duminică, 23 octombrie 2011

Dovezi din (astro)fizică pentru existenţa unui Creator ( III )




    


        Cea mai impresionantă „coincidenţă” în ceea ce priveşte fina tunare a universului este aşa numita constantă cosmologică, despre care eu am mai vorbit aici. Această forţă provine, spre deosebire de celelalte , nu dintr-o anume sursă, ci „locuieşte” chiar în structura în sine a spaţiului şi timpului. Ea dă "puterea" celorlalte forţe ale căror efecte pot fi  observate: gravitaţia, electromagnetismul ...Însă ce anume este în mod concret această forţă rămâne un mister.
    Începând din anul 1998 s-a constatat fără putinţă de îndoială că expansiunea universului se accelerează continuu, un efect care este posibil numai dacă acţionează de asemenea o altă forţă repelentă: vechea şi desconsiderata constantă cosmologică a lui Einstein. Având în vedere faptul că azi se ştie că valoarea ei nu este nulă, se pune întrebarea de ce are valoarea pe care o are . Fizicienii au încercat să explice valoarea acesteia  pe baza unor efecte cuantice, dar rezultatul obţinut este prea mare(  1 urmat de 120 zerouri  ori mai mare) faţă de cel real, derivat din calculele având la bază observaţii de supernove . Din aceasta rezultă că ori gândirea care a stat la baza calculelor este greşită, ori există un cu totul alt efect, care anulează absolut totul în univers până la un neînchipuit de minuscul fragment. Dar ceva este sigur: dacă valoarea constantei cosmologice ar fi fost foarte mare, universul s-ar fi volatilizat înainte ca să se poată forma galaxii, şi viaţa – aşa cum o cunoaştem azi.
     SH se întreabă: „ Ce putem face având în vedere toate aceste coincidenţe? Norocul în sensul de formă precisă şi natură a legilor fizice este un cu totul alt fel de noroc decât cel care are de-a face cu factorii de mediu. Nu se lasă aşa de uşor de explicat şi are multe explicaţii adânci de natură fizică şi filozofică.”
    UPS...Păi ce ne facem?!? Nu spusese el în introducerea cărţii că filozofia a murit şi că fizica şi matematica constituie supremul răspuns? Dar să-i dau cuvântul în continuare:
   „ Universul nostru şi legile sale par să fie decupate exact pentru a da posibilitatea existenţei noastre şi nu oferă deloc marjă pentru vreo schimbare cât de mică a acestor legi, fără ca această posibilitate să fie serios periclitată. Asta nu se poate explica şi se naşte întrebarea de ce se comportă universul aşa şi nu altfel. Mulţi oameni ar valora aceste coincidenţe ca pe o dovadă a acţiunii unui Creator. Credinţa că universul ar fi fost proiectat şi realizat în beneficiul omului o întâlnim de mii de ani în multe religii şi mitologii. În religia creştină Aristotel a influenţat masiv acest punct de vedere când spunea: „ În natura inteligent alcătuită totul se realizează după un plan preconceput.” Iar teologul care a marcat gândirea creştină a evului mediu, Thomas d’Aquino, a dezvoltat un întreg model de dovadă a existenţei unui Dumnezeu din acest concept aristotelic.”
      Eu nu neg că religia şi teologia creştină au fost masiv influenţate, până azi, de aceşti doi mari filozofi( ah, şi cât e de vorbit aici...) dar SH uită că la baza creştinismului nu stă nici Aristotel, şi nici Thomas d’Aquino, ci apostolul Pavel care spunea următoarele, arătând peste veacuri cu degetul chiar spre Hawking: 
      „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.  În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi ( Romani 1, 19-20).
    Deci chiar la baza creştinismului, în primele sale ore după naştere,  stă concepţia existenţei unui mare Programator al vieţii şi universului , şi nicidecum nu vine de la scolasticii medievali via filozofie grecească. Aici SH ori nu cunoaşte acest lucru( deşi mă îndoiesc), ori îl evită neglijent, oricum el fiind un om al cifrelor şi nu al teologiei sau filozofiei.
      Dar cum încearcă SH să ne convingă că universul cu toate aceste coincidenţe miraculoase nu are de fapt nici-un Făcător? Simplu, făcând ceea ce ştie mai bine: fizică. În capitolul 5 al cărţii, pornind de la calcule din fizica cuantică, ajunge la concluzia că teoria M permite mult mai multe universuri( cam 10500 adică 1 urmat de 500 de zerouri !!!) , după modul în care sunt desfăşurate extradimensiunile spaţiului şi timpului. Iar aceste universuri pot conţine legi care sunt cu totul diferite de legile din universul nostru. Ca să ne facem o idee despre cât de multe sunt universurile rezultate din ecuaţiile sale, el ne propune un exerciţiu de imaginaţie: o fiinţă care ar avea capacitatea să analizeze toate legile pentru fiecare din acest univers doar într-o milisecundă, şi care ar fi început această muncă la momentul Big-Bangului( acum 13,7 miliarde de ani), ar fi reuşit până acum să „pună la punct” doar 1020 Universuri.  Cu alte cuvinte, ironia sa este evidentă: „dacă Dumnezeu le-a făcut pe cele 1020...atunci cine le-a făcut pe celelalte?
     Conceptul de multiuniversuri , spune el, nu a fost născocit din dorinţa de a explica minunile principiului antropic ( serios...?!?) ci este rezultatul unor (atenţie...)deducţii la nivel cuantic şi a unor teorii cosmologice curente. Îl citez: „ Dacă această ipoteză a multiuniversurilor este corectă, principiul antropic tare se reduce dintr-o dată la cel slab, punând fina tunare a universului cu legile lui pe acelaşi nivel cu factorii de mediu, deoarece ea( ipoteza) aduce cu sine concluzia că universul nostru este doar unul din miliardele de miliarde de universuri, tot aşa cum sistemul nostru solar este doar unul dintre miliardele din univers. De-a lungul timpului, oamenii au încercat să atribuie frumuseţea şi complexitatea naturii unui Dumnezeu. Dar aşa cum Darwin a arătat că apariţia formelor de viaţă variate ar putea să fie rezultatul unor procese naturale, fără intervenţia vreunei fiinţe superioare, tot aşa conceptul multi-universurilor dă posibilitatea unei altfel de explicaţii ale sincronizării perfecte ale legilor fizicii , fără ca să fie necesară munca unui Creator, care a făcut universul spre folosul nostru.”
   Aşadar, renumitul fizician recunoaşte din start că ceea ce prezintă el este o ipoteză, nicidecum o axiomă. Şi după cum lesne se poate observa, metodologia lui Darwin pare să-l fi inspirat în realitate(şi în subconştient) chiar mai mult decât calculele din fizica cuantică. A spune acum că sunt mai multe miliarde de universuri nu rezolvă câtuşi de puţin problema de bază: cine a făcut acele universuri? Cum au apărut? Din neant? Cum poate fi falsificabilă teoria M? Şi dacă nu poate fi falsificabilă, cu ce este mai presus decât raportul creaţiunii din Geneza, pe care de asemenea putem doar să îl credem, dar nu îl putem reconstitui, dovedi?
     Apropo, raportul creaţiunii este tot o ipoteză, lipsindu-i acele caracteristici care ar face din el o teorie ştiinţifică. Dar spre deosebire de teoria M şi conceptul multi-universurilor, teoria creaţiunii dă sens existenţei umane. Exist nu pentru că sunt doar praf cosmic, ci pentru că sunt fiu de Dumnezeu. Planeta există nu pentru că universul meu a câştigat loteria cosmică, ci pentru că a fost intenţionat concepută de Creator ca să-mi fie locuinţă, şi încă una perfectă. Iar eu sunt conştient şi pot să gândesc nu pentru că acum milioane de ani nişte gene au prevalat sălbatic asupra altora, ci pentru că s-a intenţionat de Cineva ca eu să fiu conştient de mintea mea şi să gândesc cu ea.
       Dar văd o asemănare frapantă între încercările lui Hawking şi ale lui Darwin de a-L scoate definitiv din ecuaţii pe Dumnezeu şi comportamentul preoţilor iudei din timpul lui Isus Hristos. Îndoiala lor este identică cu îndoiala şi încăpăţânarea cărturarilor evrei în ciuda tuturor minunilor pe care Isus le făcea în sprijinul mesianităţii sale. Aşa cum ei au găsit acum 2000 de ani argumente care să umbrească realitatea glorioasă a( de exemplu) învierii lui Isus, la fel şi azi Stephen Hawking şi alţi savanţi găsesc, dacă vor( mai bine zis scornesc) argumente „inteligente” în defavoarea unui Creator. În loc să creadă în Dumnezeu, ca urmare a nenumăratelor „coincidenţe fericite”( apropo principiul antropic este sprijinit de aproape 400 de fapte dovedite matematic şi fizic), ei aleg să se îndoiască, deşi nu au nici-un temei, nici măcar din punct de vedere ştiinţific. „Credinţa” lor este – fără exagerare – mult mai mare decât credinţa creştinilor. Aproape că atinge infinitul...


14 comentarii:

  1. Una dintre cele mai adanci observatii privind filozofia este aceea ca, spre deosebire de stiinte, discursul nu este informativ, ci performativ. (rolul este sa schimbe ceva in cititor, in mintea lui, nu sa descrie o realitate http://en.wikipedia.org/wiki/Performativity sau http://de.wiktionary.org/wiki/performativ) Cat despre textul religios, el este atat un discurs performativ, cat si unul formativ (in sensul in care manualele sunt discursuri formative).

    Asa ca orice incercare de a analiza, de exemplu, Geneza din punct de vedere al stiintelor este un exercitiu stupid. Asa cum nu-i ceri unui manual de fizica de a saptea sa explice cuantic compunerea fortelor, nu e potrivit sa-i ceri Bibliei precizie tehnica. La fel, asa cum nu ceri unei teorii filozofice sa fie falsificabila, eventual verificabila empiric, e stupid sa ceri asta Bibliei.

    Mai e o observatie de facut. Asa cum dragostea erotica (adica intre un barbat si o femeie, nu cea fata de parinti/copii sau filantropia) in felul in care exista ea acum nu exista acum 2000 de ani, ci este o realitate inventata de aproximativ un mileniu, nici adevarul in sensul in care este folosit acum termenul in stiinte nu exista decat de la Lumini incoace.

    Asta este motivul pentru care, desi filosofia limbajului este un demers fascinant, este doar o ratacire a drumului si o eroare logica de tip post hoc, raportand discursuri antice la un model de adevar inexistent in epoca. Dar asta e o discutie un pic cam lunga pentru un comentariu la un articol, asa ca ma multumesc sa ofer un singur exemplu de ambivalenta a adevarului in sens tehno-stiintific.

    E vorba de o expresie ce probabil vine din vremuri in care nu stiam de miscarea de rotatie: rasaritul/apusul soarelui. Adevarul in sens stiintific este absolut folositor daca ai de ridicat sateliti sau de trimis rachete in spatiu. Este insa absolut inutil si chiar ar incurca daca nu ne-ar ajuta vechea expresie, cea nestiintifica, in cazul in care, copii fiind, vrem sa stim pana la ce ora mai vedem sa ne jucam. Si asta pentru ca, desi miscarea soarelui este aparenta, stim dupa inaltimea lui pe cer cat mai dureaza pana se intuneca - adica avem niste repere intuitive. Cum ar fi daca ar trebui sa calculezi in ce moment meridianul pe care te afli (in cazul in care il cunosti -= asta e alta istorie, vezi acilisa http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_longitude) va avea soarele in pozitia in care nu mai lumineaza?

    RăspundețiȘtergere
  2. "Asa ca orice incercare de a analiza, de exemplu, Geneza din punct de vedere al stiintelor este un exercitiu stupid. Asa cum nu-i ceri unui manual de fizica de a saptea sa explice cuantic compunerea fortelor, nu e potrivit sa-i ceri Bibliei precizie tehnica."

    De acord în totalitate. Dar cum vezi, apropo de articol, încercarea marilor "iluminaţi" de azi să explice geneza universului şi a firii însăşi NUMAI prin intermediul ştiinţei? Nu e o stupiditate la fel de mare cu aceea de a-i cere bibliei precizie tehnică?!?

    RăspundețiȘtergere
  3. Intai, ca'ti ramasesem dator, despre modelul pragmatic de adevar, cel care pune in ordine oarecum multitudinea de idei pe baza carora functioneaza perceptia moderna, tehno-stiintifica, a adevarului: http://en.wikipedia.org/wiki/Pragmatic_theory_of_truth.

    Acum despre explicarea stiintifica a genezei sau, in termeni mai precisi, a cosmogoniei ca eveniment singular ce a dus la aparitia universului. O prima problema ar fi daca chiar avem de'a face cu o explicatie sau cu o interpretare, de tipul etiologiilor sau chiar de tipul unei investigatii criminale.

    E complicat de stabilit ce fac exact stiintele naturii cu privire la aparitia universului. Pentru ca in genere stiintele explica fenomenele. Numai ca aparitia universului nu e tocmai un fenomen. E un eveniment care probabil s'a produs acum multa vreme, sau cum zice primul verset din Geneza, "la inceput" (acest prim verset nu face parte din descrierea celor 7 zile ale creatiei, exista argumente destule pentru asta).

    Ei, si daca nu avem un fenomen pe care sa'l descriem, imi pare ca e vorba mai curand de un fel de expertiza tehnica, precum cele cerute de anchetatori in investigatiile criminale. Or aici avem de'a face cu mai multe elemente ce ne incurca:
    1. intervin probabilitatile (adica adio certitudine, ab initio)
    2. intervine interpretarea (ceea ce e un pic mai grav pentru ca discursul stiintific nu e hermeneutica, iar daca ai accepta asta - dar revin mai jos la poveste - ai cel mai tare argument cu privire la o creatie intentionata).

    Sa luam recentul caz al accidentului lui Huidu, ca'l stie toata lumea. La o prima privire avem asa: un tip despre care se stie ca e vitezist, o masina mare si puternica, dar Mercedes ML, adica instabila pe sosea uda, un pic de zapada amestecata cu apa pe jos, curba etc. Cel mai probabil (am zis ca's probabilitati) asta a intrat cu viteza in curba, a derapat, s'a bagat pe contrasens si gata calimera. Doar ca aici avem o problema: faptul ca ala e vitezist nu poate fi demonstrat printr'o expertiza tehnica. Nici faptul ca ML-ul fuge de spate n'o sa'ti iasa la teste standard, desi stie oricine ca e cam asa. In plus, pe linia de interpretare, mo pot gandi ca asta a avut un moment de absenta psihica determinat de faptul ca a avut un accident la cap. Sau chiar ca a vrut sa'i omoare pe aia, ca l'au enervat acum 5 ani. Adica bajbaim.

    Dar expertul tehnic, atat timp cat ramane doar expert, va face un raport in care nu va putea sa tina cont de faptul ca Huidu a mai fost amendat pentru viteza. Nici de faptul ca ii plangeau copiii in spate si nici de o multime de alte povesti. El trebuie sa spuna in ce conditii tehnice se putea produce accidentul. Atat. Cam asa e si cu cosmogeneza. Poti spune care e cel mai probabil scenariu coerent stiintific de aparitie a universului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si pentru ca am vorbit mai devreme de interpretare, cred ca cel mai puternic argument in favoarea unui creator, mai tare decat principiul antropic, este faptul ca orice raportare stiintifica la lume presupune interpretare, adica hermeneutica. Ceea ce ne duce insa la o poveste veche, dar teoretizata in Evul Mediu: Lumea ca o Carte scrisa intentionat de Creator pentru creaturi. (vezi aici: http://la.wikisource.org/wiki/Omnis_mundi_creatura, o traduci tu cu ceva (l.e. http://lyrics.wikia.com/Helium_Vola:Omnis_Mundi_Creatura); primele versuri zic cam asa: "orice creatura din lume seamana cu o carte si o pictura, sunt ca o oglinda pentru noi; viata noastra, moartea noastra, starea noastra, destinul nostru sunt simboluri fidele...") De Psalmul 19 sau de aproape toata cartea lui Iov doar amintesc, ca le cunosti.

    Povestea e cam asa: daca nu am nicio posibilitate de a descrie un eveniment sau o realitate fara sa recurg la interpretare, adica la o selectie a unor fapte, la un decupaj epistemic, inseamna ca respectivul eveniment sau respectiva realitate se comporta ca texte compuse din semne. Si atunci (de'aia's eu asa de lipsit de nelinisti cu privire la contradictiile stiinte/Biblie) singurul mod corect de a te raporta la problema este sa folosesti teoriile stiintifice atunci cand vrei sa pui pe orbita un satelit (pentru a face NET-uri, eventual) si sa folosesti demersuri hermeneutice atunci cand vrei sa intelegi sensul lumii sau al vietii tale.

    Sau mai simplu spus, stiintele nu fac decat sa'mi arate cat de complicat e fiecare sens al fiecarui cuvant al cartii care este lumea. Adica ma ajuta sa'i inteleg sensul, cam cum fac filologia si etimologia.

    RăspundețiȘtergere
  5. Chestia cu sateliţii pentru NET-uri a fost antologică! Am râs copios. Acum să îmi exprim şi eu părerea.
    Einstein spunea că cel mai mare mister cu care s-a confruntat este inteligibilitatea universului. Desigur, spunea asta dpdv ştiinţific, că doar era un matematician. Adică formulele lui indicau clar o ordine, o intenţie în spatele a tot ceea ce se vede.
    Numai că scepticii apelează la ininteligibilitatea inteligibilului pentru a refuza concluzia justă care se desprinde filozofic din ce spune nenea Einstein. Adică, spun ei, dacă nu se poate dovedi de ce este inteligibil, atunci mare brânză că este inteligibil. Şi cu asta au pus capăt oricărui discurs filozofic. Sunt mărginiţi numai la ce se vedeşi cum se vede ceea ce se vede, fără ca să-i intereseze prea tare DE CE SE VEDE?
    Mi-a plăcut metafora cu Huidu, este revelatoare despre uliţa înfundată în care se găseşte ştiinţa la un moment dat. Uite, nu mai departe de acum o oră, citeam despre teoria inflaţionară a universului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Se ştie astăzi ce s-a întâmplat în secunda 10 la minus 12 după Big Bang, se ştie cum s-au cuplat quarcii cu gluonii între ei, cum au luat naştere protonii şi neutronii, cum s-au format deci atomii, şamd...Se ştie că spaţiul şi timpul au explodat incredibil de mult la numai o miliardime după Big BAng( de ex o monedă de 1 cm diametru a ajuns în acest răstimp la un volum de 1o milioane de ori mai mare decât Calea LActee...) dar iată ce NU SE ŞTIE:
    - ce anume a provocat inflaţia universului( şi apoi a încetinit-o)
    - ce anume a provocat big bangul
    - de unde au apărut particulele elemantare( quarci, fotoni, gluoni)
    - ce geometrie are în realitate universul( în raport cu teoria relativităţii sau cu cea fizica cuantică)?
    Cu alte cuvinte, ne lipsesc o mulţime de date, la fel ca expertului tehnic din accidentul lui Huidu, dar ne apucăm să facem expertiză totuşi. Şi tragem concluzii de genul celei lui SH că nu există nici-un creator, că se putea face totul de la sine fără o intervenţie inteligentă a cuiva. Asta după ce tot el recunoaşte deschis că dincolo de momentul 10 la minus 12 al Big Bangului, adică dincolo de 0 ştiinţa nu poate pătrunde.
    Nu poate ea înţelege bine nici măcar o gaură neagră, dapăi ce se află dincolo de Big Bang. Cu toate astea, e sigură că nu există nici-un God. Lol:-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Apropo, nenea Edy C în ultimul său speech vrea să ne convingă că supremul etalon de identificare a adeărului este logica umană. Ca unul care ai făcut aşa ceva la facultate, ce părere ai? Sunt curios.
    Emisiunea lui despre asta o ai aici: http://www.oxigen2.net/2011/10/anno-domini-36-a-gresit-einstein/

    RăspundețiȘtergere
  8. ma uit la emisiune si'ti zic dup'aia. asta daca nu ma sparg de ras ca la aia cu Wittgenstein, unmde il facea pe Frege, care e neamt toata ziua, ca prenumele e Gottlob, "FREJ", adica un fel de vrej de fasole din poveste, in loc de "Freghe" :))

    Pe de alta parte, vezi ca nici cu Biblia nu te descurci la ce a fost inainte de momentul ala, ca nu'ti zice nimeni cum face Dumnezeu ceva din nimic... Eu pot sa cred, ca orice credincios, ca poate, da' cam atat.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mă miră că a zis FREJ că doar pretindea din câte am înţeles eu că ştie ceva germană. Dar asta e mai puţin important. Aşa că aştept curios părerea ta vis-a-vis de ultima lui emisiune.
    În ceea ce priveşte treaba cu biblia şi Big Bangul, sunt total de acord.

    RăspundețiȘtergere
  10. Normal ca stie, mai, ca'i jumate sas din Sibiu, daca bine am inteles din ce povestea el la un moment dat. De'aia am si ras, ca daca stalcea un francez sau un suedez nu era nimic amuzant, i se intampla oricui. Oricum, zilele trecute am trait o imensa mirare ascultandu'i niste 'servicii divine' pe intercer.

    RăspundețiȘtergere
  11. Asa. M'am uitat si la emisiune. Cateva observatii:
    - e una dintre cele mai incoerente emisiuni facute de EC
    - impresia generala e ca a facut'o cu unicul scop de a se rafui cu AI si alti cativa
    - nu e vorba nicaieri de logica in emisiune; logica e un instrument, un 'organon', cum zice Aristotel
    - identificarea hermeneuticii si deconstructivismului cu 'stanga' e cel putin aberanta; Nietzsche si Heidegger pot fi orice, numa' de stanga nu
    - mai degraba de stanga, in sens de materialism dialectic, este increderea lui 'netarmurita' in progresul stiintei si evolutia intelectuala a omului
    - in rest, vechile idei, plictisitoare cand sunt interesante (adica's ale altora), obositoare cand sunt personale
    - chiar daca poate parea de necrezut, sunt mai rationalist decat cei ce cred ceea ce crede el; problemele mele cu stiintele naturii tin exact de chestiuni rationale, adesea strict logice

    RăspundețiȘtergere
  12. In rest, lucruri cu care deja ne'a obisnuit:

    - atacuri lipsite de eleganta la adresa lui AI (referiri jegoase la biografie - macar ala a invatat filozofie la o scoala serioasa)
    - acelasi antisemitism nesimtit (despre asta nu mai zic nimic, sunt satul de acesti apostoli ai urii)
    - acelasi cult al personalitatii (cat de paranoic e sa povestesti ce destept erai tu la liceu?)
    - si, nu in ultimul rand, aceeasi opacitate completa fata de gandire, acelasi reductionism demn de orele de socialism stiintific: totul se poate calcula, totul este un rezultat al conditiilor sociale, rezumand, totul este materie si determinism

    RăspundețiȘtergere
  13. ..."si, nu in ultimul rand, aceeasi opacitate completa fata de gandire, acelasi reductionism demn de orele de socialism stiintific: totul se poate calcula, totul este un rezultat al conditiilor sociale, rezumand, totul este materie si determinism".

    Te-ai putea aştepta la aşa ceva din partea lui Stephen Hawking sau Dumitru Prunariu :-). Dar ups, e vorba de un pastor AZS! Oricum, K, trebuie să-i recunoaştem şi meritele: este de departe cel mai "evoluat" produs oficial al adventismului românesc.
    Pe mine nu el mă scoate din sărite. Ci turma de mireni răzvrătiţi care i se închină la picioare, trecând peste noapte din barca fundamentalismului în cea a ateismului. Numai ptr că ...dacă e pastor, ştie el el ce zice...Aceeaşi concepţie, aceleaşi năravuri. Nimic nu e nou sub soare.

    RăspundețiȘtergere
  14. Mai, ce'i de respectat la Eddie C e faptul ca inca e viu, la varsta si biografia lui. De regula popii sunt preocupati, la varsta asta, sa'si mangaie engolpionul pe burtica in timp ce se ocupa cu obstinatie de adunatul de arginti si, eventual, de gasirea unei parohii banoase pentru urmasi. Insa, cum iti spuneam, exista cel putin doi oameni cu o instructie ceva mai riguroasa in filozofie (ca la asta ma mai pricep si eu cat sa pot aprecia), iar asta se vede in discursul lor. Or mai fi si altii, pe care nu'i stiu, dar atat Cezar Luchian cat si Aurel Ionica au discursuri impecabile din punct de vedere formal si al informatiei cand se ocupa de probleme filozofice. Astialalti doi, mai tineri (BG si ala de'si zice cu nume de general roman), sunt deocamdata prea tineri si impetuosi, asa ca e greu sa apreciezi cat e lipsa de instructie si cat fortare a notei in aberatiile pe care le comit.

    Oricum, sa'l acuzi pe AI de postmodernism de stanga si sa dai exemple feministe impotriva lui e nesimtit, atat timp cat AI se delimiteaza clar, public si in scris, de astfel de abordari (http://www.majesty.ro/Vinul-vechi-si-burdufurile-noi-de-Aurel-Ionica/).

    Altminteri, EC e un fel de hegelian scientist, caruia'i pute orice nu poate fi computat tehnostiintific, orice nu e calcul si matematica. Ceea ce n'ar fi rau defel, e treaba fiecaruia cum gandeste, mai ales ca astfel de optiuni tin de o structura a propriului 'spirit' mai mult decat de instructie sau accidente biografice. Ce mi se pare aiurea e lipsa de respect fata de gandirea altora. Eu macar atata am invatat, sa nu dispretuiesc niciodata pe un om care gandeste, chiar daca ideile lui nu'mi plac sau sunt in dezacord cu ceea ce cred eu.

    Cat despre pletora de fani (inclusiv cei doi tinerid e care aminteam), e greu sa ma decid daca prostia ma deranjeaza mai mult decat nesimtirea sau invers...

    RăspundețiȘtergere