gb. L-au primit în dar de la părinţi, nou-nouţ şi cu fundiţă roşie. Din când în când ptr unii iar pentru alţii zilnic, depinde ce religie au moştenit, şi-au updatat computerul cu software-uri şi codec-uri noi despre Dumnezeu. Au downloadat din reţeaua anturajului lor noi şi noi informaţii despre lumea de dincolo, despre cea de aici, şi despre cine le guvernează pe-amandouă. Dar este inevitabil ca la un moment dat computerul ăsta să înceapă să dea primele semne de oboseală. Viruşii încep să abunde, calculatorul să funcţioneze tot mai lent, uneori până la blocarea efectivă a sistemului. Nimeni însă, când e vorba de religie , nu e dispus să schimbe ceva.

   „Aşa am pomenit(primit) de la părinţi”este leit-motivul repetat până la saturaţie, valabil pentru orice religie a lumii, fie ea creştină, islamică sau mai ştiu eu ce...şi pare un păcat mortal să renunţi la vechiul sistem de operare primit cadou, fie că se numeşte Windows, fie că e vorba de Linux sau Mac OS, pentru ispititoarele Apple-uri.  Sistemul de operare, a se citi concepţiile, conceptele si preceptele despre Dumnezeu, trebuie sa rămână obligatoriu aceleaşi, altfel e de rău... nimeni nu doreşte să caute, să investigheze, să se updateze din mers. Când vine vorba de religie, folosim cu plăcere, uneori chiar cu încântare, acelaşi Windows ca pe vremea bunicii...sau stră-străbunicii din vremea lui Moise sau a lui Mohamed.  Şi nimeni nu realizează nu numai absurdul, ci şi pericolul intrinsec al situaţiei.

De aceea, ducându-mi metafora până la sfârşit, dacă suntem de acord cu toţii că atunci când am venit pe lume am primit un echipament fantastic numit creier, însă complet lipsit de orice software despre realităţi empirice sau metafizice, ar trebui să fie o chestiune de bun-simţ ca să ne dăm seama că acest echipament se poate bloca, deranja sau chiar transforma în violent şi periculos dacă sistemul de operare care îl conduce nu este reactualizat în mod regulat. Ori religia este creierul insuşi(hardware-ul), şi atunci sunt de acord că nu trebuie să renunţăm la ea sub nici-o formă, ori este doar un program, un software, mai mult sau mai puţin complicat.Dar dacă religia( şi când spun asta îi includ aici chiar şi pe atei, nevoiţi să aibă şi ei propriile explicaţii despre fiinţa umană)nu este  altceva decât DOAR un sistem de operare şi nimic mai mult, este imperios necesară resetarea sistematică a acesteia.

Aşa că, te rog, pentru binele tău, pentru binele meu, pentru binele tuturor, RESET YOUR RELIGION. Sau cel puţin taci din gură, ca să pari un filozof.

Martin Luther, 25 octombrie 2010.