Marele design - marea înşelătorie?

  

       Stephen Hawking este omul care m-a făcut să mă îndrăgostesc de ceea ce atunci când eram elev îmi crea o greaţă organică: fizica şi matematica. Felul extrem de accesibil  prin care dezvăluia comorile fizicii şi implicit ale universului  în bestsellerul său " O scurtă istorie a timpului" m-a făcut să cumpăr şi să citesc actualmente şi ultima apariţie editorială a sa: " Marele design".  Foarte pe scurt spus, savantul de renume mondial încearcă să se disocieze definitiv de Dumnezeul lui Spinoza şi al lui Einstein ( acela care a ordonat totul în univers) , afimând nici mai mult nici mai puţin în ultima sa carte că nu era nevoie de vreun Dumnezeu pentru ca universul să apară. Putea foarte bine să ia naştere şi prin acţiunea legilor fizicii, ca de exemplu cea a gravitaţiei. 

      Dar ca să nu fie comentariul meu ( mai ales că nu am terminat cartea) vă pun la dispoziţie traducerea din Daily Mail în limba română a  opiniei altui om de ştiinţă, de data asta însă creştin. Este vorba despre profesorul de matematică şi filozofie a ştiinţei John Lennox , cunoscut pentru dezbaterile sale televizate cu atei celebri precum Richard Dawkins sau Christopher Hichtens.  Deci, fără alte comentarii personale, John Lennox are cuvântul : 

  " Ca om de ştiinţă am certitudinea că Stephen Hawking se înşeală. Un univers fără Dumnezeu nu se poate explica. Nu neg că SH nu ar fi un intelectual îndrăzneţ şi un erou din punct de vedere fizic, dar în ultima sa carte, acest recunoscut fizician propune o sfidare îndrăzneaţă la adresa credinţei tradiţionale în ceea ce priveşte crearea divină a universului. 

    După Hawking, legile fizicii, şi nu Dumnezeu, oferă adevărata explicaţie despre cum a apărut viaţa pe Terra. Pledează că Big Bangul a fost o consecinţă inevitabilă a acestor legi, de exemplu cea a gravitaţiei, "datorită căreia universul se poate şi trebuie să apară din nimic". Din păcate, deşi argumentul său este privit ca inovator sau controversat, aduce în realitate puţină noutate. De-a lungul anilor alţi savanţi au făcut afirmaţii asemănătoare, afirmând că crearea lumii sofisticate şi imponente care ne înconjoară poate fi interpretată făcând referinţă doar la legile fizicii, în speţă la cea a gravitaţiei.  Este o privire simplistă, care pare a găsi rezonanţă inclusiv în secolul nostru, când lumea este foarte sceptică. 

     Dar atât ca om de ştiinţă cât şi ca creştin, socotesc că această afirmaţie a sa este neîntemeiată. Ne cere să alegem între Dumnezeu şi legile fizicii, ca şi când Dumnezeu şi ele ar trebui să fie în conflict. Dar, contrar a ceea ce spune Hawking, legile fizicii nu pot niciodată să proporţioneze o explicaţie completă a universului. Ele prin sine însele nu creează nimic, ci sunt doar o descriere a ceea ce se întâmplă în anumite circumstanţe date. 

     Ceea ce face Hawking este să confunde legea cu agentul. Apelul pe care ni-l face de a distinge între Dumnezeu şi legile fizicii e ca şi cum ne-ar pune să facem deosebire între inginerul aeronautic Sir Frank Whittle şi legile fizicii care explică motorul cu reacţie. Aceasta este o confuzie în toată puterea cuvântului. Legile fizicii pot descrie foarte bine cum funcţionează motorul cu reacţie, dar ca să funcţioneze cineva trebuie să-l construiască, să-i pună combustibil şi să-l pornească. Avionul nu s-a putut crea pe sine însuşi prin legile fizicii, ci crearea lui a avut nevoie de geniul lui Whittle ca agent. În acelaşi sens, legile fizicii nu pot crea prin ele însele universul. Trebuie să fi fost implicat un agent. 

    Folosind o analogie simplă, legile newtoniene ale mişcării nu pot niciodată face ca prin ele însele o bilă de biliard să se mişte pe mocheta verde. Acest lucru este făcut de cineva care foloseşte un tac şi mişcările mîinilor sale. Argumentul lui Hawking este chiar mai ilogic când afirmă că existenţa gravitaţiei vrea să indice că apariţia universului a fost inevitabilă. Dar...cum se face că a existat mai întâi gravitaţia? Cine a pus-o acolo? Care este forţa creativă din spatele apariţiei ei? 

   De o formă similară, când el afirmă că doar a fost nevoie de "scânteia" care să aprindă sistemul care a originat universul , întrebarea care trebuie pusă este :" De unde a venit această scânteie? Cine a provocat-o, dacă nu Dumnezeu? "

      Mare parte din argumentaţia logică a lui Hawking se bazează pe ideea că există un conflict profund între ştiinţă şi religie. Dar eu nu sunt de acord cu această discordanţă. Pentru mine, ca şi credincios creştin, frumuseţea legilor ştiinţifice nu fac altceva decât să-mi întărească credinţa într-o forţă inteligentă , divină şi creatoare. Cu cât mai mult înţeleg ştiinţa, cu atât mai mult cred în Dumnezeu prin uimirea care mi-o provoacă amploarea, complexitatea şi integritatea creaţiei Sale. Motivul pentru care ştiinţa a înflorit atât de tare în secolele 16 şi 17 se datorează tocmai CREDINŢEI în legile naturale care tocmai atunci se descopereau şi defineau, reflectând astfel existenţa unui Dătător de legi divin. Una dintre susţinerile fundamentale ale creştinismului este că universul a fost construit după un design  raţional şi inteligent. Departe de a fi certată cu ştiinţa, credinţa creştină are un perfect sens ştiinţific. 

      Acum câţiva ani, savantul Joseph Needham a făcut un studiu  despre dezvoltarea tehnologică din China. El dorea să ştie de ce China, în ciuda tuturor dorinţelor sale de inovaţie, rămăsese atât de în urmă faţă de Europa în ceea ce priveşte progresul ştiinţific. Mai cu o jumătate de gură a ajuns la concluzia că ştiinţa europeană fusese stimulată de credinţa generalizată într-o forţă raţională creativă , cunoscută ca Dumnezeu, ceea ce făcea posibilă înţelegerea tuturor legilor ştiinţifice. 

     În ciuda acestei evidenţe, Hawking, ca şi mulţi alţi critici ai religiei, vrea să ne facă să credem că nu suntem altceva decât o colecţie de molecule, rezultatul final al unui proces fără sens. Dacă acest lucru ar fi adevărat, ar submina însăşi raţiunea de care avem nevoie pentru a studia ştiinţa. Dacă creierul nostru ar fi rezultatul doar al unui proces nedirijat de nimeni, atunci nu am avea nici-un motiv să credem în capacitatea lui de a ne spune adevărul.

   Trăim în era informaţiei şi informaticii. Dacă am vedea literele alfabetului desenate pe nisip, am recunoaşte imediat, fără dubii, opera unui agent inteligent. Cu cât mai probabil este atunci ca să existe o inteligenţă creatoare în spatele ADN-ului uman, o colosală bază de date biologică care conţine nici mai mult nici mai puţin de 3,5 miliarde de litere? 

     E fascinant că Hawking , atacând religia, se simte obligat să pună atâta emfază în teoria big-bangului. Şi asta deoarece, chiar dacă credincioşilor nu le-ar place, teoria big-bangului se ajustează exact naraţiunii creştine despre creaţie. De aceea au făcut în aşa fel ca, înainte ca să se extindă această impresie, au ocolit-o din start întrucât sprijinea povestea genezei. Mulţi se agăţau de ideea lui Aristotel a unui univers fără început, nici sfârşit, numai că aceasta a fost cu vârf şi îndesat dezminţită.

     În sânul creştinismului există de asemenea o evidenţă foarte puternică că acum două milenii Dumnezeu s-a revelat omenirii prin Fiul său, Isus Hristos. Acest lucru este foarte bine documentat, nu numai în scripturi şi alte scrieri ci şi în descoperiri arheologice. Apoi, experienţele religioase a milioane de credincioşi nu pot fi aruncate la o parte. Eu însumi şi familia mea putem da mărturie despre influenţa credinţei asupra moralului zilnic, ceea ce sfidează ideea că nu suntem altceva decât o colecţie aleatorie de molecule. 

   La fel de dreaptă şi evidentă este realitatea că suntem fiinţe morale, capabile să distingem între ceea ce este corect şi greşit. Nu există nici-o rută ştiinţifică către astfel de etici.  Fizica nu ne poate inspira ca să avem interes pentru ceilalţi din jurul nostru, sau spiritul de altruism care a existat în societăţile umane de la începutul timpului. Existenţa unui testament comun de valori morale indică către existenţa unei forţe care transcende legile ştiinţifice. În mod efectiv, mesajul ateist a fost dintotdeauna foarte deprimant, desenându-ne ca nişte creaturi egoiste dedate instinctului de supravieţuire şi auto-gratificare. 

     Hawking mai crede că existenţa potenţială a altor forme de viaţă în univers ar submina convingerea religioasă tradiţională că trăim pe o planetă unică, creată de Dumnezeu. Dar el însuşi nu aduce nici-o probă despre existenţa vreunei forme de viaţă în spaţiu.

     Mă distrează mereu că ateii vorbesc frecvent despre existenţa inteligenţei extraterestre dincolo de Terra. Şi cu toate acestea, sunt disperaţi să nege posibilitatea că există o fiinţă inteligentă şi vastă dincolo de percepţiile noastre: Dumnezeu . Noua dezlănţuire a lui Hawking nu poate clătina temeliile credinţei noastre bazată pe evidenţe.

   Vă ofer în continuare în engleză şi spaniolă versiunea(prescurtată)video a lui Hawking despre univers.