marți, 26 aprilie 2011

Problema răului: un Dumnezeu tribal




       Povestind acum vreun an de zile experienţele mele supranaturale  cu Dumnezeu prietenilor de pe forumul OSC , m-am lovit în dialogul nostru de următoarea întrebare pertinentă lansată de unul dintre ei: " Martin, eu am urmatoarea frustrare: Ce fel de Dumnezeu se ocupa de interventii de felul acesta dar lasa copii sa moara de foame si nu asculta rugaciuni pentru bolnavi de cancer? Mie un astfel de Dumnezeu, care intervine selectiv (in cazuri usoare, in special) imi ridica probleme mai mari decat un Dumnezeu care nu intervine defel."     Aşadar, cum este intervenţionismul lui Dumnezeu, dacă credem că El intervine totuşi în treburile pământenilor? Este unul selectiv, sau general? Este un Dumnezeu tribal sau mondial?  Apără sau se interesează Dumnezeu numai de "aleşii Săi", eventual doar adventişti, sau mai general spus, doar creştini...sau îi pasă cu adevărat de TOŢI oamenii, indiferent de religie? Dacă da, de ce există totuşi miliarde de cazuri disperate pe pământ care se coboară în lumea tăcerii fără să primească vreun ajutor divin?
     Problema intervenţionismului lui Dumnezeu este mai amplă şi mai complicată decât pare la prima vedere, şi nu doresc să ofer în acest articol decât perspective personale, nicidecum răspunsuri definitive. Dar întrebarea "Skeptic"-icilor rămâne totuşi extrem de pertinentă. Ce fel de Dumnezeu este acela care răspunde la lucruri relativ minore copiilor Săi în timp ce strigătele unei lumi disperate se ridică la cer fără să capete răspuns??? Ce fel de Dumnezeu este Acela care blochează tentativa unor oameni ai legii de a aplica legea, care se ocupă de plata unor lăzi de bere sau alte asemenea chestii minore şi uşor hazlii? Îi place să se joace de-a v-aţi ascunselea aşa încât să fie găsit la rezolvarea unor chestii destul de irelevante şi să se ascundă tocmai când e vorba de lucruri cu adevărat importante?
     NU! Nu cred că Dumnezeu se joacă de-a v-aţi ascunselea cu oamenii. Ci cred mai degrabă că omul nu are suficientă credinţă ca să ceară intervenţia divină. Evangheliile şi biblia în general este pur şi simplu saturată de întâmplări în care Dumnezeu sau Isus nu a putut face nimic din cauza lipsei de credinţă a oamenilor. Dumnezeu nu poate interveni să facă ceva dacă agentul uman nu îi eliberează calea în prealabil, dacă nu participă la "minune", dacă nu cooperează prin credinţă. Ei bine...de ce este nevoie de implicarea omului, de ce apare mereu şi mereu credinţa totală ca factor sine qua-non al înfăptuirii vreunui miracol divin?
      Este momentul ca să intrăm puţin şi pe tărâmul speculaţiilor, dar speculaţii care se bazează totuşi pe unele întâmplări biblice. Despre ce este vorba? Atunci când profetul Daniel nu înţelesese profeţia din capitolul 9, a început să postească şi să se roage ca niciodată mai înainte. Dar surprinzător, timp de 21 zile, nu i-a parvenit nici-un răspuns. De ce? Era Dumnezeu surd? Era indiferent la suferinţa profetului? Sau ERA ÎMPIEDICAT DE CEVA, CINEVA...ca să răspundă? Studiul capitolului 10 din Daniel indică spre două posibilităţi: ori încăpăţânarea lui Cir, împăratul Persiei, era o barieră în calea împlinirii profeţiei din capitolul 9 şi îngerul Gabriel nu putea face nimic pentru Daniel până când împăratul avea să devină mai flexibil ...ori mai degrabă avem de-a face cu realităţi mult mai mari, "împăratul Persiei" fiind de fapt o metaforă a împotrivirii lui Satana ca Daniel să cunoască viitorul sau ca însăşi profeţia îngerului din cap 9 să îşi găsească împlinirea. Cet este că Gabriel nu a putut ajunge la profet până însuşi Mihail pesonal nu i-a sărit în ajutor. Iar de aici se poate lesne deduce că Gabriel şi-a întâlnit un combatant pe măsura sa...
    Scurtând, concluzia mea este că ar putea fi foarte probabil ca între Dumnezeu şi Satana să existe un aşa-numit "pact" de NE-intervenţie asupra oamenilor, în care omul are ultimul cuvânt în favoarea unei ipotetice intervenţii divine sau lipsa acesteia. Mai concret: există posibilitatea ca lui Satana să-i fie interzis să aducă vreo vătămare fizică celor care cred şi se supun lui Dumnezeu( vezi cazul lui Iov, unde îi este interzis expres luarea vieţii lui Iov) dar în schimb Dumnezeu să se oblige la rândul Său în faţa diavolului să NU INTERVINĂ în favoarea omului decât dacă acesta CREDE cu tărie şi apelează STĂRUITOR la ajutorul Lui.  Altfel apelul disperat la credinţă din partea lui Dumnezeu adresat muritorilor mi se pare un non-sens, mai ales având în vedere limitările fizico-spirituale ale omului care nu poate crede în mod natural până ce nu vede...
    Bun...după această lungă paranteză, să presupunem că omul are credinţă şi apelează la braţul atotputernic al lui Dumnezeu. În acest moment apare în ecuaţie întrebarea de mai înainte: " Este Dumnezeu un Dumnezeu tribal care se ocupă numai de "ai Lui"? Doar de creştini, doar de adventişti, doar de..."rămăşită"? Răspunsul meu este un categoric nu! Dumnezeu nu caută la faţa omului, la religia din care provine sau la cât de multă teologie cunoaşte individul respectiv pentru a-i sări în ajutor dacă acesta I-l cere. Văduva din Sarepta, Naaman leprosul, Nabucodonosor, împărăteasa din Seba Etiopiei, curva Rahav din Ierihon, famenul etiopian botezat de Filip , sutaşul roman al cărui rob a fost vindecat , femeia samariteancă, femeia canaanită a cărui fiică era grav bolnavă, sutaşul roman Corneliu, temnicerul din Filipi, şi încă multe alte cazuri dovedesc fără îndoială că Dumnezeu nu este câtuşi de puţin părtinitor când vine vorba despre binecuvântările Sale.
    Bun...va spune cineva, dar astea sunt "basme" din trecut, poveşti frumos alcătuite de scribi anonimi. Dar azi? Unde e dovada astăzi că Dumnezeu răspunde atunci când este chemat? De ce nu mai face minuni uluitoare pentru acei care nu Îl cunosc teoretic aşa de bine, dar în schimb apelează stăruitor la El în rugăciune? Ei bine, şi aceasta este o atitudine vădit tendenţioasă la adresa lui Dumnezeu , nesprijinită însă nici ea de fapte concrete. Şi, pentru conformitate, vă prezint pe scurt întâmplările a două persoane din cercul meu de prieteni , neadventişti, cărora Dumnezeu le-a răspuns în mod providenţial atunci când era vorba de chestiuni cu adevărat mai arzătoare decât plata urgentă a unor lăzi cu bere...
     Primul caz este cel al unei foste colege de liceu ortodoxe, Corina. Acum doi ani mi-a povestit personal cum soţul ei, de meserie mecanic de locomotivă în Marea Britanie, trecuse cu bine printr-o păţanie care îl putea costa mult mai mult decât serviciul. În ciuda răspunderii enorme pe care o aduce cu sine o astfel de meserie, el obişnuia să consume pe ascuns droguri mai "uşoare", achiziţionate de pe internet, dar care îi puneau serios sub semnul întrebării jobul şi chiar libertatea dacă era prins. Neascultând de rugăminţile soţiei şi nici de conştiinţă, într-o zi a fost prins şi detectat pozitiv la un control de rutină inopinat. A sunat-o pe Corina, i-a mărturisit disperat nenorocirea...iar fosta mea colegă a amuţit... urma ca el să-şi piardă job-ul şi chiar să fie arestat. Dar atunci şi-a adus aminte şi de discuţiile din liceu cu mine şi a dorit să încerce personal pe Dumnezeul ăsta nemaipomenit, aşa cum Îl prezentam eu. A început să se roage disperată ca la al doilea control, mai sofisticat decât primul , rezultatele să iasă....negative! Erau foarte mici şanse, desigur, deoarece se ştie că atât drogurile cât şi alcoolul rămân în sânge mai mult de 24 ore de la data ingerării, iar la unele droguri speciale chiar mai mult timp.
     Dar ea mi-a mărturisit că s-a rugat pe toată durata reexaminării soţului său, cu lacrimi şi implorând iertare la Dumnezeu pentru soţul său. Rezultatele analizelor realizate într-un laborator mai performant decât cel mobil prin care fusese depistat pozitiv prima dată au ieşit de mai multe ori...negative!! Posibilitatea ca primul test să fi fost eronat este înlăturată de confirmarea soţului ei că, într-adevăr, a consumat droguri cu câteva ore înainte de a-şi  începe tura...
     Al doilea caz este mai recent, de acum câteva zile. Am cunoscut în Stuttgart un băiat ortodox în urmă cu vreo două luni şi jumătate. Nu avea de muncă, nu avea permis de muncă în Germania şi nu mai avea nici bani...decât vreo 100 de euro. Ajunsese la limită din toate punctele de vedere, exact ca şi mine acum vreun an şi jumătate. Aşa că am vorbit cu el împreună cu altă familie reformistă prietenă şi l-am încurajat să nu cedeze, să creadă că Dumnezeu va găsi o soluţie şi pentru el. Lucru extrem de greu posibil din punct de vedere omenesc, aici, în Germania...unde munca la negru este extrem de rar întâlnită.
   Timp de două săptămâni ne-am rugat împreună cu el şi pentru el ca Dumnezeu să intervină, să găsească o cale acolo unde el şi noi nu întrezăream nici-una.  După două săptămâni personal m-am oprit din rugăciune, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru răspuns mai înainte de a şti ceva despre Radu, prietenul meu. L-am sunat şi mi-a confirmat că răspunsul de la Dumnezeu se lăsa încă...aşteptat. Eu însă nu m-am mai rugat...doar I-am mulţumit lui Dumnezeu. Peste două zile, m-a sunat să-mi spună că fusese luat undeva la o fermă de nişte foşti prieteni ca să îngrijească pe-acolo...şi am crezut amândoi că acela fusese răspunsul lui Dumnezeu. Dar ne înşelam amândoi: acum câteva zile am primit un mail de la el prin care mă înştiinţa că a fost chemat de urgenţă
la centrul de testări pentru utilaje agricole ale Societatii germane pentru Agricultura, aceeaşi societate unde făcuse anul trecut o practică în cadrul facultăţii pe care a absolvit-o aici. Din nou...un răspuns uimitor, ca urmare a credinţei sale.
      Acestea sunt doar două cazuri recente ale prietenilor mei, însă sunt convins că astfel de "coincidenţe" ciudate sunt multe, dar nu le cunoaştem. Ele mă fac însă ferm în convingerea mea că Dumnezeu nu este câtuşi de puţin interesat de religia pe care o ai, de biserica la care mergi, sau de dogmele pe care le confesezi... Ci doar de un singur lucru: de CREDINŢA TA în El!!! Mi se pare absurd aşadar să arunci blamul pe Dumnezeu pentru faptul că "o lume întreagă zace în cel rău."( 1 Ioan 5,19) Mi se pare absurd să-l învinovăţeşti pentru faptul că de foarte multe ori tace. Şi mi se pare şi mai absurd să-L judeci pentru faptul că nu intervine AŞA cum vrei tu şi CÂND vrei tu. Există, recunosc, multe mistere în ceea ce priveşte intervenţia divină în viaţa muritorilor. Altfel, poate că Dumnezeu n-ar mai fi Dumnezeu. Dar de aici şi până la a crede că Dumnezeu e interesat doar de "oile casei lui Israel" în timp ce lasă să moară de foame şi suferinţă o lume întreagă mi se pare cel puţin infantil.

68 de comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. părerea mea e că unul din mistere e ceea ce se numește un duh zdrobit. (mi-a plăcut tare mult ceea ce a spus Derek Prince (din nou!) despre acest subiect. )

    http://pasipecaleacredintei.wordpress.com/2011/03/01/de-la-natural-la-supranatural-2/

    RăspundețiȘtergere
  3. Mizantropescu,
    Am spus din start ca e doar o perspectivă personală, şi nu răspunsuri definitive. Nimeni nu ştie EXACT cum este intervenţionismul lui Dumnezeu. Dar aşa mi-l închipui eu, pe scurt.
    Realităţile supranaturale ne depăşesc pe toţi la un moment dat. Dar asta nu ne face nici să spunem că Dumnezeu ar fi unul..tribal, de genul "io şi cu ai mei, restul ducă-se"... Nu?

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Sa ne rugam deci ca Domnul sa ne descopere Legea Cauzalitatii."

    eu cred că o putem descoperi citind Biblia.

    RăspundețiȘtergere
  6. http://youtu.be/inuzhj95Swo

    @Martin
    Conform Bibliei, credinta este darul lui Dumnezeu. Daca este asa nu pare un cerc inchis?
    Adica mie nu-mi raspunde pentru ca nu am credinta, dar credinta o da tot El. Cum iti explici acest cerc inchis?

    Imi place ca ai abordat aceasta tema, care poate sa te elibereze de preconceptii daca o lasi sa patrunda adanc in inima. Hai sa o intoarcem pe toate partile.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am gasit videoclipul melodiei de mai sus si m-am gandit ca-i mai interesanta cu imagini.
    http://youtu.be/yXSp4g_9SjI

    RăspundețiȘtergere
  8. Martin zice: Timp de două săptămâni ne-am rugat împreună cu el şi pentru el ca Dumnezeu să intervină, să găsească o cale acolo unde el şi noi nu întrezăream nici-una.

    Nu inteleg de ce a fost nevoie de 2 saptamani. Raspunsul standard, dogmatic suna in felul urmator: A fost un test al credintei, ne-a facut bine lasand totul in grija Lui, noi a trebuit decat sa-i cerem.
    Dar ti-ai pus intrebarea daca nu faceai cele 2 saptamani de sac si cenusa, oare nu s-ar fi intamplat acelasi lucru? De ce excluzi aceasta posibilitate?

    La primul caz povestit, zici ca Dumnezeu a facut un "smen"?

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesantă şi chiar impresionantă melodia celor de la Vama. Au în refren enormă dreptate când spun" Dumnezeu ne-a lăsat să ne facem de cap"...mult mai mare chiar decât orice biserică creştină care atribuie pedepsele, cutremurele, catastrofele, etc, etc...lui Dumnezeu.
    Acuma...cu credinţa. Ai aparent foarte multă dreptate cu cercul închis de care aminteşti. Dar să-ţi explic şi de ce spun "aparent".

    Credinţa este independentă de prezenţa sau absenţa probelor empirice. De acord? poţi avea probele în faţa ta, şi totuşi să rămâi...NEcredincios. Aşa erau fariseii şi saducheii, cei din Nazaret, etc. Şi poţi fi credincios neavând nici-o probă că Dumnezeu te va asculta.
    Aşa cum pune acel verset problema, credinţa nu are nimic de a face cu liberul nostru arbitru, ci numai cu agentul divin. Care agent poate împărţi credinţa numai cui vrea şi când vrea. Ei bine, această concepţie este greşită. Credinţa are enorm de a face cu liberul nostru arbitru, dar ştiu că nici în asta nu mai crezi...
    Anyway, mergând mai departe. Dacă numai D-zeu ar da credinţa şi omul nu ar avea nimic de zis în tot acest proces, atunci da...Dumnezeu ar fi vinovatul principal pentru tot ce se întâmplă în lume. Dar, să fim serioşi...Tare mi-e că e tocmai invers şi omul nu ar crede în Dumnezeu nici dacă i-ar băga Acesta degetele în ochi. Se numeşte scurt: mândrie, ambiţie, sau cum mai vrei tu.

    RăspundețiȘtergere
  10. Termenul de 2 saptamani a fost pur şi simplu o alegere personală. Putea să fie o zi, sau o lună, deci e nerelevant. Apoi nu a fost nici sac, nici cenuşă...nici pe departe. Ci o convorbire cu cineva care ne e prieten dacă Îi acceptăm prietenia. Nu m-am rugat câte 30 minute zilnic, ci scurt,şi la obiect.
    Nu am exclus nici-o posibilitate, deci nici pe aceea că dacă nu m-aş fi rugat, băiatul găsea ceva de lucru. Dar ştii cum sună ce propui tu?
    E ca şi cum un om însetat ar primi apă în mijlocul deşertului deodată în mod cu totul inexplicabil, şi ca răspuns la o rugăciune disperată, dar...după ce s-a şters la bot, îşi zice: " e aiurea...nu a fost nici-un Dumnezeu şi nici-un drac. A fost un izvor cu apă ce a apărut de la sine...
    Merge şi-aşa, nu zic nu....

    RăspundețiȘtergere
  11. Daca ai stii cate coincidente se intampla in lume...
    Cred ca stii exemplul meu cu fetita ce se roaga la Dumnezeu sa o scape de un viol si nu se intampla acest lucru. Ce zici, ii lipseste credinta?
    Acum ceva vreme ascultam la bbc despre atrocitatile comise in bosnia, despre obiceiul militarilor de a viola mamele in fata copiilor si invers. Cata lipsa de credinta crezi ca mai e si aici?

    RăspundețiȘtergere
  12. jemiol,
    Ce pretinzi cu argumentul ăsta? Că Dumnezeu în milioanele de cazuri de viol, sau crime este surd? Sau şi mai rău, sadic? Du-ţi ideea până la capăt te rog, dacă ai vreuna. Chiar sunt curios.

    RăspundețiȘtergere
  13. Pai eu nu am insinuat asa ceva. Iti spun doar atat. Daca Dumnezeu intervine in viata oamenilor dupa criteriile amintite de tine, nu pot sa-L numesc Dumnezeu universal ci tribal, asa cum bine spui. Tu vrei raspunsuri doar de dragul de a nu avea intrebari suspendate. Eu traiesc foarte bine cu intrebarile. Nu le ofer raspunsuri doar pentru a inchide cercul.

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu am multe întrebări rămase fără răspuns, să nu crezi. Să nu crezi că îmi place numai culorile negru şi alb....
    Acuma, vreau răspunsuri pentru că sunt curios, vreau să cunosc lumea, omul şi, de ce nu, pe Dumnezeu. Doar de-aia discutăm aici. Nu ca să arătăm cuiva că unul are adevărul sau altul nu. În plus, eu însumi mă resetez constant.
    Şi totuşi...exact cum Isus a spus clar şi răspicat că "mântuirea vine de la iudei", tot la fel putm fi şi noi siguri de ceva. Măcar de ceva, nu?!? Că îndoindu-ne de dragul îndoielii mi se pare nebunie, nu înţelepciune.
    Ei bine, eu sunt sigur că Dumnezeu este universal , al întregului pământ şi al oricărui om, indiferent de rasă sau religie, ptr că asta îmi spune biblia, mai ales Isus. Isus nu a murit doar pentru evrei. Iar dacă nu a murit doar ptr evrei, înseamnă că e un Dumnezeu universal. E chiar aşa de greu?

    Unde eu sunt blocat de ceva timp este la înţelegerea MODULUI de intervenţie a lui Dumnezeu. De ce unora( le răspunde imediat, altora după foarte mult timp, iar altora deloc? Că are El toane? Mi se pare infantil acest răspuns. Dar dacă este El însuşi condiţionat de ceva şi de cineva în ceea ce-i priveşte intervenţionismul? Aici cred eu că trebuie să insistăm.

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Martin
    Mai lasa Biblia aia si mai pune mana si mai citeste si alte carti. Nu spun ca nu-i buna, dar mi se pare infantil (termenul tu l-ai folosit mai sus) sa citesti o singura carte toata viata. Sunt sigur ca nu ai citit numai una, dar cu siguranta ai citit putine care sa aduca argumente "impotriva bibliei". Chiar Biblia spune: Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun. Un om de stiinta spunea: "Daca citesti numai biblia ramai un om prost."
    Acum, eu zic sa te integrezi printre oameni si sa vezi cum stau lucrurile de fapt.

    RăspundețiȘtergere
  17. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  18. "Unde eu sunt blocat de ceva timp este la înţelegerea MODULUI de intervenţie a lui Dumnezeu. De ce unora( le răspunde imediat, altora după foarte mult timp, iar altora deloc? Că are El toane? Mi se pare infantil acest răspuns. Dar dacă este El însuşi condiţionat de ceva şi de cineva în ceea ce-i priveşte intervenţionismul?"

    La asta mă gândesc și eu de o vreme... am impresia că e condiționat de propriul lui cuvânt... gândindu-mă la asta mă tot "învârt" (în cerc deocamdată :) ) prin Deuteronom 28 unde se vorbeste de binecuvântări și blesteme. Probabil că pentru anumite evenimente din viața noastră sunt responsabili părinții, strămoșii sau poate chiar țara în care ne-am născut... Problema este că nu știu cum am putea ieși de sub această condiționare... e clar că e posibil, dar cum facem asta în mod concret?!?!

    RăspundețiȘtergere
  19. @ jemiol

    " Mai lasă biblia aia şi..." chiar nu ştiu dacă ai spus-o tu sau...În rest, oricine poate bine vedea că citesc ŞI lucrări ateiste, precum ultima carte a lui Stephen Hawking şi am citit de ex şi The God Delusion a lui Richard Dawkins. Deci...ai nimerit cam aiurea. Chiar citesc foarte multe în afară de biblie.
    Ceea ce mă amuză la tine este că îmi reproşezi mie că nu văd bine cum stau lucrurile:-))

    @ Mizantropescu:

    Ai zis bine despre mine că nu sunt căldicel. Deci nu sunt laodiceean. Deci nu sunt nici adventist. Pentru că nu sunt. Nu ( mai ) sunt.
    Dar nu o să-mi fie niciodată ruşine să recunosc public şi laturile(doctrinele) bune ale adventismului, aşa cum nu mi-e ruşine să-l fac tot public cu ou şi cu oţet. Încerc să fiu echilibrat, atâta tot.
    Încă ceva, ce eu consider esenţial: NU TREBUIE să gândim amândoi la fel în toate punctele. Important e să rămânem prieteni şi să ne stimăm reciproc, cu sau fără Ellen White:-) NU?!?
    Acum, haideţi să revenim la subiect, if you want. Intervenţionismul lui Dumnezeu...despre ce vorbeam deci?...

    RăspundețiȘtergere
  20. O sa mai imi permit un offline: incearca istorie Martin. Multa istorie si carti ce iti pune intrebari. Nu trebuie sa citesti carti sataniste ci carti neutre. Sunt o multime.
    Poti incepe cu Bart ehrman si cartile de istorie a religiilor, culturilor antice. Nu a fost cu intentie rea. Eu nu-ti cer sa gandesti aceleasi lucruri ca mine ci doar sa fii onest cu tine insuti.

    RăspundețiȘtergere
  21. Mihaela,

    "La asta mă gândesc și eu de o vreme... am impresia că e condiționat de propriul lui cuvânt".
    Intuieşti genial, şi nu o zic ca să te flatez. Spunea psalmistul " cel neprihănit nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui" ( PS 15,4). Ei bine, dacă acel neprihănit este chiar Dumnezeu, atunci chiar dacă a promis libertate de acţiune diavolului în defavoarea intereselor Sale, i-o voi da acestuia din urmă, dar cu condiţii...( vezi cazul Iov)
    Tocmai asta e, marea controversă dintre GOD & Devil e un puzzle imposibil de intrigi, enigme, acuzaţii, contraziceri, etc, etc încât din perspecztivă umană e enorm de greu să dibuieşti răspunsul corect. Iar din această dificultate unii trag concluzia că Dumnezeu şi diavolul nu există, fiind doar închipuiri omeneşti, iar alţii trag nişte concluzii pe care le impun altora cu forţa. Tragic şi comic, în acelaşi timp.

    Condiţionările despre care vorbeşti e alt subiect interesant. Unele, precum cele genetice, e imposibil să scapi de ele pe cale normală, naturală. E nevoie de ceva supranatural ca un om care a moştenit de exemplu epilepsie să poată fi vindecat.
    Dar există condiţionări intelectuale, spirituale, sociale, de care poţi scăpa, dacă vrei cu adevărat. Tu însăţi eşti un exemplu. Ai fost cândva atee, dar la un moment dar ai ales să crezi şi altfel.
    Despre Deuteronom 28, îţi pot spune că este un limbaj arhaic, conceput pentru o haită de sălbatici, aşa cum era atunci poporul evreu. Dumnezeu nu trimite niciodată blesteme, durere şi suferinţă. Doar că el pleacă, dacă i-o ceri insistent, închinându-te altor zei. Iar "zeii" aceia sunt atât de recunoscători că i-ai primit în casa ta( Matei 12, 44-45) că încep imediat să te " binecuvinteze" din plin.

    RăspundețiȘtergere
  22. Nu trebuie să îţi ceri scuze, Jemiol. Nu mi-ai greşit cu nimic, cred. Doar că văd că eşti dintr-o falsă impresie pornit greşit împotriva mea. Nu sunt robul nici-unei biserici, dogme, religii sau ce mai zici tu. Efectiv gândesc liber, aşa cum o faci şi tu. Şi citesc şi cărţi "periculoase", cum ar fi cele de Bart Ehrman. Numai că nu le pot citi pe toate deodată.
    Pentru mine însă, biblia rămâne Înţelepciune. E ceva în ea care nu găseşti în celelalte cărţi, oricât de savante ar fi.

    Oricum, dacă ar fi să-ţi întorc sfatul, mi-ai permite să te sfătuiesc să mai citeşti şi biblia din când în când? Tare mi-e mie că ai nelijat-o serios în ultima vreme:-)))

    RăspundețiȘtergere
  23. Martin, eu cred că și noi suntem tot o haită de sălbatici doar că ne camuflăm într-un mod mai performat sălbăticia. Putem fi sub har (și atunci Deuteronom 28 e anulat) dar dacă cădem de sub har ne situăm sub blestemul legii si tot ce scrie acolo e valabil.

    Personal eu consider împărțirea Bibliei în două părți un non sens, Dumnezeul VT este acelasi cu al Noului Testament, în El nu există nici o umbră de schimbare. De altfel Biblia bisericii primitive a fost doat VT pentru că NT nu era încă scris.

    Acum nu stiu ce să zic dacă eu am ales să nu mai fiu atee sau a fost un cadou... și asta e iar o întrebare la care nu am găsit un răspuns: Există oare în viața fiecăruia dintre noi un moment decisiv in care alegem? în care argumentele în favoarea divinității să fie atât de puternice încât să nu putem face altceva decât să cădem în genunchi în fața majestății lui Dumnezeu? sau dimpotrivă să alegem să-l sfidăm mai departe în mod constient, voluntar?

    scuze că am deraiat de la subiect.

    RăspundețiȘtergere
  24. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  25. Mihaela,

    Când am spus sălbatici, m-am referit la o naţiune din epoca fierului, unde educaţia şi standardele morale lipseau uenori şi la casele regale, dapăi la nişte indivizi de-abia eliberaţi din robie cruntă şi dornici de răzbunare.

    Împărţirea bibliei în două este pur şi simplu o convenţie umană de la Niceea, 325 dH. Pentru mine, cea mai mare surpriză posibilă a fost să înţeleg că Dumnezeu a permis omului să scrie despre El ce-a vrut, bune şi rele. Ptr că te asigur că la o primă citire a bibliei, ateii au foarte multe motive să-l ridiculizeze pe Dumnezeu. însă Dumnezeu s-a descoperit cel mai bine pe sine nu în biblia iudaică, nu în Tora, nu în profeţi, etc...ci în persoana lui Isus din Nazaret. În el a trăit deplinătatea Duhului Sfânt, şi ar fi bine să privim mai mult la cruce şi evanghelii decât la episoadele sângeroase din Vt, care fie vorba între noi, s-ar putea să fie mult prea mult produsul unor scribi din sec 6 iH care doreau să-şi creeze o identitate naţională prin istoria scrisă a aventurilor lor, decât realitatea 100% autentică a evenimentelor aşa cum s-au produs ele.

    RăspundețiȘtergere
  26. în ceea ce priveşte desprinderea ta de ateism, eu unul zic că a fost un amestec de intervenţie divină şi de alegere personală. Nu a dat buzna în viaţa ta, ci ţi-a pus probabil nişte argumente pe masă, şi tu nu ai mai putut zice nimic, decât să taci în faţa bunătăţii Sale.
    Dar e clar că ai ales conştientă. Cum la fel de conştient îl resping şi ateii. Tu crezi că fariseii chiar nu erau convinşi uneori că Isus este mult mai mult decât un om?!? Ba da...numai că acest lucru implica nişte renunţări din partea lor...şi cum nu vroiau în ruptul capului să renunţe la unele chestii...îl respingeau în mod deliberat, conştient.

    Faza e că chiar şi după convertire, trebuie predare zilnică...altfel n-ai făcut nimic. E, aici e partea care dă bătăi de cap.

    RăspundețiȘtergere
  27. @Mihaela
    Dumnezeu nu a scris Biblia cu degetul sau asa cum prost suntem manipulati sa credem. In Biblie exista foarte mult "balast cultural". Dumnezeul Vechiului Testament nu are cum sa fie acelasi cu Dumnezeul Noului Testament. Chiar si in NT vedem influente culturale la tot pasul. Ideea de baza a Biblie ar trebui sa sune ceva de genul: Dumnezeu ne-a infiat prin ratiune: "Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi". Acest cuvant ne-a invatat sa fim rationali sai dezvoltam sentimente si sa fim dumnezei.

    RăspundețiȘtergere
  28. @Martin
    Biblia inca o citesc si uneori sunt oripilat de sensurile pe care le gasesc. In Biblie trebuie sa urmezi acel fir rosu care indeamna la morala la dragoste si nu la razboi fie el chiar si intre lumile nevazute.
    Pentru binele oricarei persoane este bine sa-si diversifice studiul.

    RăspundețiȘtergere
  29. Jemiol,

    De acord cu ce i-ai spus Mihaelei şi de acord şi cu oripilarea despre care vorbeşti. Dar tocmai de aceea devine biblia fascinantă, tocmai pentru că este un puzzle plin de balast omenesc împletit cu descoperiri şi acţiuni pur divine. Nici-o carte umană nu este ca biblia tocmai din pricina substratului suprauman care reiese din paginile ei.
    Şi pe mine mă obsedează de ani buni "împăcarea" vechiului cu noul testament, şi chiar am dedicat o temă numită " Problema răului" special pentru aceasta. Cred că EGW a fosr foarte inspirată când ne-a recomandat în aces sens să studiem biblia nu începând cu Geneza sau cu Apocalipsa, ci începând cu ...Golgota! Acolo este adevărata descoperire a caracterului lui Dumnezeu...restul s-ar putea să fie foarte mult balast uman, aşa cum zici.

    RăspundețiȘtergere
  30. Premisa lui Martin Luther mi se pare corectă – pentru a primi ajutorul divin, acesta trebuie în primul rând dorit şi cerut.

    Cred că problema intervenţiilor Divine preferenţiale se rezolvă dacă mai introducem un element în ecuaţie: Dumnezeu nu intervine decât foarte rar (poate chiar niciodată!) pentru bunăstarea noastră pământească, dar intervine ori de câte ori este nevoie când este în joc destinul nostru veşnic.

    Este o mare diferenţă între experienţele unui cleric care s-a rugat să-i păstreze Dumnezeu loc liber în parcare, şi UAU, Dumnezeu chiar i l-a păstrat în fiecare zi, şi experienţele unor misionari, de pildă. Autorul cărţii “Am văzut mâna lui Dumnezeu” povesteşte o mulţime de experienţe supranaturale în urma cărora băştinaşii cărora le predica el s-au convertit la creştinism. Cartea a fost publicată postum, la cererea lui.

    Claudiu era foarte revoltat la gândul că Dumnezeu răspunde la asemenea cereri, dar lasă copii să moară de foame. Dar de ce să nu sesisăm diferenţa? În primele cazuri era în joc bunăstarea pământească – satisfacţia pastorului de a-şi parca maşina fără probleme, stomacul copiilor, în fine viaţa lor pământească; în cazurile celelalte, era în joc salvarea unor suflete, ceea ce schimbă datele problemei.
    Dumnezeu poate că a intervenit în cazul tău, Martin, pentru a-i pune pe gânduri pe poliţaii respectivi să o ia în serios cu religia; la fel şi pe soţia şefului tău, sau poate chiar pe tine.
    Nu-L putem condamna pe Dumnezeu că nu intervine în situaţii tragice, deoarece nu cunoaştem starea spirituală a oamenilor care trec prin ele. Poate copiii care mor de foame au asigurat destinul veşnic.

    E clar că nu am răspuns la toată suferinţa din lume, dar asta nu ar trebui să mă facă să neg miracolele din viaţa mea. “When God gives you a blessing, you don’t ask why it was sent” – asta e din prince of egypt.

    RăspundețiȘtergere
  31. Mulţumesc pentru comment, Mihai.
    E clar că Dumnezeu este preocupat în primul rând de binele nostru veşnic. Dar asta să însemne că nu este interesat de binele nostru temporar? Nici asta nu pot să cred.
    Cred mai degrabă că prin alegerile pe care noi le facem zilnic determinăm soarta noastră, temporară şi veşnică. Faptul că răspunde uneori la cereri mai neesenţiale( cum este cea cu plata berii sau neblocarea roţii de la maşină) este după părerea mea, numai pentru ca să Îl provocăm la experienţe şi mai mari. Dumnezeu ADORĂ să vadă credinţa noastră. Este lucrul care îi face cea mai mare plăcere posibilă...tot la fel cum oricărui tată pământesc îi face plăcere să vadă că fiul său are încredere în el.

    RăspundețiȘtergere
  32. M.L.
    Mie imi pare ca dumnezeul tau pe care ti-l imaginezi cam umbla dupa placeri sinistre. Adica e multumit cand oamenii ii cer ajutor in lucruri mici, pentru ca la cele mari nu se arunca. In alta ordine de idei este dispus sa ofere o viata fara de moarte vesnica si ca aceasta oferta este limitata in functie de stocul locasurilor pregatite.
    M.L. "Nostru" asta de care vorbesti nu exista. Suntem atat de mult influentati de multe conditionari incat nu putem spune ca putem alege ceva in mod independent "al nostru". Intr-adevar il putem alege pe Dumnezeu sau pe dumnezeu, pe Adevar sau inchipuire.

    RăspundețiȘtergere
  33. "Adica e multumit cand oamenii ii cer ajutor in lucruri mici, pentru ca la cele mari nu se arunca."
    Asta ai scos-o de la tine din... căpşor, pentru că eu nu am afirmat şi nici gândit aşa ceva.Se numeşte răstâlmăcire. ba da, Dumnezeu se bagă şi la cele mari. Învierea lui Lazăr, potolirea foametei a peste 5000 de persoane, învierea fiului văduvei din Nain, ca să nu mai spun răscumpărarea neamului omenesc dând ca jertfă pe unicul Său Fiu, toate acestea sunt destul de mari, zic eu. Numai că pentru ochii tăi spirituali sunt inexistente.
    Iar pe prietenii mei nu i-a ascultat la lucruri minore. Unul nu mai avea cu ce să trăiască, iar la altul putea să fie vorba de ceva şi mai grav, anume un arest. Încurcate sunt căile Domnului, nu zic nu, dar că nu se bagă la cele mari, este o afirmaţie cât se poate de tendenţioasă, nesprijinită de date concrete. Sorry.
    Într-adevăr, suntem influenţaţi de condiţionările generale de căderea în păcat. Dar tu nu pricepi că Isus a înfrânt aceste condiţionări? Şi că dacă vrem cu adevărat şi CREDEM, exact acelaşi lucru este posibil şi nouă? Ba cred că pricepi, dar NU VREI să crezi!!!
    Chestia cu condiţionările este scuza oricărui pedofil,homosexual, criminal sau beţiv. Chiar nu poţi mai mult de atât? PAvel spune cu totul şi cu totul altceva despre cum PUTEM să biruim aceste condiţionări de moarte. Dar sigur tu te-ai obişnuit să vezi numai partea negativistă a paharului de ceva timp încoace!

    RăspundețiȘtergere
  34. @ Martin, e clar: suntem conditionati.
    Stii bancul ala cu Mos Craciun in Somalia ?
    Cum nu ? Pai, ti'l spun!
    Cica merge Mosul in Somalia, sa imparta daruri la copii. Si ia pe rand pe cate unu' in brate, sa'i asculte poezia. La un moment dat, il ia in brate pe unu' slaaab, ca un ogar afgan. Si'l intreaba: " Ai fost cuminte " " Daaa!!" - zice copilul. "Si...ai papat tot ?"-il intrebe Mosul. "Nuuu.." ( ca n'a avut ce. ) - raspunde copilul. " Pai, atunci nu primesti nici cadou "
    Mie mi se pare ca uneori suntem conditionati cam asa, si ca Dumnezeu mai face si cate'un misto de noi.

    RăspundețiȘtergere
  35. "Dumnezeu nu a scris Biblia cu degetul sau asa cum prost suntem manipulati sa credem. In Biblie exista foarte mult "balast cultural". Dumnezeul Vechiului Testament nu are cum sa fie acelasi cu Dumnezeul Noului Testament."

    Eu cred că toată Biblia a fost inspirată de Dumnezeu și nimic nu e la întâmplare

    "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire," 2 Timotei 3:16

    Diferența dintre VT și Noul Testament este dată că noi nu ne mai "luptăm împotriva cărnii și a sângelui" ci împotriva unor forțe spirituale, demonice. Dar lupta e în esență aceeași doar că armele noastre diferă (armele noastre sunt spirituale)

    ps. sunt conștientă că o parte dintre divergențe noastre sunt datorate faptului că doctrina adventistă consideră ca iadul nu există (ceea ce eu personal nu cred)

    RăspundețiȘtergere
  36. Raiul:
    Şi Domnul mi-a arătat mie12 un ţinut nemărginit din afara lumii, răspândind
    strălucire şi lumină, iar văzduhul era luminat de razele soarelui şi pământul înflorea
    de flori ce nu se veştejeau şi era plin de miresme şi plante, cu flori frumoase şi nepie-
    ritoare şi încărcate de roade binecuvântate. Iar locuitorii acelui tărâm erau înveşmântaţi în lumina îngerilor strălucitori
    şi lumina lor era la fel până în ţara lor; şi îngerii pluteau printre ei.
    Iadul:
    Şi acolo se aflau oameni spânzuraţi de limbă: şi aceştia erau hulitorii căii
    celor drepţi; iar dedesubtul lor ardea focul, pârjolindu-i şi pedepsindu-i, Şi acolo era o mlaştină mare, plină de noroi încins, în care se aflau oamenii care stricaseră dreptatea, şi îngerii osânditori îi chinuiau, Şi mai erau şi alţii, femei spânzurate de păr deasupra acelei mocirle care bolborosea: şi acestea erau cele care se împodobeau ca să săvârşească adulter; iar bărbaţii care se împreunaseră cu ele în spurcăciunea adulterului atârnau spânzuraţi de picioare cu capetele vârâte în mocirla aceea. Şi am zis: „N-am crezut că voi veni într-un astfel de loc”
    Şi am văzut ucigaşi şi pe cei care uneltiseră împreună cu ei aruncaţi într-un loc
    strâmtorat, plin de şerpi răi, loviţi de aceste fiare, şi astfel întorşi de pe o parte pe alta în acea osândă; şi viermi ca nişte nori întunecaţi îi chinuiau. Iar sufletele celor omorâţi [de către ei] stăteau şi priveau pedepsirea acelor ucigaşi şi spuneau: „O, Doamne, dreaptă este judecata Ta. Şi aproape de locul acela am văzut un alt loc îngust în care curgea sângele şi murdăria celor pedepsiţi şi arăta de parcă ar fi fost un lac. Şi acolo şedeau femei cărora sângele le venea până la gât, iar în faţa lor stăteau, jelind, mulţi copii care se născuseră din ele înainte de a le veni sorocul; iar dinspre ei săreau scântei de foc şi le izbeau pe femei în ochi: iar acestea erau blestematele care procreaseră şi-şi lepădaseră pruncii. Alte femei şi alţi bărbaţi erau pârjoliţi în partea din mijloc şi erau aruncaţi într-un loc întunecat şi erau loviţi de duhuri rele, iar măruntaiele lor erau mâncate de viermi neobosiţi: iar aceştia erau cei care prigoniseră pe cei drepţi şi îi dăduseră prinşi.
    Iar lângă aceştia erau alţi bărbaţi şi femei care îşi muşcau buzele, şi erau pedepsiţi să li se înfigă un fier încins în ochi: iar aceştia erau cei care batjocoriseră şi huliseră calea dreptăţii. Şi în faţa lor se aflau alţi bărbaţi şi femei care îşi muşcau limbile, care aveau
    limbi de foc în gurile lor: şi aceştia erau martorii mincinoşi.
    Iar într-un alt loc se aflau pietre mai ascuţite decât sabia ori secera, încinse la
    foc, iar femei şi bărbaţi în veşminte zdrenţăroase şi murdare se rostogoleau peste ele
    încoace şi încolo drept pedeapsă: iar aceştia erau bogaţii care se încrezuseră în bogăţiile
    lor şi nu avuseră milă de orfani şi văduve, şi nesocotiseră porunca lui Dumnezeu.Iar într-un alt iaz mare - plin cu smoală, sânge şi mocirlă care bolborosea -, stăteau femei şi bărbaţi cufundaţi până la genunchi: şi aceştia erau cămătarii şi cei care luaseră camătă la camătă.
    Şi alţi bărbaţi şi femei erau azvârliţi de pe o stâncă până la poalele ei şi iarăşi erau duşi în vârf de cei care erau puşi să-i pedepsească să urce înapoi pe stâncă, iar de-acolo aruncaţi din nou jos şi nu aveau răgaz de la această osândă: aceştia erau cei care îşi întinaseră trupurile purtându-se ca femeile; iar femeile care îi însoţeau erau cele care se culcaseră una cu alta ca bărbat şi femeie. Şi lângă stânca aceea era un loc cu mult foc şi se aflau acolo oameni care îşi făcuseră cu mâinilelor chipuri cioplite în loc de Dumnezeu. Iar alături de aceştia erau alţi bărbaţi şi femei, care aveau vergi şi se loveau unul pe celălalt fără să se opreascădin tr-o astfel de pedeapsă.
    Şi iarăşi alţii lângă ei, femei şi bărbaţi, arzând şi întorcându-se de pe o parte pe alta şi pârjolindu-se: şi aceştia erau cei care părăsiseră calea lui Dumnezeu.

    @Mihaela, asa ar trebui sa fie raiul si iadul?

    RăspundețiȘtergere
  37. @ Mizantropescu
    Da, intr-adevar, bancul tau e o foarte "serioasa" dovada despre faptul ca Dumnezeu isi cam bate joc de noi, ce sa zic...

    @Mihaela
    Dupa cum vezi, eu invit lumea pe blogul meu la credinta, dar insa la o credinta inteligenta, bazata pe dovezi( chiar daca acestea sunt uneori putine)si nu pe superstitie.
    Ideea ca toata biblia ar fi inspirata de Dumnezeu, cfm versetului de mai sus al lui Pavel, este eronata. In primul rand, cand a scris asta, Pavel nici macar nu se referea la ce numim noi azi Scriptura, ci la Torah, Ketuvim si Nevii´im, care ar fi vechiul testament crestin.
    In al doilea rand, istoria e istorie si nu mai poate fi ascunsa sau negata. Grosul povestirilor din Tora nu a fost scris de Moise, ci de altcineva anonim prin sec 6 iH, preluand desigur traditii orale mai mult sau mai putin adevarate. E multa informatie serioasa despre asta pe internet.
    Asa ca acuza unora ca biblia "spala creierele" este in parte adevarata. Cei care iau biblia literal, mai ales in partea sa vechi testamentara, intra in niste dileme foarte serioase, mai ales cu privire la caracterul lui Dumnezeu, plin de violenta, razbunare, gelozie, etc...Daca stai sa te gandesti ca s-ar putea sa fie vorba acolo si despre mult balast uman, se mai disipeaza ceata. Dar, asta, clar, il contrazice pe Pavel.
    Adevarul,Mihaela, nu se gaseste in Scriptura decat in mod partial, TOCMAI pentru faptul ca a fost scrisa de om, care este supus greselilor de orice fel. Dar, intr-adevar, exista si multe indicii ca ea este mai mult decat o simpla carte, fie si numai prin faptul ca transforma uluitor vieti de oameni...
    Adevarul trebuie CAUTAT in Scriptura, pentru ca el nu se afla la suprafata. Insusi Isus in parabola margaritarului de mare pret, ne spunea ceva despre asta. Eu cred ca adevarul nu se afla in textul scris atat de mult, cat se afla in dialectica ideilor. Tocmai asta e motivul pentru care Socrate sau Isus nu au scris nici-o carte. Stiau ei ce stiau...si au fost adevarate genii.
    Iad? Iadul este, ca si doctrina aberanta a trinitatii, marca indiscutabila a romano-catolicismului de dupa Niceea. Niciodata nu au crezut crestinii pana atunci intr-un loc unde sufletele mortilor sunt chinuite. In evanghelii vei gasi idei adiacente despre asta, dar din nou, e foarte mult de discutat. Ideea principala este ca doctrina iadului si doctrina unui Dumnezeu atotputernic si plin de iubire se resping reciproc. Nu pot convietui laolalta oricat te-ai forta sa le impaci.
    In rest, cred si eu ca si tine ca avem de-a face zilnic cu o lupta spirituala cu entitati nevazute si maligne. Totul se petrece( si aici au dreptate ateii) la nivel mental, prin ganduri.

    RăspundețiȘtergere
  38. M.L. mai cauta! 1 si 2 Timotei nu a fost scrisa de Pavel. A fost scrisa de un autor ce s-a folosit de "autoritatea si notorietatea" lui Pavel. De asemenea nici Tit si nici Evrei nu sunt scrise de Pavel. Sunt pozitii serioase ce trebuie verificate.

    RăspundețiȘtergere
  39. Erata: " Dar insa la o credinta inteligenta..." scuze ptr repetitie.

    RăspundețiȘtergere
  40. Jemiol. brr!! unde ai găsit descrierea iadului?

    Martin, eu cred că creierele sunt mai degrabă spălate de tradițiile bisericilor... părerea mea este că Biblia este cea mai logică carte care a fost scrisă vreodată... consider că e mai important să investesc timp în a înțelege mesajul pe care vrea să mi-l transmită decât să încerc să verific cine a scris-o. Bineînțeles fără să consider inutil acest din urmă aspect ci doar secundar.

    ps. îmi place că ai schimbat setarea la comentarii și mi-e mult mai comod să comentez.

    RăspundețiȘtergere
  41. Martin, pentru mine singurele dovezi ar fi de altă natură:

    "Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

    RăspundețiȘtergere
  42. Martin ma’ friend, te’oi ruga sa judeci impartial. Adica, daca ma judeci pe mine cu o masura, judec’o si pa soru’ta EGW…
    Ti’am mai spus odata ca tu ai talentul de’a nu vedea adevarul nici daca te loveste peste ochi, da’ pare ca o fost o parte care nu ti’o placut si’ai uitat’o. I’m your friend, si’ti aduc aminte !
    Deci, fi atent o tira la ce ineptie spui tu acilea:

    “ NU! Nu cred că Dumnezeu se joacă de-a v-aţi ascunselea cu oamenii. Ci cred mai degrabă că omul nu are suficientă credinţă ca să ceară intervenţia divină.”

    Io ti’am dat exemplul cu Mos Craciun da’ n’ai preceput. Deci, ma tem ca tre’ sa insist.
    Sa luam ca exemplu doua versete din epistola preaiubitului nostru frate intru Hristos, Iacov. Carele ne zice asa:
    “Iacov 4:2
    Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
    Iacov 4:3
    Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.”

    Deci, luam de pilda copii aia plini de vina din Africa, care mor cu sutele de foame zi de zi. Dumnezeu nu numai ca e atotputernic, dar mai e si atoatestiutor ! Deci, putine sanse sa nu fi ajuns si la masale informatia aia…
    De ce mor in continuare ?
    Raspuns: pt ca nu ne’am rugat pt ei ! Pai,..exista si unii care s’or rugat deja ! De ce mor in continuare ? Pt ca nu s’au rugat bine, bre ! Ori n’or stat correct pe jerunti, or’ n’or avut credinta ! Ca asa zice omu’ in epistola !
    Iar logica mea de sapiens sapiens, aia cea rea, cea care’mi sopteste zi si noapte la ureche tot soiu’ de mizerii care tin de logica elementara, imi spune ca un dumnezeu care nu numai ca se face ca nu vede, dar ii mai si lasa pe nenorocitii aia la cheremul necredintei noastre, nu prea’I sanatos la minte !
    Deci Martin, bag sama, a nu stiu cata oara, ca dumnezeul unanim acceptat are creier de bibilica. Si e tribal. Da’ rau de tot.
    Sau…….
    …..nu exista !

    RăspundețiȘtergere
  43. Mizantropescu, ceea ce spui tu nu poate fi explicat dacă ignorăm VT.
    "Dumnezeu pedepsește păcatul părinților în copii până la a treia sau a patra generație" este din punctul meu de vedere singura explicație. Sigur, asta intră în conflict cu umanismul nostru care ne face să ne considerăm mai buni decât Dumnezeu și în consecință să credem (în mod eronat) că Dumnezeu e numai dragoste. Sigur, acest lucru e adevărat dar nu trebuie să uităm că Dumnezeu este și dreptate. Și dreptatea e usturătoare câteodată.

    Pe scurt răspunsul care l-am găsit eu este următorul: Africa este un continent în care vrăjitoria și ocultismul sunt la rang de cinste. Ceea îi plasează direct sub blestemul legii descris în Deuteronom 28 http://biblia.resursecrestine.ro/citeste/deuteronomul/28

    Cum înțeleg eu: părinții practică ocultismul, deschid în viața lor o poartă pe care satan nu se sfieste să intre si transmit mostenire copiilor aceste spirite satanice care le ruinează viața. Acest lucru este valabil cu oricare păcat. Deschidem o poartă și cel rău are dreptul legal să intre în funcție de gravitatea păcatelor noastre. De aceea noul testament zice "să nu apună soarele peste mânia voastră ca să nu dați acces diavolului" Orice păcat cât de mic nemărturisit în timp util ne transformă în victime ale lui Satan. Iar responsabilitatea ne revine doar nouă.

    RăspundețiȘtergere
  44. "Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”

    despre modul în care acest auto-blestem a funcționat ne spune mai multe istoria poporului Israel

    RăspundețiȘtergere
  45. @mihaela
    Descroerea ii este atribuita lui Petru. Cum ti se pare? Pare demn de un Dumnezeu al dragostei?

    RăspundețiȘtergere
  46. Jemiol, eu nu mă simt în măsură să judec dacă descrierea e demnă sau nu de un Dumnezeu al dragostei. Cred că sentimentalismul nostru nu are nimic de-a face cu cunoașterea lui Dumnezeu pentru că nu ne putem imagina măsura în care un păcat căt de mic al nostru Îl rănește....

    Crezi că dacă lucrurile ar fi atât de lejere precum ne-ar place nouă să credem-Isus ar fi acceptat să moară pe cruce pentru noi? A acceptat să moară tocmai pentru a ne evita astfel de suferințe. Îți poți imagina cât de crudă și inumană a fost acea moarte? Și totuși Dumnezeu a permis-o! De ce, dacă nu pentru a ne evita nouă suferințe și mai cumplite?

    RăspundețiȘtergere
  47. Mihaela. Ia sa vedem ce intelegi tu d'acilea: daca de maine te implici activ in salvarea copiilor din Africa, si nu mai mor pe capete, te consider un dumnezeu. N'o sa ma rog la tine, cum nu ma rog nici la celalalt. Dar iti dau grade !

    RăspundețiȘtergere
  48. @ jemiol
    Take it easy... Bart Ehrman spune altceva decât ce spui tu. Eşti sigur că nu exagerezi? Doar 1 Timotei se pare că nu a fost scrisă de Pavel în mod destul de sigur, însă în ceea ce priveşte Tit şi mai ales Evrei nici cercetătorii nu au un răspuns clar. Este posibil să o fi scris totuşi Pavel. Hai măcar să fim consecvenţi cu ce zic ei, dacă tot mergem pe consecvenţă...

    @ Mizantropescu:
    My friend, argumentul tău cu bancul respectiv, în afară de faptul că este...hilar, este şi infantil. Şi zic asta pentru că numai un copil supărat pe părinţi începe să afirme în stânga şi-n dreapta că mama sau tata e rău, numai pentru că aceştia nu răspund aşteptărilor lui. Acuma sper că nu te mai superi iar şi-ţi iei bagajele cum nu sunt de acord cu tine.
    Problema suferinţei pe Terra este foarte complexă şi nu cred că merită a fi abordată prin bancuri sau caterincă. Tu ştii bine suferinţa mea. Aş fi putut să-mi deschid un blog în care să-l înjur pe Dumnezeu pe faţă( şi aş fi avut foarte serioase motive)dar nu am făcut-o pentru că aceasta nu aduce nimic, decât mai multă frustrare. De aceea te-aş ruga, dacă eu nu-L persiflez pe Dumnezeu, să nu o faci nici tu. Ok? Sper să nu mai fie nevoie de alt warning de genul ăsta. De mine, de Ellen White, de cine vrei tu, poţi să te iei şi să ne judeci, dar pe Dumnezeu nu îl cunoaşte nimeni cu adevărat.
    Dar...poate te-am înţeles eu greşit, nu zic nu. Acum...ce vrei concret să zici? Cum îl vezi tu pe Dumnezeu?!? CA să pricep şi eu. Că eu mi-am spus punctul de vedere.

    RăspundețiȘtergere
  49. @ Mihaela
    "Cum înțeleg eu: părinții practică ocultismul, deschid în viața lor o poartă pe care satan nu se sfieste să intre si transmit mostenire copiilor aceste spirite satanice care le ruinează viața. Acest lucru este valabil cu oricare păcat. Deschidem o poartă și cel rău are dreptul legal să intre în funcție de gravitatea păcatelor noastre."

    Mihaela, este formidabil ce spui tu aici. Pai tu înţelegi mai mult ca toţi pastorii adventişti si de orice soi la un loc.
    Deci...nu Dumnezeu trebuie tras la răspundere pentru tot cortegiul funebru de nenorociri şi suferinţă care ne-au invadat după cădere, ci altcineva. Iona,în burta peştelui, spunea ceva ce este o axiomă pentru mine: "Cei ce se lipesc de idoli deserti indeparteaza indurarea de la ei."
    Cu alte cuvinte, atunci când omul alege să slujească un domn crud, potrivnic lui Dumnezeu, are parte de consecinţe ca atare. Dacă coroborezi această deducţie cu alte cuvinte de-ale lui Isus din care reiese clar că Satana este "stăpânitorul lumii acesteia"...atunci tabloul este deja mai complet. Cu cât te retragi mai mult de sub acoperământul celui prea Înalt, cu atât eşti confruntat mai sigur cu consecinţe nefaste.
    Exemplul iudeilor, pe care l-ai amintit, este revelator. E vinovat cu ceva Dumnezeu în ceea ce priveşte holocaustul şi lungile secole de prigoană prin care au trecut evreii? Sau e vinovat Cezarul, fie cel vizibil fie cel invizibil, căruia ei s-au declarat pe faţă acum 2000 de ani că îi aparţin?!?
    În acelaşi fel, e vinovat Dumnezeu de copii din Somalia sau din India care muncesc ca sclavi cu milioanele? Sau oamenii de acolo care prin religii diabolice permit subjugarea omului de către om?
    În plus. Isus nu a intervenit, atunci când a trăit pe pământ, pentru alungarea romanilor sau abolirea sclaviei. Acest argument ar trebui să fie unul definitiv pentru oameni ca Jemiol sau Mizantropescu. Dumnezeu nu este nici ambulanţă, nici servicii sociale, nici ONG. Ci Dumnezeu se identifică cu omul care suferă:
    " Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, (Evr.2:14)".
    Prietenii mei Îl confundă pe Dumnezeu cu un ONG sau cu serviciile sociale. Dumnezeu este doar Mântuitor, Răscumpărător, Salvator din cea mai grea problemă pe care oamenii NU O POT REZOLVA: moartea. Cât despre foame şi sărăcie, stă în mâna omului să fie rezolvată.

    RăspundețiȘtergere
  50. Așa e Martin stă doar în mâna noastră să rezolvăm problemele. Imediat după înviere Isus a transferat autoritatea Sa asupra ucenicilor, iar ucenici suntem și noi dacă păstrăm învățătura Sa. Primind autoritatea avem responsabilitatea să o punem în practică. Satan are puterea, noi avem autoritatea, iar autoritatea prevalează puterii. Dar dacă nu suntem conștienți că o avem e ca și cum am fi pierdut deja războiul. Nu degeaba apocalipsa repetă în numărate rânduri "Celui ce va invinge" Nu putem învinge dacă stăm pasivi...

    Scriind asta mi-am adus aminte de un vis povestit K.Hagin. Stătea de vorbă cu Isus și la un moment dat un demon s-a interpus între el și Isus în așa manieră încât dialogul a devenit imposibil. K.H a așteptat ca Isus să facă ceva dar Isus n-a făcut nimic. Într-un final i-a poruncit demonului (în numele lui Isus) să tacă/plece ceea ce s-a întâmplat imediat. Contrariat l-a întrebat pe Isus de ce nu a făcut nimic, iar răspunsul a fost: Nu am putut face nimic pentru că ți-am dat ție autotitatea și mijloacele să te descurci singur.

    p.s. ceea ce scriu eu aici sunt învățăminte culese de pe internet sau citite de prin cărți (și verificate de mine în lumina Bibliei pe care eu o iau mot-à-mot :) ) Există oameni minunați cărora le datorez ceea ce știu...
    Cu alte cuvinte meritul meu e inexistent :)

    RăspundețiȘtergere
  51. Mizantropescu,
    A mă implica activ ar fi ca și cum aș încerca să tratez efectele ignorând cauza. Degeaba tratăm la nesfârșit efectele dacă cauza problemelor există și africanilor nici prin cap nu le trece să renunțe la practicile lor oculte, care au devenit pentru ei un stil de viață.

    Nu vreau să înțelegi că sunt împotriva campaniilor umanitare care îi ajută ci doar constat (cu realism zic eu) că aceste campanii nu reușesc să țină pasul cu nevoile lor mereu crescânde... de ce? tocmai din cauză că s-au plasat sub blestemul legii, că l-au ales pe Satan ca stăpân întorcându-i spatele lui Dumnezeu și atunci Dumnezeu care e un domn le respectă alegerea. El nu forțează pe nimeni. Alegerea și consecințele acestei alegeri ne aparțin.

    RăspundețiȘtergere
  52. M.L. Ai o referinta privitoare la afirmatia de mai sus? Bart Ehrman in mai multe randuri a spus ca s-ar parea ca nu ar fi. Tu ai ascultat argumentele istoricilor? Stiai ca matei si luca au fost copiate dupa Marcu, care, apropo, nu contine nimic despre inviere?

    RăspundețiȘtergere
  53. @ Martin, pretine, io nu'mi iau bagajelele doar atunci cand te porti ca din topor.
    Si cred ca pot sa spun ce vreau. Nu'mi place sa fiu conditionat. Nici de intelegerea ta, nici de acceptabilitatea ta. Si daca ma mai ameninti, fie si la modul fin, n'o sa'ti spun niciodata cum il vad pe Dumnezeu. Te las sa'l vezi asa cum vrei tu. Si crede'ma: mai mare pedeapsa nici nu'ti trebuie. :))

    RăspundețiȘtergere
  54. @ Mihaela...un raspuns, o combinatie intre rational si tribal ( ca sa pastram topicul )

    Tu, crestinul, esti indemnat sa'ti iubesti dusmanii chiar daca ei se inchina la o broasca. Deci, ajuta'i, nu'i judeca. Umanitatea, apropos de broasca, e cu stiina la nivelul broastei. Si persista sa actioneze in basa unor credinte, avandu'si izvorul in diferite culturi, mai mult sau mai putin avansate.
    Tu esti european. Cel putin din nascare. Nu cred ca ai cu nimic mai multe merite decat nunul nascut in Africa si se inchina la o moima. E doar din cauza culturii din care provii, asta e tot ce te deosebeste.
    Orgoliul tau, te va racai si chinui, si'mi vei face apel azi-maine la ratiune - ca sa'mi arati ca tu esti superioara alora ! Si'atunci sa te vad cum scoti camasa ! Ca io te'oi provoca ! :)
    Prieteneste, evident.

    RăspundețiȘtergere
  55. @ Jemiol

    La care afirmaţie a mea te referi concret...că am făcut mai multe. Da, ştiu ce zici despre evanghelia lui marcu. Şi...ce vrei să zici cu asta?

    RăspundețiȘtergere
  56. Sigur că-s îndemnată să-mi iubesc dușmanii și asta a devenit mai simplu când am înțeles că adevărații dușmani nu sunt persoanele fizice ci spiritele demonice din spatele persoanelor. A iubi oamenii nu înseamnă a fi de acord cu ideile (adică greșelile :) ) lor ci dimpotrivă de a le spune adevărul chiar dacă e incomod, chiar dacă în aparență acest lucru poate fi considerat ca o lipsă de dragoste.

    Sigur că n-am mai multe merite decât un african ce se închină la o moimă :) dar... cine spune că ne naștem toți egali? (dacă nu pun la socoteală umanismul, care după părerea mea (și nu numai :-) ) e precursorul lui antechrist.) Nici măcar în aceeași familie nu suntem cu toții egali, unii moștenesc anumite deficiențe genetice, alții nu, unii sunt mai predispuși la boli, alții beau și fumează și n-au probleme de sănătate... și exemplele ar putea continua la nesfârșit. Cine spune că lumea ar fi dreaptă? Cum ar putea fi dreaptă cât timp Satan este "dumnezeul acestei lumi"? și noi stăm cu mâinile în sân încercând doar să cârpim (în mod științific) pe ici colo câte o bucățică nesemnificativă?

    Cum aș putea eu să-i ajut? că ține în primul rând de ei... tot ce pot să fac este să sprijin financiar ceea ce face biserica mea în Haiti (evanghelizare și construcție de case) șă mă rog și eu împreună cu cei din biserica ca evanghelizarea să aibă succes... și chiar dacă nu putem schimba lumea măcar încercăm să aducem o schimbare în viața unora.

    RăspundețiȘtergere
  57. Ok, Mihaela, mersi de raspuns.
    Deci," Cum ar putea fi dreaptă cât timp Satan este "dumnezeul acestei lumi"? și noi stăm cu mâinile în sân încercând doar să cârpim (în mod științific) pe ici colo câte o bucățică nesemnificativă?"
    te intreb, la modul foarte serios. Daca n'am carpi la modul stiintific, ai prefera sa carpim la modil religios ?
    Iar la capitolul trei, " (evanghelizare și construcție de case)", io as alege varianta doi. Si tu daca ai fi in mare necaz tot aceeasi ai alege'o. Cu evanghelizarea de creiere parca nu te'ai multumi... tot la papa ajunge omul.

    Doi: Cam cum ai defini tu spiritele demonice din spatele persoanelor ? Hai, ca te ajut, luandu'ti posibilitatea de'a ma plagia: negre, cu coada lunga, rau intentionate, cu furca cu 3 dinti, inteligente, imateriale. Ce alte caracteristici iti imaginezi ca mai intrunesc ?

    RăspundețiȘtergere
  58. Din păcate la nivel religios nu e de ajuns o cârpeală. E necesară o naștere din nou. Dacă problema ar fi rezolvată la nivel spiritual rezolvarea problemelor materiale ar fi doar o consecință firească a acestui lucru. Biblia numește sărăcia blestem și prosperitatea binecuvântare. Cine afirmă altceva are creierul intoxicat de vreo religie :) Voia Domnului pentru noi (nu mai caut acum versetul) e să avem o viață agreabilă, plăcută și desăvârșită.

    Sunt de acord că construcția de case a avut un impact mai concret în viața haitienilor, și e lucrul cu care trebuia început. Abia după ce vor locui o vreme în confortul caselor poate, poate, își vor pune întrebarea ce anume i-a făcut pe oamenii ăia să-și sacrifice concediile ca să-i ajute pe ei și poate că vor înțelege.

    Referitor la spiritele demonice mi-e capul calendar de câte seminarii am ascultat în ultima vreme... nici nu sunt în stare să-mi adun ideile ca să fac un rezumat... informația este extrem de complexă. Dacă africanii se închină la moime :) aproape că m-am închinat și eu la iPod-ul meu și n-am ieșit din casă decât cu el pe urechi :) și am ascultat zeci de ore de informații, pe care acum încerc să mi le sedimentez în creier :) dar nu te speria că scapi așa ușor :) revin cât de curând cu detalii.

    Cu descrierea eu zic că ești pe aproape :) cum altfel și-ar fi imaginat oamenii că arată diavolul dacă nimeni nu l-ar fi întâlnit niciodată... am impresia că există descrieri independente din epoci diferite și toate par a avea câte ceva în comun. (evident că în seminariile de care vorbeam nu era vorba de așa ceva :) )

    wow! nu pot să cred că am scris un comentariu atât de lung... sper să ai răbdare să-l citești :)

    RăspundețiȘtergere
  59. "Sunt de acord că construcția de case a avut un impact mai concret în viața haitienilor, și e lucrul cu care trebuia început."

    Vezi, incepem sa ne intelegem. Prin termenul folosit, "concret", esti de acord ca realitatea e cel mai bun prieten al omului. Oamenii aia, au fost ajutati IN REALITATE. Daca ar fi "actionat" o gasca de adventisti, acestia s'ar fi rugat. Lucru care inhiba pornirile concrete.
    Daca nu am dreptate, citeste biblia. Unde spune ca unii isi arata credinta din faptele lor.
    Probabil ca o sa ajungem si la stadiul doi, rugaciunea. But not yet...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  60. Mizantropescu, eu tocmai asta încerc să spun :) Religia nu e o filosofie, nu sunt doar vorbe sofisticate ci fapte.

    "ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU NU STĂ ÎN VORBE, CI ÎN PUTERE.”

    E ipocrizie curată (sau un deserviciu făcut religiei) să-i vorbești unei persoane sinistrate de Dumnezeu în timp ce tu locuiești bine mersi intr-o casă călduroasă, ai tot ce-ți trebuie și nici prin cap nu-ți trece să o ajuți în mod concret. Întâi o ajuți și pe urmă îi vorbești- și asta doar dacă e de acord.

    Cum spuneam mai sus mie nu-mi ajung dovezile teoretice, filosofice sau pur intelectuale că Dumnezeu există, mă zgârie pe creier resemnarea în fața inevitabilului... Dumnezeu este viu și își manifestă prezența în mod concret acolo unde biserica e de acord cu acest lucru.... există biserici în care minunile sunt concrete și constante, dar din păcate există și biserici (moarte spiritual) care refuză cest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  61. @ Mizantropescu
    Tu spui: "Daca ar fi "actionat" o gasca de adventisti, acestia s'ar fi rugat. Lucru care inhiba pornirile concrete."
    Acuzaţia asta e iarăşi aruncată ca nuca-n perete. Adventiştii (ca de altfel orice alţi practicanţi de religie) se fac vinovaţi de multe lucruri, nu zic nu, dar asta e o generalizare total absurdă. E ca şi cum ai zice că românii sunt un popor de nesimţiţi, numai ptr faptul că sunt conduşi de nesimţiţii din parlament/guvern. deci...chiar dacă e o undă de adevăr în ea, generalizarea este nepermisă.
    Există o groază de organizaţii worldwide AZS de ajutorare( ADRA de ex) sau în România TinServ, alcătuit numai din tineri voluntari care au făcut la fiecare inundaţie foarte mult bine oamenilor. Ţi-o zice unul care critică foarte tare biserica adventistă:-)

    În al doilea rând, de ce ar fi greşit să şi te rogi pentru cineva flămând( prin asta pot include o gamă mai largă de înţelesuri, de la o vorbă de duh până la evanghelizare). Oare Isus nu a rostit mai întâi predica de pe munte( cine ştie cât o fi durat?!?) şi abia după aceea le-a dat pâine şi peşte? A avea grijă numai de trupul omului, neglijând necesităţile lui spirituale, e la fel de insuficient cu a face invers. Isus a dat poruncă expres ucenicilor să înveţe pe oameni adevărul, nu numai să le dea pâine şi peşte.

    RăspundețiȘtergere
  62. Mihaela, sunt curios de detaliile promise despre diavol:-).

    RăspundețiȘtergere
  63. Martin, eu zic că acei oameni l-au urmat de bunăvoie pe Isus, deci au fost interesați de învățăturile Lui până acolo încât au acceptat să rabde de foame ca să-l audă. Dacă oamenii sunt interesați de hrana spirituală este ceea ce trebuie să le oferim, dar dacă nu sunt interesați... le dăm întâi de mâncare în speranța ca asta îi va ajuta să-și pună întrebări.

    Eu zic că nu degeaba Isus și-a trimis ucenicii în lume să propăvăduiască Evanghelia doar după ce le-a dat puterea să-i vindece pe cei bolnavi sau să scoată duhurile necurate. Întotdeauna predicarea Evangheliei ar trebui să fie însoțită de semne și minuni...

    ps. câteodată nu știu să mă exprim așa cum aș vrea, vreau să spun că tot ce scriu eu aici sunt părerile mele fără nici o pretenție că aș avea dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  64. Mihaela, nu te simţi în vreun fel complexată de exprimările tale. Mie îmi plac mult comentariile tale şi sintonizez cu ele de multe ori.
    În plus aici nu suntem ca să ne impunem teoriile, ci ca împreună să căutăm adevărul, din poziţia unora care sunt la ani lumină încă de nebănuitele lui faţete. Numai s-o facem în respect unii faţă de alţii si faţă de ideea de Adevăr.

    RăspundețiȘtergere
  65. @ Martin, cu totul intamplator am fost martor la niste scene de ipocrizie care ar fi rascolit orice om sanatos la minte. In care, adventisti binecredinciosi, cu posibilitati materiale acceptabile, se rugau pt altii. Iar la intrebarea mea logica " da' de ce nu si miscati un deget pt ei ? " am primit un raspuns care m'a dat pe spate: Dumnezeu se ocupa de toate.
    Serios ?
    Pai, de'acu incolo, cand iti vezi fratele picat intr'un sant, trece pe langa el, dar nu uita sa te rogi sa'i rezolve dumnezeu problema.
    P'orma seara, culca'te linistit.
    Ai facut ce trebuia.

    Si sigur ca nu toti adventistii sunt asa. Aici am exagerat generalizand.

    RăspundețiȘtergere
  66. sa stii ca am sa-mi fac timp sa citesc, imi place blogul acesta

    RăspundețiȘtergere
  67. Comment la afirmatia lui Juniol:
    Dragul meu, daca tu crezi sau nu ce scrie in Scriptura, aceasta nu stabileste faptul de a fi corect sau nu, decat pentru persoana ta.
    Totusi, crezi sau nu, eu ma simt obligat sa-ti atrag atentia despre scrisoarea apostolului Pavel catre Tit, care are doar trei capitole si in care in versetul 3 din cap.1 se spune ca Dumnezeu este Mantuitorul nostru, la fel si in cap 3.4, ca apoi in 3.6 sa fie numit Isus ca Mantuitorul nostru. Pentru mine, lucrul acesta (de altfel descoperirea intregii Biblii spune asa )ma face sa fiu ferm convins ca Dumnezeul Vechiului Testament este ACELASI Domn al Noului Testament, ceea ce Pavel afirma, cum am spune noi , NAGRU PA ALB in cap.2.13 spunand ca : "harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul acesta cu cumpatare, dragoste si evlavie , asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor, Isus Hristos
    EL, (MARELE DUMNEZEU-superlativ singular-cat cerul de pamant departe de filozofiile lumesti despre sfanta treime-) S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege si sa-si CURATEASCA un norod care sa fie al LUI, plin de ravna pentru FAPTE bune
    Eu CRED ca pavel are dreptate si spun AMIN ! poti spune si tu la fel? esti somat sa raspunzi acum, sau sa taci (cel putin pana te mai gandesti serios la relatia ta cu acel Mare Dumnezeu, care vorba Mihaelei, a scris ambele carti ale Bibliei, ca Singur autor , dar transmise oamenilor prin persoane diferite, alese de El, in epoci diferite ale istoriei omului pe pamant . a scris Ioan Dascal (pt ca pe blogul acesta sub profilul de Anonim e cel mai usor de postat comentariile)

    RăspundețiȘtergere