Dezvăluiri din negura istoriei adventiste ( II )

    (continuare)

       Deţin într-o scrisoare pasaje din alocuţiunea sorei White din biblioteca colegiului, chiar înainte de conferinţa generală din 1901, citate considerabile în ceea ce priveşte  principiile greşite ale lucrărilor conferinţei generale şi despre necesitatea unei "schimbări" şi a "unei întregi noi reorganizări". 

    Dar aceeaşi alocuţiune a fost atât de remarcabilă şi pentru administraţia conferinţei generale de atunci, atât de revoluţionară referitor la atitudinea conferinţei generale faţă de dr. Kellogg, pe cât a fost şi despre chestiunile legate de conferinţa generală însăşi.  Căci trebuie să vă spun că în 1901 era de aşteptat, dacă nu planificat, de câtre administraţia conferinţei generale o mişcare împotriva Dr. Kellogg, care de fapt a şi fost făcută; şi se aştepta ca mărturia sorei White să fie tot atât de implicată în acest plan pe cât erau şi ei. Iar eu cred că erau suficiente motive pentru o asemenea preconizare. 

      Dar această preconizare şi tot ceea ce era în legătură cu ea a fost pur şi simplu anihilată de ceea ce a fost afirmat de către sora White în alocuţiunea din acea zi de la Biblioteca colegiului. Referitor la acest subiect, ea a spus în acea zi:

    " Dumnezeu mi-a dat o mărturie care trebuie dusă direct la această conferinţă şi că eu nu trebuie să încerc să determin pe cineva să creadă, pentru că lucrarea mea trebuie să lase adevărul oamenilor, iar aceştia, găsind adevărul în cuvântul lui Dumnezeu, îl vor aprecia şi vor aprecia fiecare rază de lumină pe care Dumnezeu a dat-o pentru sărmanele suflete defectuoase, pentru ca ele să nu fie întoarse de pe cale. Şi vreau ca voi să faceţi cărări drepte pentru paşii voştri, ca nu cumva cel nedesăvărşit să fie întors din drum."

      Acum, dorim ca în cadrul conferinţei să avem abilitatea pe care Dumnezeu a dat-o Dr. Kellogg - cred că el nu este aici, nu ştiu dacă este - în orice caz, vreau să spun că Domnul doreşte ca voi să pregătiţi cele mai multe dintre capacităţile pe care el le foloseşte în fiecare parte a lucrării. El nu vrea să spună: lucrarea medical-misionară separată de lucrarea evangheliei sau lucrarea evangheliei separată de lucrarea medical-misionară. El doreşte ca ele să fie împreună. Şi doreşte ca această putere educativă a lucrării medical-misionare să fie privită ca o lucrare de pionierat, plugul care rupe brazda pentru spulberarea prejudecăţilor care au existat şi că nimic nu le va spulbera ca ea, iar Dumnezeu doreşte ca fiecare să stea umăr la umăr cu Dr. Kellogg. El a devenit disperat şi s-a apropiat de sfârşitul vieţii din cauza poziţiilor care s-au luat, fiecare aruncând câte o piatră înaintea carului pentru ca acesta să nu poată înainta.  Acum Dumnezeu doreşte ca lucrarea de sănătate şi cea misionară să înainteze. El doreşte ca lucrarea lui Dumnezeu să meargă mai departe.

        Sora White a ţinut o cuvântare în care a afirmat:

  " Ceea ce dorim acum este o reorganizare. Dorim să începem de la temelie şi să construim pe un principiu diferit. Instituţia de la Battle Creak a făcut sub conducerea Dr Kellogg o lucrare minunată pentru educarea tinerilor. A trimis mai mulţi lucrători pentru cauză în rândurile evangheliei misionar-medicale decât orice alt factor pe care îl cunosc în poporul nostru din toată lumea. Şi acum întreb: cum aţi tratat această chestiune? Aţi simţit că trebuie să aduceţi slavă lui Dumnezeu prin respectarea şi onorarea lucrării care a  fost făcută în numele Său prin înălţarea cauzei Sale? Principiile reformei în sănătate au fost proclamate de noi ca popor timp de 30 de ani. Şi totuşi sunt printre noi predicatori ai evangheliei şi membri ai bisericii care nu au nici-un respect pentru lumina pe care Dumnezeu a dat-o despre reforma în sănătate.

     Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie călăuta noastră. Aţi dat atenţie cuvântului? Mărturiile mele în nici-un caz nu trebuie să ia locul Cuvântului. Ele trebuie să vă aducă la acel Cuvânt neglijat, pentru ca să puteţi mânca cuvintele lui Hristos, pentru ca să vă puteţiu hrăni cu ele, ca prin credinţă vie să puteţi fi zidiţi de ceea ce mâncaţi." Buletinul CG din 1901, pag 25.

        Astfel este demonstrat nu numai că în orice aspect eu stau astăzi aşa cum am făcut-o în 1897, 1899 şi în 1901, dar şi că principiile şi atitudinea pe care le aveam atunci erau în fiecare aspect confirmate de acea alocuţiune din biblioteca colegiului de la 1 aprilie 1901 şi de cea din conferinţa generală de la 12 aprilie 1901. Nu spun că şi atunci fie Dr. Kellogg, fie lucrarea medical-misionară sau cea a sanatoriului nu avea nici-o greşeală sau defect. Pur şi simplu spun că cel despre care şi despre a cărui lucrare Dumnezeu poate vorbi aşa cum s-a vorbit atunci, merită cel mai zelos efort pentru a fi salvat. 

   Pentru cei sincer interesaţi de amănunte privitoare la cauzele excluderii lui Jones, "alianţa"sa cu Dr. Kellogg, precum şi rolul şi locul lui Ellen White în formarea spiritualităţii adventiste, recomand cartea lui A.T Jones din care au fost selectate aceste câteva pasaje - Ultimul cuvânt şi o mărturisire. Pentru mine a reprezentat acum patru ani un important punct de cotitură în viaţa mea spirituală.