duminică, 7 august 2011

Păcatul contra lui Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu şi alte anacronisme


            
           Poate că ar fi trebuit să vorbesc despre asta încă de la început. Nu putem avea o viziune corectă asupra a ceea ce este păcatul şi consecinţele acestuia atât timp cât avem o greşită impresie despre Dumnezeu. Şi nu putem avea o corectă impresie despre Dumnezeu atâta timp cât căutările noastre se mărginesc exclusiv la biblie, ca şi cum ea ar deţine toate răspunsurile. Sunt perfect conştient că evangheliile prezintă cea mai relevantă imagine despre caracterul lui Dumnezeu, dar de aici şi până la siguranţa întâlnită la mulţi cu privire la concepţiile lor despre  Dumnezeu e cale lungă. Dar dacă chiar biblia( Psalmi 19, Isaia 40,22) ne invită adeseori să căutăm slava lui Dumnezeu dincolo de sfera acestui pământ, adâncindu-ne privirile( şi investigaţiile) în universul infinit, poate că într-adevăr, aşa ar trebui să şi facem.
       Am auzit de nenumărate ori în mediul creştin expresia  "relaţie cu Dumnezeu" şi cum trebuie ca să ne "dăm interesul" ca să avem o cât mai bună astfel de relaţie. Dar stă în picioare un astfel de concept la o mai atentă privire? Eu cred că nu. Totul este de fapt un comportament care doreşte să contracareze nihilismul şi ateismul, sărind calul în partea cealaltă. Dacă la atei sau oamenii seculari existenţa lui Dumnezeu însăşi este pusă la îndoială, la cei foarte religioşi Dumnezeu e prezent în orice fleac, coborât la nivelul nostru uman, antropomorfizat şi bagatelizat. Practic, pentru cei obsedaţi religios, orice vis, orice întâmplare din cotidian, orice amendă, orice acident, orice succes, orice pierdere....absolut orice are de-a face cu Dumnezeu, frizând astfel domeniul patologicului. Pentru ei Dumnezeu încetează să mai fie un mister, aşa cum Îl prezintă atât vechiul cât şi noul testament(1 Timotei 6,16; Ioan 1,18), devenind un surogat divin atotprezent, gata să ajute până şi la nevoile casnice. 
     Care este adevărul? Îl putem bagateliza pe Dumnezeu, coborându-l la dimensiunea de părinte preocupat de fiecare detaliu din viaţa copiilor Săi? Bineînţeles, vor spune imediat nenumăraţi creştini. Astfel, dumnezeul lor este un dumnezeu gen Big Brother care prin camere cereşti de supraveghere "are grijă" de orice om, din orice punct de vedere, indiferent că acesta e de acord sau nu. De fapt, spun ei prin aceasta, noi nu trăim într-o lume a haosului unde se poate întâmpla orice şi oricui, ci trăim într-un stat poliţienesc dumnezeesc. Şi apropo, aici intră în poveste şi păcatul: cum ai greşit, cum ai dat de  pedeapsă.Care pedeapsă, la fel de sigur, spun aceştia, vine de la Dumnezeu. Este acesta însă adevărul? Ne spionează Dumnezeu neîncetat ca să vadă când şi cum călcăm strâmb? Şi este gata să împartă decoraţii celor evlavioşi şi amenzi usturătoare celor necredincioşi şi păcătoşi...sau lucrurile funcţionează cu totul altfel? 
      În primul rând, chiar conceptul atât de des uzitat de " relaţie cu Dumnezeu " este un anacronism din start. Nu poţi avea o relaţie, în adevăratul sens al cuvântului, cu Dumnezeul infinit. El este transcedent acestui univers, nu îl poţi vedea, şi nu îl poţi auzi în mod real. Rugăciunea, căreia nu vreau să-i ştirbesc câtuşi de puţin importanţa, este mereu strigătul NOSTRU spre el, mereu într-un singur sens, de jos în sus, şi niciodată de sus în jos. E adevărat, răspunsurile pe care le primim uneori la rugăciuni, constituie indiciul clar că Dumnezeu există şi este binevoitor, dar nicidecum că "avem o relaţie cu El".  La fel de bine i-aş putea scrie lui Angela Merkel sau lui Băsescu şi să primesc un răspuns. Dar asta nu ar însemna câtuşi de puţin că am o "relaţie" de prietenie cu aceştia.
     Dacă cineva insistă totuşi că au existat oameni extrem de apropiaţi de Dumnezeu, cărora El le-a vorbit gură către gură, numindu-i chiar prieteni, voi fi de acord, cu condiţia ca ei să recunoască la rându-le că într-o astfel de relaţie privilegiată ÎNTOTDEAUNA iniţiativa i-a aparţinut lui Dumnezeu şi nu omului. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a fost cel care şi-a ales prietenii umani, şi niciodată invers. Avraam, Iacov, Isaac, Iosif, Moise, Ghedeon, Samson,Ilie, Elisei, Iov, David, profeţii, Pavel, şi lista este foarte lungă, nu L-au chemat pe Dumnezeu şi nu au avut planurile de viaţă şi slujire care ulterior i-au făcut celebri. Ci de fiecare dată relaţia a fost iniţiativa lui Dumnezeu. Isus a demonstrat acelaşi lucru, alegându-şi el ucenicii, şi nu invers, cu excepţia lui Iuda, care s-a dovedit a fi un impostor.
      Haosul actual din creştinism este datorat în mare parte şi impresiei greşite că ne putem trage cu Dumnezeu de şireturi când dorim şi putem obţine de la El  viziuni, vise, vindecări, bogăţie, etc, etc..pe bandă rulantă...că doar îi suntem prieteni şi fii, nu? Putem pleca în "lucrare", putem evangheliza, putem face câte şi mai câte deoarece aşa ne spune El....Really? Sau realitatea e că vedem şi auzim numai năluci peste tot?
     Pentru mine adevărata dimensiune a relaţiei noastre cu Dumnezeu se traduce inevitabil  prin felul relaţiei noastre cu semenii. Aceasta este adevărata noastră relaţie cu Dumnezeu. Noul testament este plin de pasaje în care Isus sau Dumnezeu se identifică pe sine cu omul de jos, nebăgat în seamă, necunoscut, neapreciat. Tocmai fariseii erau aceia care insistau până la saturaţie pe relaţia nedemonstrabilă cu un Dumnezeu pe verticală, dar erau total corigenţi la relaţia cu un Dumnezeu pe orizontală. 
       Am cunoscut de-a lungul a peste treizeci de ani oameni din biserică care erau peste măsură de meticuloşi cu privire la "relaţia" lor cu Dumnezeu, cum să nu-L supere şi cum să nu păcătuiască contra Lui. Dar mare mi-a fost dezamăgirea şi frustrarea să văd că tocmai aceşti oameni erau cei mai nesuferiţi în relaţiile lor cu alţii. Cei mai lipsiţi de empatie faţă de semeni şi nevoile reale ale lor.  Desigur, nu înţeleseseră nimic din biblie o viaţă întreagă. 
     Ei bine, dacă conştientizăm la modul cel mai serios cu putinţă că Dumnezeu este în stare latentă în fiece om de lângă noi, aşteptând să fie descoperit şi apreciat, atunci şi expresia "păcat contra lui Dumnezeu" va căpăta o altă dimensiune,mult mai concretă. Ideea atât de înrădăcinată în mintea creştinului de azi cum că păcătuind îi facem rău lui Dumnezeu este un alt anacronism, deoarece nu ai cum să-i faci rău cuiva cu care nu ai de fapt vreo relaţie. Doar noi ne impunem să credem că păcătuind provocăm mânia, pedeapsa sau, mă rog, vreo atitudine de răspuns din partea lui Dumnezeu. Biblia spune cu totul altceva( Iov 35,5-7; Iov 22,2-3; Ieremia 7,19; Proverbe 8, 36, Ezechiel 18, 26, 29) şi anume că păcatul determină o serie de consecinţe la nivelul legilor naturale care nu au nimic de-a face cu Dumnezeu.
       În realitate, păcatul este un virus ucigaş care seamănă moartea în corpul gazdei care-l invită înăuntru. Dacă curveşti, minţi, furi, omori, fumezi, iei droguri, delapidezi, înjuri, urăşti, batjocoreşti...nu îi faci nici-un rău lui Dumnezeu, ci în primul rând ţie însuţi şi apoi celor din jurul tău. Iov 35, 8 sună cât se poate de convingător, chiar dacă cuvintele îi aparţin de fapt lui Elihu: " Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului". Şi este în perfectă concordanţă cu mesajul justificării numai prin credinţă, fără faptele legii, aşa cum a fost predicat de Pavel.
        Astfel de versete, din păcate, sunt extrem de rare în biblie. Predomină cele unde Dumnezeu se mânie, este un Dumnezeu gelos, ba uneori chiar turbează de furie. În mintea creştinului de azi, predomină imaginea unui Dumnezeu justiţiar la sfârşit, care va arunca în iadul veşnic oameni care au comis păcate pentru 50-80 de ani în viaţa aceasta...Iar în mintea adventistului, predomină imaginea unui Dumnezeu încrâncenat şi a unei judecăţi viitoare copleşitoare din care nu se ştie cine şi cum va scăpa. De-aia pentru ei, trebuie să te comporţi aici ca să-L îmblânzeşti cumva pe Dumnezeu la judecată. 
       Spuneam în introducere că biblia ( de exemplu Psalmii) ne invită să-l căutăm pe Dumnezeu înălţându-ne ochii deasupra a ceea ce a creat omul ( fie chiar şi biblia) spre ceea ce a creat Dumnezeu. Când urmăreşti documentare despre univers, când începi să înţelegi ce dimensiuni necuprinse de mintea umană are numai galaxia noastră, care este doar una din multele miliarde de miliarde de alte galaxii din Univers, când întrevezi puterea şi măreţia unui Dumnezeu ascuns probabil în aşa zisă "energie neagră" care dilată constant universul în ciuda tuturor calculelor omeneşti, când începi să înţelegi misterele fizicii cuantice, ale celor mai minuscule forme de materie sau rămâi fascinat în faţa descoperirilor din genetica actuală, începi să te întrebi inevitabil cum poţi păcătui împotriva unui Dumnezeu atât de mare? 
        În micimea şi prostia noastră, am început să născocim reguli după reguli, metode după metode, soluţii după soluţii în vederea mântuirii noastre. Şi ca să nu pierdem cumva mântuirea noastră, ţinem morţiş la metodele astea. Dar aşa ceva e absurd şi ridicol.L-am redus pe Dumnezeul infinit la o grupare bisericească, la o teorie, la un crez, la nişte ritualuri. Şi credem că suntem cu atât mai sigur salvaţi cu cât nu dăm drumul prejudecăţilor noastre. Şi în timp ce ne agăţăm disperaţi de iluzii, călcăm în picioare semenii care nu gândesc ca noi, şi ne socotim singuri buricul universului. De când şi până când este lungimea unei rochii, mâncarea din frigider, statutul unei biserici, privitul sau neprivitul la televizor şi alte mii de păcate şi păcăţele infracţiuni care au de-a face cu Dumnezeu? Şi de când şi până când este virtutea umană o trambulină spre paradis? 
      Prăpastia de miliarde ani-lumină care ne desparte de Dumnezeu nu poate fi trecută decât de Dumnezeu. Dacă el nu ar fi întins mâna să ne scoată din groapă, am fi stat acolo mult şi bine spunându-ne rugăciunile. Dacă el nu ar fi întins mâna să ne scoată din valurile reci, ne-am fi înnecat cu siguranţă oricât de buni înnotători am fi fost. De aceea, vom fi salvaţi doar când ne vom concentra la Cel care ne salvează, şi nu la metodele noastre de a face pluta pe apă. Nu vom mai avea probleme cu păcatul, atunci când vom înceta să ne mai gândim la el, gândindu-ne numai la puterea Celui fără de păcat. Ajunge cu prejudecăţile, listele prefabricate de păcate şi teama de a pierde mântuirea! Ajunge cu lupta cu păcatul şi vaietele despre firea pământească! ..."În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.  Noi Il iubim, pentru că El ne-a iubit întâi."(1 Ioan 4,18-19)
     Realitatea tristă e că aşa-zisul creştinism de azi îl " iubeşte" pe Dumnezeu pentru ca şi El să ne iubească la judecata de apoi... Să ne mai mirăm de ce nimeni din jurul nostru nu mai vrea să audă de Dumnezeu?

26 de comentarii:

  1. De ce amesteci paiele cu graul ? Tu asa lucru simplu nu poti intelege,cum ai putea pricepe faptul ca gandurile Domnului sunt departe cat cerul infinit de gandurile tale : La inceput era CUVANTUL ...si CUVANTUL era Dumnezeu. Aici traducerea este scrisa la TRECUT, iar dupa aceea , explicatiile culmineaza cu descoperirea Tainei ascunsa din vesnicii dar descoperita acum si noua, de catre apostoli, prin Duhul : Si CUVANTUL S-A FACUT TRUP si a locuit printre noi ...
    Dar se vede ca tu, Martin, nici macar nu citesti Biblia cu atentie, cum altfel ai putea vedea si ATINGE pe ACELA care ramane cu ai Sai ( Pe baza noului Legamant, ) pana la sfarsitul veacurilor ? Tu te infrupti in continuare din pomul cunostintei, din intelepciunea descrisa in Proverbe 9.1-6 , care actioneaza in acelasi fel ( prin asta este data de gol )si spune aceleasi cuvinte ca si nebunia ( vers. 13-18) , chemand pe PROSTI sa bea din VINUL AMESTECAT, imbatandu-i cu asa zisa STIINTA , ca sa nu observe ca OASPETII EI SUNT IN VAILE LOCUINTEI MORTTILOR

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne, că dreptate mai avea Mizantropescu...

    RăspundețiȘtergere
  3. Toti cei care au inteligenta superioara SUNT dumnezei. Pacatul impotriva lui Dumnezeu nu reprezinta decat un pacat impotriva propriei lui conditii, a propriei icoane. Suntem creeatori de realitati. Deci suntem responsabili in fata OGLINZII. 2Corinteni 3.18
    Mizantropescu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Apropo Martin, oare ce cauta Dumnezeu printr-un magazin in Germania, intr-o zi de sabat dand nas in nas cu tine?
    Oare faptul ca tu spui ca atingi cerul cu varful degetelor inseamna ca te ridici tu la nivelul lui D-zeu sau ca se coboara El la nivelul tau? Nu inteleg de ce ti se pare atat de copilaresc ca un Dzeu sa se amestece in problemele noastre zilnice. Isus cam asta a facut timp de 3 si jumatate.

    RăspundețiȘtergere
  5. " Si cand va veni El, ( ne spune Ioan 16.8-9 ) va dovedi lumea VINOVATA in ce priveste PACATUL, neprihanirea si judecata . In ce priveste pacatul: Fiindca ei NU CRED IN MINE "
    Puteti avea inteligenta superioara cu CARUL, la ce va va folosi , cand SINGURUL pacat pe care Dumnezeu condamna este LIPSA,--ati fost gasiti FARA -- un lucru elementar, pe care nu ati vrut sa-l luati in considerare , socotind in mintea voastra ca A AVEA CREDINTA ca tot ce scrie in BIBLIE este CUVANTUL DUMNEZEU, -nu omul dumnezeu- si ca nimic din ce e scris nu va falimenta vreodata , ci s-a implinit si se va implini LA LITERA, TOTUL, ati gandit, deci, ca a avea credinta in Cuvant este o problema aleatoare, la care omul modern trebuie sa renunte, in favoarea propriei ICOANE, la care a ajuns sa se inchine. Vinovatia condamnata nu este furtul, sau minciuna, sau curvia, acestea sunt doar CONSECINTELE ( pacatului ) necredintei ca tot ce a spus Dumnezeu este ADEVARUL . LIPSA DE CREDINTA este motivul pentru care OMUL actioneaza calcarea poruncilor si sfaturilor CREATORULUI sau. ASA A PROCEDAT MAMA NOASTRA ANCESTRALA< Eva, si asa procedeaza toata SAMANTA pe care ea a amestecat-o cu gene de ANIMAL. Dar Dumnezeu si-a trimis CUVANTUL in trup de om, prin FECIOARA, pentru ca VIATA din SANGELE lui sa curateasca pacatul din viata fiilor lui Dumnezeu, care devin NOU MASCUTI , prin credinta in LUCRAREA Lui de RASCUMPARARE EL SINGUR poate reda viata eterna, noi toti suntem DOAR creatori de realitati FICTIVE, care tin numai atata cat ne duce MINTEA pe fiecare, caci gandim, deci EXISTAM ! inca...Si asta numiti voi INTELIGENTA ? Superioara, cui ? Alegoria din Ezechiel 28 ne prezinta pe stramosul vostru, ale carui expresii le repetati cu aceeasi emfaza ! Sper sa (nu)va tulbure inima un simplu BEHAIT DE OAIE caci sunteti doar simpli colegi de specie, nu prooroci, ca Balaam, caruia a trebuit sa-i vorbeasca o magarita !

    RăspundețiȘtergere
  6. Ovidiu,
    Intrebarea pe care mi-o pui tu este foarte pertinenta si merita un raspuns mai amplu. Poate chiar un articol. Dar oricum maine o sa raspund mai pelarg.Acum sunt obosit.

    Behaitul,
    Te rog frumos, daca vrei sa iti mai public comentariile, NU MAI SCRIE CU MAJUSCULE intruna pentru ca este foarte obositor de citit. In plus, cand termini o idee si incepi alta, incepe de la capatul randului, cu alineat. Asa este mai aerisit ceea ce scrii. Poate nu ti-a spus nimeni pana acum,asa ca ti-o spun eu. Sper sa nu te superi.
    In rest, daca tu vrei sa-mi umpli blogul doar cu vorbe,dar fara nici-o idee, treaba ta, te las in pace. Dar nu te astepta sa te bag si in seama.

    RăspundețiȘtergere
  7. ovidiu,
    revin cu rüspunsuri la +ntrebarile tale.
    1. "Apropo Martin, oare ce cauta Dumnezeu printr-un magazin in Germania, intr-o zi de sabat dand nas in nas cu tine?"
    Nu ştiu dacă ai întrebat serios sau la mişto. Presupunând că ai fost serios, atunci te întreb eu ceva:îl limităm pe Dumnezeu la ceea ce trebuie sau nu trebuie să facă în sabat? Ai vrut să spui că este exlcus ca Dumnezeu să fi intervenit atunci şi acolo în ajutorul meu, doar ptr că era sabat? Aştept lămuriri...

    2. "Oare faptul ca tu spui ca atingi cerul cu varful degetelor inseamna ca te ridici tu la nivelul lui D-zeu sau ca se coboara El la nivelul tau?"
    E clar că eu nu mă ridic la nivelul Lui. Poate El să se plece la nivelul meu, dar atunci nu mai e ...El, ci o imagine despre el. Atinsul cerului cu vârful degetelor e o metaforă care poate să însemne multe, având în vedere prin ce am trecut şi unde sunt acum...din toate punctele de vedere.

    3. "Nu inteleg de ce ti se pare atat de copilaresc ca un Dzeu sa se amestece in problemele noastre zilnice. Isus cam asta a facut timp de 3 si jumatate."
    Pentru că nu-l văd pe Dumnezeu pe post de lampa lui Ali-Baba. El mi-a conferit salvare veşnică prin Isus, dar nu este contabilul, avocatul, poliţaiul, psihologul, şi mecanicul meu. Chestiunea e foarte controversată şi neclară, cel puţin ptr mine.
    Isus a refuzat să dea vreun verdict atunci când un om a venit la el rugându-l să fie judecător într-o pricină de împărţire a averii cu fratele său. "Cine M-a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi?" (Luc.12:14)...a întrebat el retoric atunci. Tu ce înţelegi din întrebarea asta? Nu că nu vroia să se implice în lucrurile de mărunţiş ale oamenilor?
    Timp de 3 anijumate, Isus a arătat omaenilor cum e Dumnezeu, dar sunt în dezacord cu tine că s-a implicat în problemele lor zilnice. Depinde ce înţelegi prin probleme zilnice acuma...Dacă posedarea de demoni, bolile grave şi moartea ţi se par fleacuri de zi cu zi, atunci Isus s-a implicat. Altfel...aştept să-mi dai tu exemple concrete unde el şi-a băgat nasul în treburile mărunte ale oamenilor. Chiar sunt curios!
    Serios...nu ştiu cum se implică Dumnezeu în viaţa mea. Îmi place să cred că o face, dar cum anume, când şi prin cine sau ce acţionează...este un mister. Nu ştim mai nimic despre asta, părerea mea! Dar aştept să mă contrazici...

    RăspundețiȘtergere
  8. Deci frate Behaila, daca amicul Martin nu te baga in sama din motive lesne de inteles, iaca.. io te bag.
    Caracterisitca oamenilor marunti este ca pandesc pe la colturi gata sa sara la grumazul celor care nu sunt de acord cu ei. La fel este si cazul tau.
    Ce este specific specimenelor ca tine este faptul ca performeaza in a spune nimic in multe cuvinte, si ca penibilul sa fie scos in evidenta, se folosesc majuscule, ( ale caror insemnatate o invatam in clasele 1-2.. ). Mai urmeaza sa folosesti 3 virgule si 4 semne de exclamatie acolo unde tie ti se pare ca spui un lucru genial. Sunt sigur ca profetia mea se va implini.
    Cat despre inteligenta superioara, este evident ca iti sunt superior din toate punctele de vedere, lucru care ma indreptateste sa te privesc ca pe un coleg de specie si nu ca pe magarul lui Balaam, cum tu insuti ne insinuezi sa te privim. Iti intelegem complexele de inferioritate, dar nu'i cazul sa ti le zbieri pe bloguri, si nici sa te desconsideri intr'atat. Daca nu ma crezi, fugi repede si uita'te in oglinda si spune'mi daca vezi un magar...
    Cand vei intelege cu adevarat ce vorbesc acu', o sa incepi sa ma venerezi ca pe un zeu. In acest sens, am o porunca pt tine: sa nu'mi faci chip cioplit, intrucat inteligenta isi schimba forma de la o zi la alta, si n'as vrea sa ramai intzepenit in cine stie ce ev.....

    Mizantropescu

    RăspundețiȘtergere
  9. Faptul ca imi expun opinii diferite, contradictorii fata de ale voastre, ar trebui sa va dea de gandit, pentru ca eu ma AGAT de ceea ce citesc in Biblie, si vad ca prin exprimarea voastra incercati sa MINIMALIZATI , nu numai intelesul, ci si importanta Cuvantului lui Dumnezeu . Daca am subliniat Adevarul, care este Cuvantul in trup uman, purtand Numele mai pe sus de orice Nume, in fata caruia si genunchii vostri, de voie, de NEvoie, vor ajunge sa se indoiasca ( dar nu asa cum face astazi mintea voastra ) am facut aceasta in nadejdea ca voi lovi ( in engleza cuvantul love inseamna dragoste )niste inimi amortite de injectiile doctrinelor cu care ati fost pana acum familiarizati, fiindca voi ati vorbit impotriva multor falsitati din crestinismul actual, dar nu ati reusit sa prezentati solutia de remediere , care se administreaza conform prescriptiei doctorului Simon Petru si a posologiei asistentului Pavel :
    Lasati-va intai botezati in NUMELE Domnului Isus Hristos, ca dovada ca ati respins PACATUL=necredinta , ca El este Cuvantul si nimic nu este mai pe sus decat Acesta in viata voastra si apoi, cu siguranta veti lua seama la faptul ca numai El are dreptul, si-l exercita din plin , la amestecul in viata de zi cu zi, , pentru ca va spune cum trebuie sa va comportati in orice imprejurare ( ex.: cand cineva va palmuieste un obraz, sa intoarceti si pe celalalt, caci precis meritati acel tratament )
    Si, dupa ce veti trece de acel prim examen, ( ingroparea cu Hristos ) veti primi cu siguranta si premiul - cadou : botezul Duhului Sfant, ( ca sa puteti pricepe felul cum v-a LOVit El ),

    RăspundețiȘtergere
  10. Martin iti voi raspunde la fiecare punct in parte:
    1. Nu, clar ca nu am zis la misto. Mi se pare cea mai absurda combinatie, flecareala si interesul dupa lucrurile spirituale. Doar ma refeream la situatia care ti s-a intamplat tie. Nu vreau sa ma leg absolut deloc de faptul ca era sabat sau nu. Doar vroiam sa subliniez ca Dzeu a intervenit si s-a coborat la nevoile tale. Uite un exemplu prin care sa poti dovedi ca Dzeu are o relatie cu creaturile sale. Altfel de ce s-ar mai numi tata? Poate pe mine nu m-ar interesa mantuirea unui Dzeu care nu e zilnic cu mine.
    2. Daca tu atingi cerul cu varful degetelor e pt ca Dzeu se coboara la nivelul tau, metaforic vorbind. Putin imi pasa imaginea creata de jocul tau de cuvinte, dar ma intereseaza realitatea ce se aflta in spatele cuvintelor. Nu crezi ca e vorba de relatie atunci cand tu poti sa-l atingi pe D-zeu?
    3. Se pare ca nu prea gasim exemple din viata lui Isus prin care sa se arate ca se implica in lucruri minore. Lasam la o parte vindecarile, invierile si hranirea multimilor, cu toate ca chestia cu hrana am putea sa o catalogam ca un lucru minor. Cred ca Isus a vrut sa ne invete sa nu ne preocupam de ce mancam, cu ce ne imbracam sau de alte lucruri trecatoare. Pe de alta parte sa nu uitam ca El era o persoana limitata de spatiu si timp. Daca s-ar fii pus sa rezolve toate "banalitatile" nu cred ca ar fi putut avea timp in doar 3 ani si jumatate. Tot din viata Lui putem sa invatam ca avea o relatie cu Tatal. El vorbea cu Dzeu.
    Daca tot vrei un exemplu de interventia lui Dzeu in banalitatile noastre ma opresc cu gandul la Elisei si securea scoasa din apa. Sau poate exista vreo explicatie stiintifica la lucrul asta?

    Ma opresc aici si sper sa nu fii fost prea obositor in explicatiile mele.

    Ovidiu Dan

    RăspundețiȘtergere
  11. ovidiu,
    Mulţumesc pentru dialog. Observ că discutăm despre intervenţia divină în viaţa de zic cu zi a muritorilor. Părerea mea e că există o intervenţie divină, însă nu de genul celei pe care o auzim sabat de sabat la biserică. Chiar şi tu ai recunoscut că este greu de găsit versete şi indicii că Isus s-ar fi implicat în lucrurile minore ale celorlalţi.
    Eu pun altfel însă problema. Dacă God s-ar implica non-stop în cele mai mărunte lucruri din viaţa noastră, unde ar fi mai fi libertatea şi maturitatea noastră? Doreşte El cumva roboţei? Sau mai degrabă EL ne-a dat doar nişte reguli de conservare a sănătăţii/vieţii şi ne-a spus să le urmăm cu atenţie, şi...nimic mai mult? Desigur, nu neg că intervine atunci când " ne ardem " mai grav, dar acelea sunt excepţiile, nu?
    Sau apropo de maturitate. Adeseori nuim relaţia noatră cu El ca fiind o relaţie tată-fiu. Bun...atunci când copilul creşte şi se maturizează, părintele, dacă este cu scaun la cap, se dă la o parte din viaţa fiului, chiar daca va continua să îi dea sfaturi. Altfel ar fi grav şi nenatural. Nu crezi că s-ar putea ca God să facă la fel cu noi?

    Tema este plină de necunoscute şi interogante, şi mi-ar place să recunoşti asta. De ce nu intervine Dumnezeu mereu? De ce nu ascultă Dumnezeu toate rugăciunile, chiar când sunt motive serioase pentru a o face? De ce tace mâlc atunci când trebuie să faci o alegere capitală ptr viitor? De ce tace de multe ori în faţa durerii atroce chiar a prietenilor Săi?

    Îţi dau un exemplu concret: cunosc un caz a unei perechi care a moştenit o casă. A vândut-o şi au obţinut pe ea o mare sumă de bani. Şi-au pus problema mutării la ţară, dar asta însemna multe riscuri şi renunţatul la un servici bun de la oras al soţiei. Doreau sincer să audă vocea lui Dumnezeu într-o chestiune extrem de importantă. Şi nu au auzit-o deşi s-au rugat şi postit mult. În schimb, la orice lucru mic care se întâmpla dădeau "vina" pe voia Domnului. Nu ţi se pare că sună cam aiurea?

    Alt caz. Un băiat extrem de credincios era îndrăgostit de o fată nu chiar atât de credincioasă, deşi totuşi din biserică. Tipul a postit, s-a rugat, iar a postit şi iar s-a rugat. Dar din partea lui D-zeu nu venea nimic concret. Aşa că ...ptr că era îndrăgostit, s-a însurat cu fata iar căsătoria merge şi azi, dar la fel ca peştele pe uscat. De ce nu s-a implicat D-zeu în cea mai importantă decizie a vieţii lui în pofida a nenumărate rugăciuni?

    Iar cazurile ca astea sunt puzderie. Nu cumva Dumnezeu ne dă LIBERTATEA să facem ce vrem, iar atunci când trecem o linie anume peste voia Sa...NU SE MAI IMPLICĂ deloc? Nu spun asta din poziţie de sceptic, ci a unuia care caută adevărul nemulţumit fiind de tradiţii şi superstiţii. De multe ori chiar nu mai îl inţeleg pe Dumnezeu. Şi îmi rămâne doar să fac apel la credinţă, ca la un ultim as în mânecă. Dar curiozitatea ( şi pe undeva neliniştea) rămâne...

    RăspundețiȘtergere
  12. Daca tot vrei un exemplu de interventia lui Dzeu in banalitatile noastre ma opresc cu gandul la Elisei si securea scoasa din apa. Sau poate exista vreo explicatie stiintifica la lucrul asta?

    Nu, personal CRED că a fost o minune. Dar recunoaşte şi tu te rog un tipar care se repetă extrem de des în biblie. Nu există minune( intervenţie) dacă nu există "un om al lui Dumnezeu". Un iniţiat sau un iluminat, cum s.ar spune azi. Fie că e Elisei în acest caz, fie că e Ilie la văduva din Sarepta, fie că e un Isaia ptr Ezechia, fie că e un Petru ptr cerşetorul de la templu sau un Pavel ptr tânărul care a căzut de la etaj şi a murit.
    Cu alte cuvinte, God intervine în aceste cazuri, dar NUMAI prin aceşti "aleşi". Şi apropo, toţi aceşti aleşi sunt aleşi tot de El. Dacă ei nu ar fi fost acolo, se mai întâmplau aceste intervenţii divine? Da sau nu? Sincer!

    RăspundețiȘtergere
  13. Martin, dacă Dumnezeu nu s-ar fi implicat concret în viața mea eu n-aș fi fost azi creștină, și dacă nu s-ar implica în continuare aș putea s-o iau razna pe panta seducțiilor.

    "Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el."

    cum? Prin Duhul Sfânt.

    "Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu."

    "Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;"

    RăspundețiȘtergere
  14. Mihaela,
    Dacă citeşti cu atenţie ce am scris, vei vedea că eu nu am negat în totalitate intervenţia divină, ci doar doresc să o înţeleg corect. Încerc să înţeleg unde este efectiv degetul lui Dumnezeu şi unde este pur şi simplu o întâmplare. Şi îmi este foarte greu uneori...
    Am citit în urmă cu câţiva ani cărţi creştine ( de ex scrise de John Hohnberger) care făceau din Dumnezeu un hocus-pocus. Tipul respectiv auzea la orice fleac "vocea lui Dumnezeu", de exemplu şi când trebuia să ducă la locul ei o şurubelniţă. Altădată, această "VOCE" i-a cerut să ducă înapoi la magazin un pullover furat în urmă cu vreo 10 ani, în perioada când nu era creştin. Chiar a fost acolo vocea lui D-zeu sau individul era doar un obsedat?
    Vedeţi...de-aia zic eu că nu trebuie să tratăm tema asta cu uşurinţă,nici de partea superstiţiei, dar nici de partea scepticismului... există riscul să ajungem şi prin spitale psihiatrice...

    RăspundețiȘtergere
  15. Ceea ce e clar este faptul că Dumnezeu nu ne controlează în mod meticulos viețile iar noi nu suntem marionete. Avem o voință liberă pe care o putem acorda sau nu cu ceea ce spune Biblia.(filipeni 2:13)

    Dumnezeu ne poate ghida pașii doar în momentul în care începem să umblăm :). Chiar dacă facem greșeli suntem lăsați să le facem, pentru că uneori avem de învățat lecții prețioase.

    Suntem ființe inteligente dotate cu liber arbitru deci e hilar să așteptăm directive divine pentru a duce o șurubelniță la locul ei. Că există excese în ambele talere (scepticism și superstiții) e clar, ideea e să păstrăm echilibrul.

    RăspundețiȘtergere
  16. Martin, un ex. din viața mea. Copilul meu face școala acasă și nu mi-a fost ușor să iau decizia. Așa că am întrebat și insistat. e bine? sau nu-i bine? Până la urmă cred că am primit următorul răspuns: Ambele variante sunt corecte. Tu alegi.

    RăspundețiȘtergere
  17. Mihaela, te citez:
    "Până la urmă cred că am primit următorul răspuns: Ambele variante sunt corecte. Tu alegi. "
    Eu cred că NU AI PRIMIT nici-un răspuns şi nu ai auzit nici-o voce concretă. Doar asta ai simţit tu că ţi-ar fi spus Dumnezeu. Greşesc?

    Iar asta corespunde cu ce ai zis mai sus: Dumnezeu ne lasă liberi să ne facem de cap, şi nu ne tratează ca pe nişte marionete.

    RăspundețiȘtergere
  18. Asta am simțit. Ideea este că uneori răspunsurile care le primesc (sau simt) sunt atât de neașteptate încât sunt sigură că nu izvorăsc din inteligența mea :-) Ție nu ți s-a întâmplat?

    RăspundețiȘtergere
  19. Ba da, mi s-a întâmplat. Dar simţurile nu sunt certitudini. Înţelegi ce vreau să zic?
    Poţi simţi că Dumnezeu îţi vorbeşte să duci o şurubelniţă la loc sau să înapoiezi un pullover furat acum 10 ani, dar NU ESTE SIGUR că chiar Dumnezeu ţi-a vorbit. Poţi să simţi că trebuie să te rogi ptr cineva anume, dar nu este sigur că Dumnezeu ţi-a cerut asta.
    Omul simte multe lucruri. Dar nu este neapărat Dumnezeu în spatele tuturor acestor "lucruri".

    credinţa e cu totul altceva. Nu are nimic de-a face cu simţurile, ci se fundamentează pe încredere neclinitită în lucruri care NU SE VĂD( deci nu se simt) doar ptr că le-a promis/spus Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  20. Dumnezeu ne-a promis că îi vom auzi vocea. Ne-a dat chiar și cheile care ne ajută să discernem vocea Lui de alte voci. A le căuta este exclusiv responsabilitatea noastră.

    "credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos." (romani 10:17)

    Cum putem avea credință dacă nu auzim nimic? și cum putem să auzim dacă nu citim și nu punem în practică ce citim?

    RăspundețiȘtergere
  21. Stai putin..."ni le-a dat" sau " a le cauta e responsabilitatea noastra?"...ca amandoua impreuna nu merg.
    Tocmai despre asta e vorba, unii crestini au cheile, iar altii inca le mai cauta. Nu vreau sa vb de dragul forumului. Efectiv caut solutii concrete pentru o relatie concreta cu Dumnezeu.
    UIte cu tine e altceva...Iti scriu, imi rapunzi. Cu el nu este asa...cel putin nu mereu. Sunt momente in viata cand El tace. SI inca tace in mod dureros...De ce o face? Asta e intrebarea care ma macina pe mine...Pana acum, nimeni nu mi-a raspuns ca sa ma satisfaca.

    RăspundețiȘtergere
  22. Imi doresc o relatie cu Dumnezeu, nu ma intelege gresit. Dar pe de o parte, ma consider un nimeni in universul asta infinit ca sa vb El cu mine, pe de alta parte ma multumesc cu faptul ca m-a salvat pe cruce, si in al treilea rand nu vreau sa-mi bazez credinta mea pe sentimente: " uite...vorbeste cu mine, imi spune la fiecare pas ce sa fac, samd".
    Nu, prefer sa il vad pe D-zeu ca imi da libertatea sa fac ce vreau si sa ma descurc cum pot, ca un om mare. In cazul ca ajung in bucluc, El este gata mereu sa ma scape, ca un bun prieten. Dar nu pot accepta un Dumnezeu care sa imi monitorizeze viata secunda cu secunda, de parca as fi handicapat. Nu corespunde nici cu caracterul lui, nici cu realitatea.

    Altceva: de ce unii sunt alesi de El iar altii nu? De ce unora li se raspunde la rugaciuni minore iar altora nu li se raspunde la chestiuni de viata si de moarte? Inconsistenta asta ma sperie. Pe voi nu?

    RăspundețiȘtergere
  23. am vrut să spun că e datoria noastră să căutăm locurile în care cheile se potrivesc. Le avem dar trebuie să învățăm să ne folosim de ele.

    Îți înțeleg frustrarea căci și eu trec prin momente în care cerul pare a fi de plumb. Singurul răspuns pe care l-am găsit, (și care nu mă satisface pe deplin) este următorul:

    2 Cronici 32:31 "Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui."

    Pe mine nu mă sperie nimic altceva decât inconsistența mea. Dumnezeu e fidel promisiunilor făcute, eu sunt singura care pot să distrug relația.
    (dacă vrei părerea mea mai pe larg: http://pasipecaleacredintei.wordpress.com/2011/08/03/decizii-care-ne-apartin/

    RăspundețiȘtergere
  24. Martin, Isus a murit pentru un nimeni? sau pentru o infinitate de nimeni? Cine crezi că are interesul să ne facă să ne considerăm fără nicio valoare? Dumnezeu sau diavolul?

    "Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!" (Psalmul 139:14)

    RăspundețiȘtergere
  25. Eu sunt perfect conştient de dragostea imensă a lui Dumnezeu faţă de noi. Ceea ce am vrut să spun( şi se vede că nu m-ai înţeles) a fost că tot mici rămânem în sine comparativ cu dimensiunile universului şi dragostea asta. Adică altfel spus, tocmai prin asta devine dragostea lui Dumnezeu imensă, când realizăm cât de minusculi suntem noi.
    Din punctul asta de vedere, m-aş mulţumi chiar cu faptul că m-a adus la existenţă într-un univers plin cu miliarde de galaxii ptr o viaţă de 60-80 de ani. Chiar dacă nu ar exista paradisul şi alte promisiuni, şi tot i-aş fi recunoscător.

    Ovidiu, ai dispărut?:-))...Nu de alta, dar îmi plăcuse începutul de dialog cu tine.

    RăspundețiȘtergere
  26. abia acum am înțeles ce ai vrut să spui :-) Până și nouă care comunicăm pe orizontală ne este greu să ne înțelegem întotdeauna... poate de aceea comunicarea pe verticală cu Dumnezeu nu ne este accesibilă de la început așa cum am vrea noi. probabil trebuie să fim mai întâi modelați, transformați, purificați...

    scuze că am monopolizat subiectul

    RăspundețiȘtergere