Problema răului: un Dumnezeu tribal

       Povestind acum vreun an de zile experienţele mele supranaturale  cu Dumnezeu prietenilor de pe forumul OSC , m-am lovit în dialogul nostru de următoarea întrebare pertinentă lansată de unul dintre ei: " Martin, eu am urmatoarea frustrare: Ce fel de Dumnezeu se ocupa de interventii de felul acesta dar lasa copii sa moara de foame si nu asculta rugaciuni pentru bolnavi de cancer? Mie un astfel de Dumnezeu, care intervine selectiv (in cazuri usoare, in special) imi ridica probleme mai mari decat un Dumnezeu care nu intervine defel."     Aşadar, cum este intervenţionismul lui Dumnezeu, dacă credem că El intervine totuşi în treburile pământenilor? Este unul selectiv, sau general? Este un Dumnezeu tribal sau mondial?  Apără sau se interesează Dumnezeu numai de "aleşii Săi", eventual doar adventişti, sau mai general spus, doar creştini...sau îi pasă cu adevărat de TOŢI oamenii, indiferent de religie? Dacă da, de ce există totuşi miliarde de cazuri disperate pe pământ care se coboară în lumea tăcerii fără să primească vreun ajutor divin?

     Problema intervenţionismului lui Dumnezeu este mai amplă şi mai complicată decât pare la prima vedere, şi nu doresc să ofer în acest articol decât perspective personale, nicidecum răspunsuri definitive. Dar întrebarea "Skeptic"-icilor rămâne totuşi extrem de pertinentă. Ce fel de Dumnezeu este acela care răspunde la lucruri relativ minore copiilor Săi în timp ce strigătele unei lumi disperate se ridică la cer fără să capete răspuns??? Ce fel de Dumnezeu este Acela care blochează tentativa unor oameni ai legii de a aplica legea, care se ocupă de plata unor lăzi de bere sau alte asemenea chestii minore şi uşor hazlii? Îi place să se joace de-a v-aţi ascunselea aşa încât să fie găsit la rezolvarea unor chestii destul de irelevante şi să se ascundă tocmai când e vorba de lucruri cu adevărat importante?

     NU! Nu cred că Dumnezeu se joacă de-a v-aţi ascunselea cu oamenii. Ci cred mai degrabă că omul nu are suficientă credinţă ca să ceară intervenţia divină. Evangheliile şi biblia în general este pur şi simplu saturată de întâmplări în care Dumnezeu sau Isus nu a putut face nimic din cauza lipsei de credinţă a oamenilor. Dumnezeu nu poate interveni să facă ceva dacă agentul uman nu îi eliberează calea în prealabil, dacă nu participă la "minune", dacă nu cooperează prin credinţă. Ei bine...de ce este nevoie de implicarea omului, de ce apare mereu şi mereu credinţa totală ca factor sine qua-non al înfăptuirii vreunui miracol divin?

      Este momentul ca să intrăm puţin şi pe tărâmul speculaţiilor, dar speculaţii care se bazează totuşi pe unele întâmplări biblice. Despre ce este vorba? Atunci când profetul Daniel nu înţelesese profeţia din capitolul 9, a început să postească şi să se roage ca niciodată mai înainte. Dar surprinzător, timp de 21 zile, nu i-a parvenit nici-un răspuns. De ce? Era Dumnezeu surd? Era indiferent la suferinţa profetului? Sau ERA ÎMPIEDICAT DE CEVA, CINEVA...ca să răspundă? Studiul capitolului 10 din Daniel indică spre două posibilităţi: ori încăpăţânarea lui Cir, împăratul Persiei, era o barieră în calea împlinirii profeţiei din capitolul 9 şi îngerul Gabriel nu putea face nimic pentru Daniel până când împăratul avea să devină mai flexibil ...ori mai degrabă avem de-a face cu realităţi mult mai mari, "împăratul Persiei" fiind de fapt o metaforă a împotrivirii lui Satana ca Daniel să cunoască viitorul sau ca însăşi profeţia îngerului din cap 9 să îşi găsească împlinirea. Cet este că Gabriel nu a putut ajunge la profet până însuşi Mihail pesonal nu i-a sărit în ajutor. Iar de aici se poate lesne deduce că Gabriel şi-a întâlnit un combatant pe măsura sa...

    Scurtând, concluzia mea este că ar putea fi foarte probabil ca între Dumnezeu şi Satana să existe un aşa-numit "pact" de NE-intervenţie asupra oamenilor, în care omul are ultimul cuvânt în favoarea unei ipotetice intervenţii divine sau lipsa acesteia. Mai concret: există posibilitatea ca lui Satana să-i fie interzis să aducă vreo vătămare fizică celor care cred şi se supun lui Dumnezeu( vezi cazul lui Iov, unde îi este interzis expres luarea vieţii lui Iov) dar în schimb Dumnezeu să se oblige la rândul Său în faţa diavolului să NU INTERVINĂ în favoarea omului decât dacă acesta CREDE cu tărie şi apelează STĂRUITOR la ajutorul Lui.  Altfel apelul disperat la credinţă din partea lui Dumnezeu adresat muritorilor mi se pare un non-sens, mai ales având în vedere limitările fizico-spirituale ale omului care nu poate crede în mod natural până ce nu vede...

    Bun...după această lungă paranteză, să presupunem că omul are credinţă şi apelează la braţul atotputernic al lui Dumnezeu. În acest moment apare în ecuaţie întrebarea de mai înainte: " Este Dumnezeu un Dumnezeu tribal care se ocupă numai de "ai Lui"? Doar de creştini, doar de adventişti, doar de..."rămăşită"? Răspunsul meu este un categoric nu! Dumnezeu nu caută la faţa omului, la religia din care provine sau la cât de multă teologie cunoaşte individul respectiv pentru a-i sări în ajutor dacă acesta I-l cere. Văduva din Sarepta, Naaman leprosul, Nabucodonosor, împărăteasa din Seba Etiopiei, curva Rahav din Ierihon, famenul etiopian botezat de Filip , sutaşul roman al cărui rob a fost vindecat , femeia samariteancă, femeia canaanită a cărui fiică era grav bolnavă, sutaşul roman Corneliu, temnicerul din Filipi, şi încă multe alte cazuri dovedesc fără îndoială că Dumnezeu nu este câtuşi de puţin părtinitor când vine vorba despre binecuvântările Sale.

    Bun...va spune cineva, dar astea sunt "basme" din trecut, poveşti frumos alcătuite de scribi anonimi. Dar azi? Unde e dovada astăzi că Dumnezeu răspunde atunci când este chemat? De ce nu mai face minuni uluitoare pentru acei care nu Îl cunosc teoretic aşa de bine, dar în schimb apelează stăruitor la El în rugăciune? Ei bine, şi aceasta este o atitudine vădit tendenţioasă la adresa lui Dumnezeu , nesprijinită însă nici ea de fapte concrete. Şi, pentru conformitate, vă prezint pe scurt întâmplările a două persoane din cercul meu de prieteni , neadventişti, cărora Dumnezeu le-a răspuns în mod providenţial atunci când era vorba de chestiuni cu adevărat mai arzătoare decât plata urgentă a unor lăzi cu bere...

     Primul caz este cel al unei foste colege de liceu ortodoxe, Corina. Acum doi ani mi-a povestit personal cum soţul ei, de meserie mecanic de locomotivă în Marea Britanie, trecuse cu bine printr-o păţanie care îl putea costa mult mai mult decât serviciul. În ciuda răspunderii enorme pe care o aduce cu sine o astfel de meserie, el obişnuia să consume pe ascuns droguri mai "uşoare", achiziţionate de pe internet, dar care îi puneau serios sub semnul întrebării jobul şi chiar libertatea dacă era prins. Neascultând de rugăminţile soţiei şi nici de conştiinţă, într-o zi a fost prins şi detectat pozitiv la un control de rutină inopinat. A sunat-o pe Corina, i-a mărturisit disperat nenorocirea...iar fosta mea colegă a amuţit... urma ca el să-şi piardă job-ul şi chiar să fie arestat. Dar atunci şi-a adus aminte şi de discuţiile din liceu cu mine şi a dorit să încerce personal pe Dumnezeul ăsta nemaipomenit, aşa cum Îl prezentam eu. A început să se roage disperată ca la al doilea control, mai sofisticat decât primul , rezultatele să iasă....negative! Erau foarte mici şanse, desigur, deoarece se ştie că atât drogurile cât şi alcoolul rămân în sânge mai mult de 24 ore de la data ingerării, iar la unele droguri speciale chiar mai mult timp.

     Dar ea mi-a mărturisit că s-a rugat pe toată durata reexaminării soţului său, cu lacrimi şi implorând iertare la Dumnezeu pentru soţul său. Rezultatele analizelor realizate într-un laborator mai performant decât cel mobil prin care fusese depistat pozitiv prima dată au ieşit de mai multe ori...negative!! Posibilitatea ca primul test să fi fost eronat este înlăturată de confirmarea soţului ei că, într-adevăr, a consumat droguri cu câteva ore înainte de a-şi  începe tura...

     Al doilea caz este mai recent, de acum câteva zile. Am cunoscut în Stuttgart un băiat ortodox în urmă cu vreo două luni şi jumătate. Nu avea de muncă, nu avea permis de muncă în Germania şi nu mai avea nici bani...decât vreo 100 de euro. Ajunsese la limită din toate punctele de vedere, exact ca şi mine acum vreun an şi jumătate. Aşa că am vorbit cu el împreună cu altă familie reformistă prietenă şi l-am încurajat să nu cedeze, să creadă că Dumnezeu va găsi o soluţie şi pentru el. Lucru extrem de greu posibil din punct de vedere omenesc, aici, în Germania...unde munca la negru este extrem de rar întâlnită.

   Timp de două săptămâni ne-am rugat împreună cu el şi pentru el ca Dumnezeu să intervină, să găsească o cale acolo unde el şi noi nu întrezăream nici-una.  După două săptămâni personal m-am oprit din rugăciune, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru răspuns mai înainte de a şti ceva despre Radu, prietenul meu. L-am sunat şi mi-a confirmat că răspunsul de la Dumnezeu se lăsa încă...aşteptat. Eu însă nu m-am mai rugat...doar I-am mulţumit lui Dumnezeu. Peste două zile, m-a sunat să-mi spună că fusese luat undeva la o fermă de nişte foşti prieteni ca să îngrijească pe-acolo...şi am crezut amândoi că acela fusese răspunsul lui Dumnezeu. Dar ne înşelam amândoi: acum câteva zile am primit un mail de la el prin care mă înştiinţa că a fost chemat de urgenţă

la centrul de testări pentru utilaje agricole ale Societatii germane pentru Agricultura, aceeaşi societate unde făcuse anul trecut o practică în cadrul facultăţii pe care a absolvit-o aici. Din nou...un răspuns uimitor, ca urmare a credinţei sale.

      Acestea sunt doar două cazuri recente ale prietenilor mei, însă sunt convins că astfel de "coincidenţe" ciudate sunt multe, dar nu le cunoaştem. Ele mă fac însă ferm în convingerea mea că Dumnezeu nu este câtuşi de puţin interesat de religia pe care o ai, de biserica la care mergi, sau de dogmele pe care le confesezi... Ci doar de un singur lucru: de CREDINŢA TA în El!!! Mi se pare absurd aşadar să arunci blamul pe Dumnezeu pentru faptul că "o lume întreagă zace în cel rău."( 1 Ioan 5,19) Mi se pare absurd să-l învinovăţeşti pentru faptul că de foarte multe ori tace. Şi mi se pare şi mai absurd să-L judeci pentru faptul că nu intervine AŞA cum vrei tu şi CÂND vrei tu. Există, recunosc, multe mistere în ceea ce priveşte intervenţia divină în viaţa muritorilor. Altfel, poate că Dumnezeu n-ar mai fi Dumnezeu. Dar de aici şi până la a crede că Dumnezeu e interesat doar de "oile casei lui Israel" în timp ce lasă să moară de foame şi suferinţă o lume întreagă mi se pare cel puţin infantil.