Adevărata biserică a lui Dumnezeu ( III )

      Astăzi redau ultima secţiune despre ce înseamnă adevărata biserică în opinia lui A.T. Jones. Aducându-mi aminte despre anii când făceam colportaj şi evanghelizări după evanghelizări cu scopul de a îngroşa rândurile bisericii reformiste, respectiv adventiste, astăzi mi se face ruşine. Nu făceam nimic altceva decât să-i chem la alţi oameni, nu făceam altceva decât să transform oamenii din ortodocşi în adventişti, o schimbare de nume, dar nu de mentalitate;  una de faţadă, dar nu una de formă, autentică, decisivă.  Bieţii oameni lăsau nişte dogme, şi găseau altele. Lăsau o formalitate seacă, fără viaţă, şi găseau alta asemănătoare, dar cu altă pălărie, mai biblică...

     Biserica spre care ne cheamă Isus este cu totul diferită. Aici nu se fac tovarăşi de credinţă, ci ucenici ai lui Hristos. Oamenii nu devin întrânsa membri cu numele într-un registru, ci prieteni pe viaţă unii cu alţii. Aici nu mai contează formele, ci esenţele. Aici nimeni nu este uns pastor sau dascăl, ci toţi sunt fraţi şi elevi în cea mai mare  şcoală a universului.  Membrii acestei biserici nu îşi controlează reciproc dieta sau îmbrăcămintea, nici nu se forţează prin post şi rugăciune să devină sfinţi. Ei sunt conştienţi că omul nu poate da în veci ceva bun, oricât de mult s-ar ruga şi ar posti.  Şi de aceea, se acceptă reciproc aşa cum sunt, convinşi fiind că doar Unul singur poate da în mod real VIAŢĂ.

    Biserica aceasta nu are registre, nici întâlniri regulate, nici lideri omeneşti. Ea este singura biserică de pe pământul ăsta conştientă de nimicnicia ei şi că orice teorie e doar un ţambal zângănitor fără prezenţa lui Isus. Biserica aceasta nu are planuri de evanghelizare, nu face proiecte de colportaj, nu merge să vândă oamenilor vorbe. Ea este prin sine însăşi  o uimire pentru oameni, îngeri şi demoni. Ea este "fără pată, fără zbârcitură, sau ceva de felul acesta". Ea este întruchiparea mult aşteptată al celui de-al doilea legământ din Ieremia 31, 31-34 sau materializarea de milenii a Dumnezeirii din Exodul 25,8. " Taina ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui...şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei" ia în sfârşit formă timid, dar sigur, într-o nouă rasă de oameni. Oameni pentru care păcatul devine pe zi ce trece o experienţă din trecut.

      Convingerea mea este că o astfel de biserică ciudată, invizibilă, dar puternică şi care va speria de moarte împărăţia întunericului este chiar acum în curs de cristalizare. În timp ce ea ia formă timid, dar sigur, la fel de sigur o biserică şi o mişcare adventistă care a fost chemată de Dumnezeu acum 160 de ani să spună ceva omenirii despre caracterul Său adevărat, se prăbuşeşte cu zgomot în cea mai mare criză de identitate a sa. "Stele pe care le-am admirat odinioară în strălucirea lor" apun pe zi ce trece, căzând rând pe rând în bigotism, fanatism, pe de-o parte, sau agnosticism, evoluţionism teist sau chiar ateism pe de altă parte. Tinerii cei mai inteligenţi adventişti devin pe capete agnostici sau chiar atei, ca să nu mai vorbesc de cei ignoranţi şi indiferenţi spiritual care rămân în biserică dar nici nu ştiu să caute bine o anume carte în biblie. Pastorii adventişti se consfătuiesc în secret ce poate fi făcut ca secularismul să nu le distrugă şi ce a mai rămas.

    Iar toate acestea se întâmplă pentru că "nu ai cunoscut vremea când ai fost cercetată", asemenea surorii sale mai mari, cea iudaică. Trist, disperat de trist este finalul ei. Vom trăi să vedem dacă astea sunt aberaţii personale sau o sumbră prezicere a Martorului credincios din Apocalips 3.16 devenită realitate...

    Iar acum, ideile finale ale lui Jones promise:

     "Cititorule, aceasta este adevărata Biserică şi singura (toate celelalte sunt surogate) de care trebuie să aparţină o persoană dacă vrea să fi mântuită. Până când nu vei aparţine acesteia, nu eşti decât un suflet pierdut. Poţi avea nenumărate alte privilegii; te poţi bucura de multă lumină şi de cunoştinţă – dar dacă nu aparţii trupului lui Hristos, lumina ta, cunoaşterea şi privilegiile tale nu-ţi vor mântui sufletul. Oamenii îşi imaginează că dacă aparţin acestei biserici sau acelei biserici, şi dacă devin mărturisitori, dacă îndeplinesc anumite forme, toate acestea trebuie să fie neprihănire pentru sufletele lor. Nu toţi cei ce erau numiţi Israel, erau Israel, şi nu toţi cei ce pretind a fi creştini, sunt cu adevărat membri ai trupului lui Hristos. Ai grijă că poţi fi un neclintit episcopalian, sau prezbiterian, sau independent, sau baptist, sau penticostal, sau adventist, sau orice altceva – şi totuşi să nu aparţii adevăratei Biserici, care este trupul Său. Şi dacă nu aparţii acestei singure şi adevărate Biserici, ar fi fost mai bine dacă nu te-ai fi născut. 

            Încearcă şi vei vedea tu însuţi aşa cum de altfel toţi au văzut, aşa cum eu însumi am văzut atunci când eram membrul unei biserici a oamenilor, că atât timp cât am rămas în biserica al cărei membru eram şi atrăgeam oamenii la biserica respectivă, mă conformam bisericii respective, învăţam şi practicam formele şi ritualurile bisericii respective şi promovam pretenţiile şi interesele bisericii respective deasupra tuturor celorlalte, eram acceptat ca membru de onoare al acelei biserici. Dar dacă am devenit un membru în exclusivitate al acelei Biserici care este trupul lui Hristos, singura Biserică adevărată şi am predicat meritele, frumuseţea şi slava numai a acestei Biserici, am atras oameni numai la această Biserică, m-am conformat numai acestei Biserici şi a promovat numai interesele acestei Biserici, am fost exclus şi denunţat şi persecutat ca un periculos şi revoluţionar eretic; şi asta nu numai de biserica al cărui membru eram la vremea respectivă, ci şi de orice altă „biserică” denominaţională.

            Aşa a fost întotdeauna, şi aşa este întotdeauna. Aceasta este întreaga poveste a Reformei. Este istoria adevăratului creştinism – al creştinismului persecutat şi sfâşiat şi asuprit şi torturat – de-a lungul tuturor veacurilor. Interesul cel mai mare al lui Satan este ca Adevărata Biserică, care este trupul lui Hristos să nu fie niciodată cunoscută de către ea însăşi şi astfel să nu stea pentru sine; ci ca acea fraudă şi impostură, care sunt bisericile inventate şi conduse de oameni să stea mereu şi să fie înălţată ca fiind „Biserica”. Adevărul este atât de diferit, încât acest lucru nu va dura. Adevărata Biserică, care este trupul lui Hristos aşa cum am descris-o mai înainte, este cu adevărat singura Biserică Adevărată. Este singurul lucru care poate fi vreodată pe bună dreptate numit „Biserica”. Toate celelalte sunt doar pretenţii false.

Oricum, acea Biserică, singura care este adevărată şi care este trupul lui Hristos, această Biserică în adevăr şi ca întreg este cu mult mai mare şi mai măreaţă decât aşa cum este în această lume, după cum nemărginitul univers al lui Dumnezeu este mai mare şi mai măreţ decât această fărâmă de lume.

            Iar când acest adevăr al Adevăratei Biserici, care este trupul lui Hristos este odată înţeles, orice altceva care poate fi vreodată pretins a fi sau prezentat a fi „biserica”, va apare instantaneu ca o deviere satanică, o fraudă şi o impostură. Şi cu cât este mai mare pretenţia şi succesul acestui lucru ca „biserică”, numai cu atât este mai mare succesul invenţiei şi ingeniozităţii satanice de a ascunde de oameni şi de lume Adevărata Biserică.

            Adevărata Biserică este „Biserica Viului Dumnezeu”; nu o născocire umanistă a muritorilor.

Adevărata Biserică este „adunarea universală a comunităţii celor întâi născuţi care sunt scrişi, înregistraţi, înscrişi în Cartea Vieţii în Cer” (Evrei 12:23); nu o structură eclesiastică, formată din nişte oameni, care sunt înscrişi numai într-o carte de hârtie de pe pământ.

Adevărata Biserică este acea concepţie infinită a scopului veşnic al lui Dumnezeu pe care şi l-a propus în Hristos Isus Domnul nostru; atât de vastă în infinitatea sa minunată şi glorioasă, astfel încât numai prin a fi Capul acestei singure Biserici, Domnul Isus „are întâietatea în toate lucrurile”.

Adevărata Biserică este „plinătatea Celui ce umple totul în toţi”; desăvârşita revelaţie a infinitei – „multicolorei” – slave a lui Dumnezeu, aşa cum este curcubeul pentru soare.

Prin falsa biserică a tainei fărădelegii, această Adevărată Biserică a Tainei lui Dumnezeu „a fost ascunsă din veacuri şi generaţii; dar acum a fost manifestată sfinţilor Săi, cărora Dumnezeu le face cunoscut care sunt bogăţiile slavei acestei Taine.” (Coloseni 1:26,27).

Nu mă mir deloc de ce ...după astfel de gânduri, A.T. Jones a ajuns să fie ridiculizat, batjocorit, răstâlmăcit, marginalizat şi exclus din biserică. Ura diavolului, care luase deja în mâinile sale de ani buni frâiele bisericii adventiste, s-a revărsat ca un tsunami sălbatic peste cel care îndrăznise să spună adevărul fraţilor săi.  Lovit şi părăsit de toţi, Jones avea să-şi găsească liniştea sufletească la sanatoriul lui Kellog, alt paria (genial) al adventismului. Şi până astăzi, istoria a fost scrisă de învingătorii de la 1888, adică de biserică, denigrând pentru generaţii pe Iosua şi Caleb adventişti. Numai că acum, timpul nu mai are răbdare şi din ce în ce mai mulţi află dosarele ţinute ascunse de securitatea lui dumnezeu...cu d mic, desigur.