marți, 5 aprilie 2011

Marele design - marea înşelătorie?

  

       Stephen Hawking este omul care m-a făcut să mă îndrăgostesc de ceea ce atunci când eram elev îmi crea o greaţă organică: fizica şi matematica. Felul extrem de accesibil  prin care dezvăluia comorile fizicii şi implicit ale universului  în bestsellerul său " O scurtă istorie a timpului" m-a făcut să cumpăr şi să citesc actualmente şi ultima apariţie editorială a sa: " Marele design".  Foarte pe scurt spus, savantul de renume mondial încearcă să se disocieze definitiv de Dumnezeul lui Spinoza şi al lui Einstein ( acela care a ordonat totul în univers) , afimând nici mai mult nici mai puţin în ultima sa carte că nu era nevoie de vreun Dumnezeu pentru ca universul să apară. Putea foarte bine să ia naştere şi prin acţiunea legilor fizicii, ca de exemplu cea a gravitaţiei. 

      Dar ca să nu fie comentariul meu ( mai ales că nu am terminat cartea) vă pun la dispoziţie traducerea din Daily Mail în limba română a  opiniei altui om de ştiinţă, de data asta însă creştin. Este vorba despre profesorul de matematică şi filozofie a ştiinţei John Lennox , cunoscut pentru dezbaterile sale televizate cu atei celebri precum Richard Dawkins sau Christopher Hichtens.  Deci, fără alte comentarii personale, John Lennox are cuvântul : 

  " Ca om de ştiinţă am certitudinea că Stephen Hawking se înşeală. Un univers fără Dumnezeu nu se poate explica. Nu neg că SH nu ar fi un intelectual îndrăzneţ şi un erou din punct de vedere fizic, dar în ultima sa carte, acest recunoscut fizician propune o sfidare îndrăzneaţă la adresa credinţei tradiţionale în ceea ce priveşte crearea divină a universului. 
    După Hawking, legile fizicii, şi nu Dumnezeu, oferă adevărata explicaţie despre cum a apărut viaţa pe Terra. Pledează că Big Bangul a fost o consecinţă inevitabilă a acestor legi, de exemplu cea a gravitaţiei, "datorită căreia universul se poate şi trebuie să apară din nimic". Din păcate, deşi argumentul său este privit ca inovator sau controversat, aduce în realitate puţină noutate. De-a lungul anilor alţi savanţi au făcut afirmaţii asemănătoare, afirmând că crearea lumii sofisticate şi imponente care ne înconjoară poate fi interpretată făcând referinţă doar la legile fizicii, în speţă la cea a gravitaţiei.  Este o privire simplistă, care pare a găsi rezonanţă inclusiv în secolul nostru, când lumea este foarte sceptică. 
     Dar atât ca om de ştiinţă cât şi ca creştin, socotesc că această afirmaţie a sa este neîntemeiată. Ne cere să alegem între Dumnezeu şi legile fizicii, ca şi când Dumnezeu şi ele ar trebui să fie în conflict. Dar, contrar a ceea ce spune Hawking, legile fizicii nu pot niciodată să proporţioneze o explicaţie completă a universului. Ele prin sine însele nu creează nimic, ci sunt doar o descriere a ceea ce se întâmplă în anumite circumstanţe date. 
     Ceea ce face Hawking este să confunde legea cu agentul. Apelul pe care ni-l face de a distinge între Dumnezeu şi legile fizicii e ca şi cum ne-ar pune să facem deosebire între inginerul aeronautic Sir Frank Whittle şi legile fizicii care explică motorul cu reacţie. Aceasta este o confuzie în toată puterea cuvântului. Legile fizicii pot descrie foarte bine cum funcţionează motorul cu reacţie, dar ca să funcţioneze cineva trebuie să-l construiască, să-i pună combustibil şi să-l pornească. Avionul nu s-a putut crea pe sine însuşi prin legile fizicii, ci crearea lui a avut nevoie de geniul lui Whittle ca agent. În acelaşi sens, legile fizicii nu pot crea prin ele însele universul. Trebuie să fi fost implicat un agent. 
    Folosind o analogie simplă, legile newtoniene ale mişcării nu pot niciodată face ca prin ele însele o bilă de biliard să se mişte pe mocheta verde. Acest lucru este făcut de cineva care foloseşte un tac şi mişcările mîinilor sale. Argumentul lui Hawking este chiar mai ilogic când afirmă că existenţa gravitaţiei vrea să indice că apariţia universului a fost inevitabilă. Dar...cum se face că a existat mai întâi gravitaţia? Cine a pus-o acolo? Care este forţa creativă din spatele apariţiei ei? 
   De o formă similară, când el afirmă că doar a fost nevoie de "scânteia" care să aprindă sistemul care a originat universul , întrebarea care trebuie pusă este :" De unde a venit această scânteie? Cine a provocat-o, dacă nu Dumnezeu? "
      Mare parte din argumentaţia logică a lui Hawking se bazează pe ideea că există un conflict profund între ştiinţă şi religie. Dar eu nu sunt de acord cu această discordanţă. Pentru mine, ca şi credincios creştin, frumuseţea legilor ştiinţifice nu fac altceva decât să-mi întărească credinţa într-o forţă inteligentă , divină şi creatoare. Cu cât mai mult înţeleg ştiinţa, cu atât mai mult cred în Dumnezeu prin uimirea care mi-o provoacă amploarea, complexitatea şi integritatea creaţiei Sale. Motivul pentru care ştiinţa a înflorit atât de tare în secolele 16 şi 17 se datorează tocmai CREDINŢEI în legile naturale care tocmai atunci se descopereau şi defineau, reflectând astfel existenţa unui Dătător de legi divin. Una dintre susţinerile fundamentale ale creştinismului este că universul a fost construit după un design  raţional şi inteligent. Departe de a fi certată cu ştiinţa, credinţa creştină are un perfect sens ştiinţific. 
      Acum câţiva ani, savantul Joseph Needham a făcut un studiu  despre dezvoltarea tehnologică din China. El dorea să ştie de ce China, în ciuda tuturor dorinţelor sale de inovaţie, rămăsese atât de în urmă faţă de Europa în ceea ce priveşte progresul ştiinţific. Mai cu o jumătate de gură a ajuns la concluzia că ştiinţa europeană fusese stimulată de credinţa generalizată într-o forţă raţională creativă , cunoscută ca Dumnezeu, ceea ce făcea posibilă înţelegerea tuturor legilor ştiinţifice. 
     În ciuda acestei evidenţe, Hawking, ca şi mulţi alţi critici ai religiei, vrea să ne facă să credem că nu suntem altceva decât o colecţie de molecule, rezultatul final al unui proces fără sens. Dacă acest lucru ar fi adevărat, ar submina însăşi raţiunea de care avem nevoie pentru a studia ştiinţa. Dacă creierul nostru ar fi rezultatul doar al unui proces nedirijat de nimeni, atunci nu am avea nici-un motiv să credem în capacitatea lui de a ne spune adevărul.
   Trăim în era informaţiei şi informaticii. Dacă am vedea literele alfabetului desenate pe nisip, am recunoaşte imediat, fără dubii, opera unui agent inteligent. Cu cât mai probabil este atunci ca să existe o inteligenţă creatoare în spatele ADN-ului uman, o colosală bază de date biologică care conţine nici mai mult nici mai puţin de 3,5 miliarde de litere? 
     E fascinant că Hawking , atacând religia, se simte obligat să pună atâta emfază în teoria big-bangului. Şi asta deoarece, chiar dacă credincioşilor nu le-ar place, teoria big-bangului se ajustează exact naraţiunii creştine despre creaţie. De aceea au făcut în aşa fel ca, înainte ca să se extindă această impresie, au ocolit-o din start întrucât sprijinea povestea genezei. Mulţi se agăţau de ideea lui Aristotel a unui univers fără început, nici sfârşit, numai că aceasta a fost cu vârf şi îndesat dezminţită.
     În sânul creştinismului există de asemenea o evidenţă foarte puternică că acum două milenii Dumnezeu s-a revelat omenirii prin Fiul său, Isus Hristos. Acest lucru este foarte bine documentat, nu numai în scripturi şi alte scrieri ci şi în descoperiri arheologice. Apoi, experienţele religioase a milioane de credincioşi nu pot fi aruncate la o parte. Eu însumi şi familia mea putem da mărturie despre influenţa credinţei asupra moralului zilnic, ceea ce sfidează ideea că nu suntem altceva decât o colecţie aleatorie de molecule. 
   La fel de dreaptă şi evidentă este realitatea că suntem fiinţe morale, capabile să distingem între ceea ce este corect şi greşit. Nu există nici-o rută ştiinţifică către astfel de etici.  Fizica nu ne poate inspira ca să avem interes pentru ceilalţi din jurul nostru, sau spiritul de altruism care a existat în societăţile umane de la începutul timpului. Existenţa unui testament comun de valori morale indică către existenţa unei forţe care transcende legile ştiinţifice. În mod efectiv, mesajul ateist a fost dintotdeauna foarte deprimant, desenându-ne ca nişte creaturi egoiste dedate instinctului de supravieţuire şi auto-gratificare. 
     Hawking mai crede că existenţa potenţială a altor forme de viaţă în univers ar submina convingerea religioasă tradiţională că trăim pe o planetă unică, creată de Dumnezeu. Dar el însuşi nu aduce nici-o probă despre existenţa vreunei forme de viaţă în spaţiu.
     Mă distrează mereu că ateii vorbesc frecvent despre existenţa inteligenţei extraterestre dincolo de Terra. Şi cu toate acestea, sunt disperaţi să nege posibilitatea că există o fiinţă inteligentă şi vastă dincolo de percepţiile noastre: Dumnezeu . Noua dezlănţuire a lui Hawking nu poate clătina temeliile credinţei noastre bazată pe evidenţe.

   Vă ofer în continuare în engleză şi spaniolă versiunea(prescurtată)video a lui Hawking despre univers. 






9 comentarii:

  1. Îmi este greu să cred că Hawking a descoperit adevărul absolut. Nu pot să cred că a descoperit vre-un principiu matematic care ar putea genera universul real. Dacă îl deține atunci să îl facă public și să ne spună ce trebuie să facem mâine, dacă nu atunci să aștepte să vadă ce se întâmplă după ce inchide ochii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Desigur că nu a descoperit adevărul absolut. SH este un fizician sclipitor în ceea ce priveşte tainele universului dar analfabet în ce priveşte tainele mântuirii. Cu toate astea, îşi permite să lanseze postulate despre viaţă şi moarte: http://www.descopera.ro/dnews/8268362-stephen-hawking-raiul-este-o-poveste-inventata-pentru-oamenii-care-se-tem-de-moarte.
    E problema lui. Nu ar trebui să îl judecăm prea tare, pentru că este un om frustrat de lunga şi greala boală care îl ţine prizonier de peste 40 de ani. Problema intervine când alţi oameni iau de bune şi definitive spusele lui. Adică: sunt cică peste 500 milioane de alte universuri, şi numai în ăsta a fost posibilă apariţia vieţii. Adică cu alte cuvinte, noi am câştigat loteria. Ok, să zicem, dar cine a organizat-o?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cine a organizat ce?
    Este posibil ca aceasta "combinatie perfecta" sa fi aparut din intamplare. Tu daca ai juca la loto si ai castiga, te-ai intreba cine a masluit pentru tine bilele?

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu, dar aş fi sigur că a pus bilele alea acolo cineva...

    RăspundețiȘtergere
  5. Temelia credintei crestine ortodoxe bazate pe dovezi?Ce dovezi?Descoperirea unei pesteri care seamana cu cea din Biblie si alte carti?Descoperirea giulgiului lui Iisus?Alte descoperiri arheologice?Deja suntem in secolul XXI,secolul in care aproape totul este posibil.Acuma bineinteles nu cred ca nu a existat acest simplu om pe nume Iisus Hristos,poate a existat dar nu ca "fiu al lui Dumnezeu".Sa fim seriosi,suna banal.Daca exista aceasta fiinta divina nu cred ca ar avea nevoie de un fiu prin care sa faca tot felul de "minuni" pe Pamant pentru a ne da o idee ca exista cineva care a creeat totul.Chiar daca exista acest Dumnezeu nu are nici-o legatura cu cel pe care-l descrie Biblia.Nu vreau sa fiu nepoliticos in legatura cu credintele oamenilor doar ca orice om care gandeste liber pana acuma si-a dat seama ca orice religie a fost creeata pentru a putea avea putere asupra oamenilor de rand.Din ce cauza aveau bisericile armate?De ce s-au purtat razboaie in numele Domnului?Pentru ca biserica sa castige putere.Cei care nu se supuneau erau arsi,decapitati,crucificati.Populatia in urma cu 2 milenii nu era atat de desteapta ca acuma.Tot ce-ti trebuie sa schimbi lumea este o minciuna buna si un rau de sange iar religia crestina ortodoxa a aplicat bine acest plan dar in zilele de azi le este mai greu cu raul de sange :)Nu exista rai,iad,ingeri,demoni,fantome,arhangheli,sfinti,duhul sfant etc.Acestea au fost creeate pentru a avea niste idei impotriva oamenilor ca sa se sperie si sa creada,pentru a-i putea controla.Noi avem ingeri si demoni,altii au spirete rele si bune,zei s.a.m.d. Oricum pana nu vom avansa in tehnologie sa putem explora cu adevarat alte planete din galaxia noastra pentru vianta extrateresta aceasta lupta intre religie si stiinta va continua.Fara dovezi palpabile nu poti crede 100% in ceva dar ai sperante.Si daca ceva nu poate fii dovedid sau explicat pur si simplu crezi in acel lucru fara sa te indoiesti de el.Cum fac crestinii cu Dumnezeu.Ce zice religia noastra?"Crede si nu cerceta".Nu cerceta pentru c-o sa incepi sa ai dubii despre existenta fiintelor divine si de paradisul etern pe care ni-l promite Biblia :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cu religia și bisericile „ creștine ” ai dreptate. A fost inventată ca să subjuge spiritul omului, făcându-l sclav al unor grupuri de elită. Și ptr ca elitele să nu piardă puterea și avantajele, au fost necesare războaie și forță. Dar în ceea ce privește credința , văd că nu ești clar în gândire. Spui:

    ” Fara dovezi palpabile nu poti crede 100% in ceva dar ai sperante.Si daca ceva nu poate fii dovedid sau explicat pur si simplu crezi in acel lucru fara sa te indoiesti de el.Cum fac crestinii cu Dumnezeu. ”
    Păi tocmai asta este credința: o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd. Dacă ai dovezile palpabile, nu mai este credință, ci știință. Deci cu alte cuvinte crezi numai atunci când nu ai dovezi. Lămurește-te mai bine cum stă treaba cu termenii ăștia.

    E adevărat că existența lui Dumnezeu nu poate fi DOVEDITĂ. Este un teren proprietate exclusivă a credinței. Nu știm, dar credem. Acum însă vine partea care nu cred că-ți mai place: avem numeroase INDICII ca să credem în existența lui Dumnezeu. Indiciile nu sunt totuna cu dovezile. Aici te încurci tu. Tu pui indiciile pe aceeași treaptă cu dovezile. Dacă reușești să vezi diferența semantică dintre indiciu și dovadă, e ok, și nu mai continui. Dar dacă nu reușești, termini prin a arunca la hazna apa murdară din copaie ( religia, bisericile organizate ) cu copilul nevinovat ( Credința, Isus Hristos , DUmnezeu). Așa că aș vrea de la tine o dovadă că reușești să faci diferența asta, înaite de a continua dialogul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce as vrea sa cred in ceva in care nu pot vedea sau nu stiu sigur ca exista? :|E ca si cum as crede in Superman doar ca n-am nici-o davada de existenta lui,dar totusi cred ca el exista.Este stupid si o pierdere de timp.Si cred ca n-ai inteles bine.Cand am zis "Si daca ceva nu poate fii dovedid sau explicat pur si simplu crezi in acel lucru fara sa te indoiesti de el" nu m-am referit la faptul ca trebuie sa crezi atunci cand n-ai dovezi.De exemplu teoria big-bangului de o tot sustine Hawking,el crede in ea doar ca nu o poate dovedi pentru ca practic sa fim serios n-ai cum :)Chiar daca nu stie ca este posibil crede in aceasta teorie si pentru ca stie ca n-are cum s-o dovedeasca doar crede in ea.Bine asa este si cu crestinii,n-au cum sa dovedeasca ca Dumnezeu exista dar cred in el.Dar pentru mine sa cred in ceva ce nu exista este o pierdere de timp.Iar cu "apa murdara"(religia,bisericile organizate) si "copilul nevinovat"(credinta,Iisus Hristos,Dumnezeu)eu zic ca sunt toate in aceeasi oala.Daca ii spui unui crestin sau popa sa desparta credinta,pe Iisus si pe dumnezeu de religie si biserica ei ti-ar spune ca n-ai cum.Multi zic ca te duci in biserica sa-l gasesti pe duhul sfant :\,sa poti fii mai aproape de Dumnezeu :\.Biserica se foloseste de Iisus,Dumnezeu etc iar Iisus,Dumnezeu etc depind de biserica.Daca crestinii ar inceta sa mai creada cu ardoare in toate povestile din Biblie si cele pe care le aud in Biserica si ar vedea adevarul atunci Bisericile nu s-ar mai construi si nimeni nu le-ar mai vizita :) bine probabil unele ar mai fii vizitate pt arhitectura interesanta pe care o au doar ca bisericile nu pot permite acest lucru sa se intample.Doar ca n-ai cum sa convingi un batranel care se duce in fiecare zi la biserica ca Dumnezeu nu exista,ca religia este una dintre cele mai profitoare afaceri,ca toate sunt de fatada etc.N-o sa te creada nimeni.Este normal.Odata ce ti-ai cladit in cap un zid cu informatii greu poti sa-l darimi si sa-l reconstruiesti cu ceva mai bun.De ex tie iti place ciocolata :) ,nu pot eu sa vin sa-ti zic sa nu mai mananci ciocolata pt ca nu e buna,faci diabet si mai stiu e ce si sa-ti spun sa mananci banane :)Zic acuma si pentru totdeauna nu exista si nu va exista nici-un rai,iad,Dumnezeu,Lucifer,Satana,Iisus Hristos(fiul lui D-zeu),Duhul sfant,ingeri,demoni fantome,strigoi,duhuri,oameni sfinti etc.Nu au existat,nu exista,nu v-or exista.Daca,doar daca exista un Dumnezeu,un zeu,o fiinta divina cum vrei sa-i zici n-are absolut nici ce-a mai mica legatura cu orice religie,cu nici-una.S-a creeat totul din cauza big-bangului,sau din cauza gravitatiei,sau din cauza acestei fiinte divine nu stiu si nimeni nu v-a stii in acest secol si nici in urmatorul,sau poate in urmatorul cine stie poate vom avansa extrem in tehnologie dar noi nu vom stii niciodata :)doar generatiile care vor traii atunci.Noi cand vom murii o sa experimentam un nimic etern :)Sau poate vom face parte din energia cosmica sau din planul divin sau nu vom experimenta nimic :)Vom afla cand vom muri.Noroc in continuare cu credinta in Dumnezeu.:)

      Ștergere
    2. 1. „ De ce aș vrea să cred în ceva în care nu pot vedea sau nu știu sigur că există? ”

      Pentru că uneori se merită să crezi în lucruri care nu se văd. Și încă se merită cu vârf și îndesat. Bohr și Weisenberg au crezut în existența cuantelor pronosticate de ecuațiile matematice, fără să fi văzut vreuna. EInstein nu a crezut, deși înțelegea perfect despre ce este vorba. Cel care a avut enorm de pierdut a fost Einstein, și nu fizicienii atomiști. Repet, ei nu au văzut nici măcar un atom acum 80 de ani, darămite quarcii și gluonii sau muonii din care sunt făcute particulele elementare. Dar au crezut în existența lor, datorită matematicii. Culmea este că descoperirile fizicii cuantice din sec 21 a dat dreptate epistolei către Evrei, care cu 2000 de ani mai înainte, spunea uimitor următoarele: „ Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. ” ( Evrei 11, 3 ). Așa că uneori te asigur că se merită din plin să crezi în ceea ce nu vezi.

      Comparația cu Superman este ridicolă atunci când vine vorba de a-l compara pe acesta cu Dumnezeu, prin faptul că nu-i vezi pe niciunul. Știm foarte bine că Superman este un erou de film, eventual o metaforă, dar nimic mai mult. Iar despre Dumnezeu știm destul de multe din biblie. Că alegi să nu crezi ceea ce spune biblia despre Dumnezeu, este treaba ta.

      2. „ De exemplu teoria big-bangului de o tot sustine Hawking,el crede in ea doar ca nu o poate dovedi pentru ca practic sa fim serios n-ai cum :)Chiar daca nu stie ca este posibil crede in aceasta teorie si pentru ca stie ca n-are cum s-o dovedeasca doar crede in ea. ”

      Pardon? Ai citit măcar vreo carte de astronomie? Una serioasă? Du-te te rog și citește, și apoi îmi spui dacă SH crede aiurea în teoria Big-Bang sau această teorie a fost dovedită deja în mod cât se poate de clar, din mai multe motive. Nu vorbi despre ceva care nu ai habar. Te faci de rușine.

      3. „... Așa este și cu creștinii, n-au cum să dovedească că Dumnezeu există , dar cred în el. ”

      Ți-am mai spus, credința este dependentă tocmai de LIPSA DOVEZILOR. Dacă ar exista dovezi, aia nu s-ar mai numi credință, ci știință. Văd că le încurci rău una cu alta. În momentul în care ai dovezi, se spune că știi. Dar dacă nu le ai, se spune că doar crezi. EI, și? Ce-i rău în a crede în ceva în absența dovezilor? Propui să nu se mai creadă în ceva doar ptr că nu există dovezile? E o absurditate. Tocmai așa s-a născut știința: prezicere, experiment, observație, rezultat, măsurare, abia apoi dovada. Dacă Columb nu ar fi crezut că dincolo de ape există o Lume Nouă, nu ar fi plecat la drum. Dar când a plecat la drum nu avea nicio dovadă. Iar dacă Niels Bohr nu ar fi crezut că există ceva mai mic decât atomul, nu s-ar fi descoperit uimitoarea lumii a mecanicii cuantice. Dar când a început să se joace cu ecuațiile lui, nu avea nicio dovadă că protonii și neutronii sunt alcătuiți din zeci de feluri de quarci diferiți. Era totul în mintea lui. IAr ultimul ex cel mai recent, este bosonul Higgs, prezis în 1964 și descoperit , se pare, abia în 2012. Înțelegi acum că nu este inteligent să spui că crezi doar în ceea ce vezi?

      Ștergere
  7. 4. „ Dar pentru mine sa cred in ceva ce nu exista este o pierdere de timp. ”

    N-ai de unde să știi că Dumnezeu nu există. A ști este o certitudine. Tu nu știi că Dumnezeu există sau nu. Doar crezi că nu există. Gândește-te bine înainte de a scrie ce crezi și ce știi, ptr că s-ar putea să le confunzi una cu alta...

    5. „ Dar pentru mine sa cred in ceva ce nu exista este o pierdere de timp.Iar cu "apa murdara"(religia,bisericile organizate) si "copilul nevinovat"(credinta,Iisus Hristos,Dumnezeu)eu zic ca sunt toate in aceeasi oala.Daca ii spui unui crestin sau popa sa desparta credinta,pe Iisus si pe dumnezeu de religie si biserica ei ti-ar spune ca n-ai cum. ”

    Aici sunt total de acord cu tine. Dar așa zice popa. Nu trebuie să aibă automat și dreptate, doar ptr că e popă. Uite eu despart în mod categoric pe Dumnezeu, credința și pe Isus de religie, biserică , și n-am nicio problemă. Și ca mine mai sunt destui, nu puțini. Dar tu ești gata să-ți dărâmi zidul ăla din cap cu informații despre care vorbești? Sau ești sigur că tu deții tot adevărul, iar creștinii nu, doar ptr faptul că cred în Dumnezeu? Sincer, te văd foarte superficial în gândire.

    RăspundețiȘtergere