Apa- proiect inteligent sau simple coincidenţe? ( III )

        Având în vedere multitudinea de proprietăţi ciudate ale apei menţionate până acum, chiar şi unii savanţi puternic ancoraţi în viziunea mecanicistă/ deterministă a lumii şi-au pus fără să vrea întrebarea: „ Stă în spatele „invenţiei” apei o inteligenţă cosmică, adică Dumnezeu? Este absolut uimitor că foarte multe dintre „anomaliile” apei sunt absolut necesare şi perfect ideale pentru existenţa vieţii, şi în plus pentru perpetuarea acesteia. Să fie toate acestea doar simple coincidenţe sau întâmplări?!?

        Aici încep enigmele cu care se confruntă savanţii, deoarece toate atributele moleculelor de apă îi provoacă să depăşească limitele clasice ale felului lor de gândire, provocându-i pur şi simplu la filozofie.  Până de curând ei se considerau pe un teren stabil în ceea ce priveşte apa din punct de vedere ştiinţific, ocolind intenţionat întrebarea „ de ce” şi acordând mai ales atenţie întrebării „cum”. Multe din anomaliile apei se pot totuşi explica formal. Iar celelalte neregularităţi se vor explica într-o bună zi, speră aceştia.

    Cu toate acestea, medicul japonez Masaru Emoto, susţinător al medicinii alternative, a atribuit printr-o serie de experimente chiar virtuţi mistice apei. El afirmă că apa poate nici mai mult nici mai puţin decât să...gândească şi să simtă, deoarece are memorie!!!  În cartea sa „Mesajul apei” el a publicat sute de fotografii făcute la microscop a unor probe îngheţate de apă. În cursul experimentelor a fost folosită apă mereu din aceeaşi sursă, dar care înainte de a fi adusă la starea de îngheţ a fost supusă unei „influenţe” diferite, din punct de vedere mental. De exemplu, atunci când s-a rostit în faţa unei probe de apă cuvintele „mulţumesc”,

„recunoştinţă” , sau s-a difuzat muzică de Bach, Mozart sau Beethoven  s-au creat la nivel molecular minunate cristale. În schimb, atunci când s-a rostit expresia „eşti un idiot”  sau „Hitler”, sau la difuzarea muzicii heavy rock , apa a reacţionat „speriată”, formând grupări moleculare cu totul haotice. 

 

         Medicul homeopat japonez nu a fost luat în seamă, desigur, de societatea mai „ serioasă” a oamenilor de ştiinţă, întrucât experimentele lui nu au întrunit toate condiţiile necesare unei teorii ştiinţifice unanim recunoscute. Dar începând cu 2004, acest lucru a început să se schimbe. Batjocurei iniţiale i-a luat locul stupoarea şi fascinaţia deopotrivă. Despre ce este vorba?

        Bernd Kröplin, inginer diplomat şi profesor la universitatea din Stuttgart, premiat de mai multe ori pentru cercetările şi invenţiile  sale în  domeniul aeronautic, împreună cu fotografa Ruth Kübler au analizat fotografii macro ale unor picături de apă în proces de evaporare. Figurile rotunde formate în cadrul acestui proces au arătat multe şi diferite structuri ale moleculelor de apă. Kröplin a vrut să ştie dacă aceste structuri sunt datorate hazardului sau au de-a face cu influenţe exterioare. Astfel au apărut de exemplu în condiţii fizice şi chimice perfect identice figuri structurale cu totul diferite, având de-a face mai degrabă cu starea psihică a persoanelor care participau la experiment. Aceleaşi rezultate remarcabil diferite au rămas valabile şi atunci când mai mulţi experimentatori au folosit aceeaşi pipetă  prin care apa era picurată pe suprafaţa de sticla dinaintea microscopului.  Dar nu numai atât: chiar şi la acelaşi experimentator au apărut structuri diferite, după cum era starea sa psihică în acel moment( îndoială, euforie, nervozitate, etc).

     Deosebit de interesante au fost experimentele realizate cu salivă şi urină. Astfel, picături uscate de salivă au arătat structuri total diferite înainte şi după o folosire a telefonului mobil timp de 30 secunde. În cadrul acestui experiment a fost luată în considerare numai radiaţiile emise de aparat şi nu conţinutul vreunei convorbiri, deoarece nu a fost efectuată o convorbire în sine. S-a observat că radiaţia emisă de telefon a determinat apariţia unor structuri neregulate, haotice.

     Concluzia raportului lui Kröplin a fost aceea că picăturile de apă au arătat că ele reprezintă ca un fel de oglindă a psihicului experimentatorului!!  Ceea ce spun fotografiile în detaliu fiecare în parte, este însă necunoscut. Kröplin a întâmpinat serioase dificultăţi în a convinge alţi oameni de ştiinţă să i se alăture în cercetări. Toţi se tem de batjocura şi degradarea din punct de vedere ştiinţific pe care ar presupune-o aplecarea spre un domeniu considerat mai mult ezoteric. Dar experimentele din laborator nu pot fi negate: „există o indiscutabilă legătură”- afirmă Kroeplin – „între ordonarea structurală a lichidelor (şi în mod deosebit a apei) şi procesele spirituale şi emoţionale ale fiinţei umane.”  Întru aceasta, el invită orice om de ştiinţă să se convingă făcând propriile xperimente. 

    

       Dar, aşa cum spusesem la începutul acestui mic serial despre apă, savanţii ţin mult mai degrabă la ideologia lor deterministă încăpăţânată, care scoate din start orice fenomen supranatural din calcule, decât să îşi lărgească orizontul despre lume şi viaţă, acceptând umil concluziile spre care converg toate datele.  Lucru vădit, mai degrabă ar trece cerul şi pământul, decât ca un om de ştiinţă să accepte că în spatele a ceea ce se vede există ceva mult mai înalt, invizibil, şi care ţine totul împreună. Şi un „ceva” sau „cineva” care este dotat cu o supremă inteligenţă. Motto-ul ştiinţei de azi este „văd, dar tot nu pot să cred”. Biblia însă ne învaţă că nu atât ceea ce se vede contează cu adevărat, ci ceea ce nu se vede ( 2 Corinteni 4,18).

     În încheiere, vă ofer un documentar video care rezumă în mod fascinant tot ceea ce a fost spus până acum. Vizionare plăcută.

Apa - amplu documentar pe video.crestinortodox.ro