duminică, 17 iulie 2011

Kellog: eretic sau victimă? ( VII )



         Astăzi aflaţi poate pentru prima dată modul în care au fost "confecţionate" multe dintre mărturiile Ellen White. Pentru mine devine din ce în ce mai evident că ceea ce ani de zile am considerat inspiraţie divină primită în nenumărate viziuni, sunt de fapt simple speculaţii, zvonuri sau sfaturi personale ale EGW în cadrul unor corespondenţe strict personale. Multe astfel de mărturii rostite "în numele Domnului" au fost retrase chiar de ea când realiza neconcordanţa lor cu faptele în sine. Trageţi de aici singuri concluziile pe care le doriţi...

    
Kellogg: Vã explic de ce am amintit aceasta. În 1903, la


 Conferinta Generalã din Oakland, când s-a hotãrât înfiintarea 


unui comitet de 15 persoane pentru a ne ancheta – Conferinta 


Generalã a hotãrât asa – am fost învinuit atât de fraudã cât si 


de alte diverse lucruri. M-am ridicat înaintea Conferintei 


Generale, în public, si am spus:...


...- Si noi dorim să se facă această anchetă. Vrem acest lucru, dar nu vom fi de acord cu o investigatie în secret. Trebuie să fie o judecată publică.
Acel comitet nu s-a mai înfiintat. Persoana care trebuia să fie presedintele comitetului, la scurt timp după aceea, a fost prinsă cu tot felul de nereguli, si comitetul acela nu a mai existat.
Când m-au acuzat că sunt panteist si au discreditat cartea mea – în Washington – Fratele Daniells s-a ridicat si a spus:
- Doctorul Kellogg nu va permite ca Sanitariumul să fie cercetat.
- Dar dumneavoastră ati numit un comitet pentru aceasta. Când va veni acel comitet? l-am întrebat.
Comitetul nu mai exista.
Vreau să vă spun si vouă, asa cum am spus înaintea întregii Conferinte Generale:
- Suntem gata în orice clipă să fim cercetati în mod public, dar nu ne dorim o cercetare în secret. Investigatia să fie publică pentru ca, oricine vrea, să poată participa si să poată afla nu doar concluziile comitetului, ci si faptele în urma cărora s-a ajuns la aceste concluzii. Numiti alt comitet si poftiti la noi să faceti cercetarea pe care o doriti.
După adunarea de la Berrien Springs, cu greu l-am prins pe W.C.White să vină aici. Am insistat ore întregi, si, până la urmă, a acceptat să se întâlnească cu comitetul de conducere. Până la ora 3 noaptea am încercat să-l convingem să invite aici întregul comitet al Conferintei Generale, si cât mai multi pastori sau persoane interesate. El a spus că nu-si doreste o audientă atât de mare.
- Cheamă doar comitetul Conferintei Generale aici, i-am spus eu, si vei vedea cât din ce se zvoneste este adevărat. Suntem gata să recunoastem totul. Suntem gata să fim confruntati cu faptele noastre. Este dorinta noastră să corectăm tot ceea ce este gresit. Vino împreună cu comitetul Conferintei Generale si arătati-ne greseala.
Mi-a promis că va veni.
Si mai adaug câteva amănunte, pentru ca să întelegeti întreaga situatie. Dr. Morse era secretarul acelei întâlniri. El întocmea procesul-verbal. L-am rugat pe W.C.White să-i aducă pe pastori aici, în Battle Creek, să ne arate greselile, iar noi eram dispusi să recunoastem tot ce a fost gresit si slab, si să mergem mai departe. Eu am continuat:
- Mama ta ne-a spus că ar trebui să fie armonie între noi, si suntem gata să facem asa, dar armonia poate exista doar atunci când avem acelasi punct de plecare, bazat pe adevăr si sinceritate; nu putem avea alt fundament. Nu pot să mărturisesc că am gresit dacă nu am gresit, dar, veniti aici si haideti să lămurim întreaga problemă.
Sora White le-a spus acestor oameni să nu vină cu conditii, si tu stii asta, frate Amadon. Dar ei nici măcar nu au venit la noi ca să conditioneze pacea de o anumită cerintă. Dânsa le-a spus să nu pună conditii, iar ei nu au mai venit deloc.
Când a venit prof.Prescott si a negat totul, neavând nici o intentie să facă altfel, i-am telefonat lui W.C.White si l-am implorat să-i cheme pe Daniells, Evans, Prescott, Butler, Haskell – conducătorii – să vină imediat după întâlnirea de la Berrien Springs.  N-au venit. N-au avut timp; toti au trebuit să plece. Când W.C.White a fost aici, l-am implorat să-i cheme pe pastori.
- Nu, a fost răspunsul.
- Să vină presedintii de conferinte si Conferinta Generală, am continuat eu.
- Nu, audienta ar fi prea mare.
- Atunci să vină doar comitetul Conferintei Generale – si, abia la ora 3 noaptea, a consimtit să încerce tot posibilul să-i aducă.
După ce s-au scurs câteva zile, dr.Morse a făcut o copie a deciziei boardului, de a invita aici Conferinta Generală pentru a încerca să rezolvăm conflictul apărut; sora White scrisese mărturia prin care spunea că Domnul i-a arătat că trebuie să facem asa. Când dr.Morse a copiat acea decizie, a făcut o greseală. În loc să scrie că este invitat comitetul Conferintei, a scris cam asa: „sunt invitati comitetul Conferintei Generale, presedintii de conferinte, toti pastorii ...” Dar W.C.White nu fusese de acord să vină toti. Mult mai târziu am aflat că dr.Morse i-a scris lui W.C.White, si a inclus si această decizie gresită în scrisoare. W.C.White nu ne-a mai răspuns de atunci, dar, în schimb, am primit o mărturie din partea sorei White poruncindu-le conducătorilor să nu vină la o astfel de întâlnire, că Domnul nu doreste acest comitet în Battle Creek, si că, ori de câte ori s-au tinut astfel de comitete, întotdeauna bordul a iesit învingător si apoi s-a lăudat cu aceasta. Mărturia dânsei este singurul răspuns pe care l-am primit.
Mărturia spunea că noi am convocat multe persoane la întâlnirea din Battle Creek. Întelegeti? Totul a pornit de la gafa făcută de dr.Morse. Noi n-am stiut de gafa lui, dar sora White a luat scrisoarea ca bază pentru această mărturie. Nu se putea ca Domnul să-i fi spus că noi am hotărât convocarea unei adunări mari, pentru că nu era adevărat. A fost greseala dr.Morse.
            Faptele acestea îmi arată foarte clar că Domnul nu i-a dat instructiuni care să interzică organizarea acestei întâlniri, pentru că noi nu hotărâsem să fie o întrunire atât de numeroasă. A fost pur si simplu o eroare de redactare – greseala dr.Morse.
Acest comitet al Conferintei Generale nu va veni si se întâmplă să stiu si de ce. După ocazia de la Berrien Springs, doamna Druillard, care era în Nashville, si Sara mi-au trimis un mesaj despre ce s-a întâmplat când sora White era în Nashville. Stii că doamna Druillard este o persoană cumpătată. Nu este o femeie neserioasă, nu-i asa? Crezi că această femeie ar putea minti?

Amadon: Nu, nu cred.

Kellogg: Doamna Druillard mi-a trimis un mesaj în care scria: „Te implor, ai foarte mare grijă la ceea ce spui. Sora White primeste aproape zilnic scrisori de la fratele Daniells si de la altii, aducându-i la cunostintă afirmatiile tale îngrozitoare, în care te lauzi cu o mare victorie obtinută la Berrien Springs, cu felul deosebit în care te-ai descurcat, si asa mai departe. Si acum, te lauzi peste tot că-i vei aduce pe toti la Battle Creek. Primeste scrisori despre tine în fiecare zi de la fratele Daniells.” Fiecare cuvânt era o minciună. Dar cineva aduna zvonurile care circulau si o informa pe dânsa, chiar dacă nici un cuvânt nu era adevărat. De aceea a apărut mărturia sorei White care-i avertiza să nu vină aici pentru că eu îi voi învinge si mă voi lăuda peste tot cu înfrângerea lor, asa cum am făcut si cu ocazia de la Berrien Springs. Întelegeti de ce cred eu că Domnul nu avea nici o legătură cu mărturia, pentru că nu era întemeiată pe adevăr. Prima parte a mărturiei se baza pe o eroare, iar a doua parte, pe zvonurile neadevărate care erau continuu aduse la cunostinta sa.
Stiu foarte bine cât de mult se încred în mărturii fratele Haskell, fratele Butler si fratele Daniells. Sunt sigur că nu veti folosi mai departe informatia pe care v-o spun acum. Dacă voi i-ati bârfi pe oameni, nu v-as spune, dar stiu că voi nu faceti asa, nici eu; nu mi-as dori ca ceea ce vă spun să fie folosit împotriva cuiva. Hiley Butler împreună cu sotia lui, sora mea, erau în Anglia. El fusese trimis acolo de Sanitarium (Sanitarium Food Company), mai precis de mine, pentru a bune bazele unei societăti alimentare, iar banii câstigati să fie un ajutor în pregătirea oamenilor si înfiintarea unui sanitarium. Începutul a fost atât de slab încât ei nu s-au mai descurcat, asa că i-am ajutat eu. I-am plătit salariul – 15$ pe lună – timp de un an ca să-i ajut să pornească, si începuse să se dezvolte o afacere destul de mare acolo. I-am ajutat să aibă preturi mai bune decât erau pe piată, si am investit la început mii de dolari în afacere.
            Apoi au vrut să tipărească un jurnal medical. I-am plătit salariul editorului pentru următorul an ca să se ocupe de tipărire, în timp ce Prescott si altii, care se aflau acolo, au descurajat această initiativă. Asa au publicat revista Good Health, iar eu am plătit editorul timp de un an; noi am plătit si salariul fr.Butler, 15$ pe săptămână, timp de un an, ca să supravegheze fabrica si s-o ajute să pornească. Totul s-a făcut pentru sustinerea lor.
            Când am fost acolo, cinci ani mai târziu, Hiley mi-a spus:
- Am primit o mărturie de la sora White în care îmi spune că trebuie să mă întorc imediat acasă să am grijă de tatăl meu. Tatăl meu s-a îndrăgostit de o fată si intentionează să se căsătorească cu ea.
            Aceasta s-a întâmplat când erai acolo, si trebuie să fi auzit câte ceva. Hiley mi-a arătat acea scrisoare.

Bourdeau: Dar nu s-au căsătorit, nu-i asa?

Kellogg: Nu, nu s-au căsătorit. Scrisoarea trimisă de sora White spunea asa: „Este datoria ta să te întorci acasă si să-i faci un cămin tatălui tău. Hiley, tatăl tău a avut grijă de o sotie invalidă timp de 15 ani si Domnul doreste acum ca el să aibă o sotie tânără.” În timp ce Hiley citea, faţa i s-a îmbujorat si a suierat printre dinti:
- Să aibă o sotie tânără? Habar n-am ce vrea să însemne aceasta!
- Hiley, i-am spus, această scrisoare a fost trimisă de sora White.  
El mi-a arătat si o scrisoare din partea tatălui său care confirma că mărturia venise din partea sorei White. Tatăl lui scrisese: „Hiley, să stii că eu nu am vorbit nimic despre această situatie cu sora White”. Bătrânul nu dorea ca Hiley să fie păcălit. El stia că W.O.Palmer vorbise cu sora White despre situatia lui. Dar iată o mărturie „din partea Domnului” si în numele Domnului, care-i ordona să plece din Nashville si să-l căsătorească pe tatăl său.
Mărturia spunea că este voia lui Dumnezeu ca bătrânul să se căsătorească cu tânăra aceea, iar Hiley trebuia să ajute la formarea acestui cămin.
- Hiley, i-am spus, eu nu pun mare pret pe aceste cuvinte. Stiu mai bine decât tine, cum stau lucrurile, dar cred că trebuie să te duci. Dacă tatăl tău îti cere ceva, numai tu poti să-l ajuti, si dacă te cheamă, este datoria ta să te întorci acasă. Dar dacă chiar se căsătoreste cu tânăra aceea, cred că va avea mai multe necazuri decât a avut până acum în toată viata sa.
Mi s-au spulberat toate planurile pe care le făcusem în Anglia. Îi plătisem salariul timp de un an si făcusem eforturi mari ca să pornesc afacerea. Sora mea rămânea într-o situatie critică, asa că nu stiau ce să hotărască. Ne-am rugat si apoi le-am spus:
- Trebuie să te duci; nu există altă cale.
Fratele Daniells era acolo în perioada aceea si stia că ei intentionează să pornească o publicatie. El auzise că tatăl lui Hiley îl chemase acasă si stia că aceasta îi va da putere, si, plin de venin si pus pe luptă, a spus: „Nu-i voi ajuta niciodată să câstige vreun dolar.” I-a acuzat că nu au realizat nimic decât un depozit, că nu era nici o afacere să înfiinteze o casă de editură acolo (în Nashville). Ai fost acolo si cunosti încercarea prin care au trecut. Când Hiley i-a citit fratelui Daniells scrisoarea sorei White, acesta i-a spus:
- Să nu faci nici un pas.
Hiley a vrut să păstreze totul, asa că a scris exact ce s-a întâmplat. El are această scrisoare si ti-o poate arăta. Acolo vei găsi si replica fr.Daniells:
- Dacă sunt unii care te sfătuiesc să te întorci în America, lasă-i pe ei să-si asume responsabilitatea. Eu nu mi-o asum. Te sfătuiesc să rămâi în Anglia.
Oricând doresti, Hiley îti poate arăta această scrisoare. Si acum, omul acesta, Daniells, merge în toată lumea, încercând să demonstreze, cu o atitudine solemnă si sfântă, că el crede că Domnul vorbeste prin fiecare cuvânt si rând din mărturii, în timp ce despre mine spune că încerc să distrug mărturiile.
Îmi doresc să întelegeti cum s-a întâmplat totul.

Amadon: Te gândesti că eu as putea crede vreodată că sorei White i s-a descoperit faptul că fratele Butler trebuie să-si ia de sotie acea femeie tânără?

Kellogg: Eu ti-am spus doar ceea ce pot dovedi. Hiley Butler îti poate arăta mărturia sorei White, scrisă în numele Domnului, că trebuie să-si întocmească un cămin, si că este vointa lui Dumnezeu – spune aceasta de mai multe ori – este vointa lui Dumnezeu ca, după ce timp de 15 ani si-a îngrijit sotia bolnavă, acum să-si ia de sotie o femeie tânără. Dacă vrei, poti să vezi această mărturie scrisă în numele Domnului. Ea este la Hiley Butler. Si el s-a întors în tară.
            Am avut mare nevoie de el. Domnul binecuvântase lucrarea lui într-un mod minunat. Dar nici o secundă nu m-am gândit să-l aduc înapoi din Nashville, stiind că a făcut sacrificii ca să plece acolo – nici n-am visat să se întâmple aceasta. Si am stiut atunci, asa cum stiu si acum, că Domnul nu i-a descoperit sorei White toată această încurcătură. Hiley s-a întors pentru că a ascultat de porunca: „Cinsteste pe tatăl tău si pe mama ta”, si din acest motiv si eu l-am sfătuit să vină în tară.
Pot să vă spun încă ceva despre acest subiect. Fratele Keck care, bineînteles, stia totul despre cele întâmplate, a determinat-o pe această tânără femeie să nu se mai căsătorească cu fratele Butler. Acesta este motivul care a rupt întelegerea. Ea nu era crestină, dar încet, încet, stând de vorbă cu Butler, pe baza cuvintelor si eforturilor lui, ea si-a mărturisit credinta, si pentru că Butler avea o oarecare influentă asupra ei, era gata să-l încurajeze într-o directie în care, altminteri, n-ar fi mers. Mai târziu, ea s-a răzgândit, dar Butler nu a renuntat asa usor.
A plecat în Atlanta ca să participe la o întâlnire de corturi, si de acolo, îi trimitea zilnic scrisori lungi, încercând s-o convingă; în final, ea l-a refuzat din nou.

Amadon: Chiar crezi că asa s-a întâmplat?

Kellogg: Sigur că da. Atât de mult a sâcâit-o, încât ea a început să-i trimită scrisorile înapoi nedesfăcute.

Amadon: Cu trei ani în urmă, ei făceau schimb de scrisori.

Kellogg: De aceea a organizat întâlnirile din Atlanta, ca să aibă o scuză. S-a străduit din răsputeri s-o vadă, dar ea a refuzat să se întâlnească cu el. În final, femeia i-a spus unui apropiat că dacă mai continuă, va face scandal. Aceasta a încheiat întâlnirile din Atlanta. El a plecat.

Amadon: N-am stiut.

Kellogg: Din acest motiv s-au sfârsit întâlnirile din Atlanta. Si, s-au întâmplat mai multe.

Amadon: Este un text în cartea lui Iov ....

Kellogg: As vrea să vă mai spun ceva despre Mărturii. Keck mi-a arătat o scrisoare extrem de critică la adresa lui, primită din partea sorei White. El i-a răspuns, explicându-i toată problema, asa cum o stia el. A primit o nouă scrisoare, pe care o are si acum si pe care mi-a arătat-o si mie. Si scrisoarea de răspuns spunea asa: „Frate Keck, stii mai multe decât mine despre aceasta; las întreaga chestiune în seama ta. Nu mai am nimic de adăugat.” Si totul s-a terminat.
Întâi Hiley a fost instruit să vină înapoi pentru că este datoria lui iar voia Domnului este ca tatăl său să se căsătorească, apoi fratele Keck este somat să nu se descurajeze, pentru că Domnul va interveni, apoi i se spune: „Stii mai multe decât mine despre aceasta... Nu mai am nimic de adăugat”.
Frate Amadon, eu cunosc miezul acestor actiuni mai bine ca nimeni altul, si, în ciuda acestei situatii, nu voi denunta ceva sau pe cineva. Nu aveti nici o scrisoare de acest gen din partea mea. Nu cumva sunt provocat destul pentru a replica? Acum, acest om, Butler, s-a întors împotriva mea. Dacă as publica scrisorile pe care mi le-a trimis în ultimii trei ani, în care scrie despre Conferinta Generală si despre sora White, sau scrisorile primite de la fratele Haskell, în mod sigur i-ar afecta pe amândoi. Nu am de gând să fiu atât de slab încât să fac asta. Săracii oameni, sunt împinsi să ia parte la acest plan înselător pregătit pentru toti membri adventisti de ziua a saptea, din toată lumea, un plan miselesc care stă alături de darul minunat si frumos pe care Domnul l-a dat copiilor Săi – un adevăr important pe care nimeni în lume nu l-a avut vreodată. În cei 40 de ani de când sunteti în această organizatie, cunoasteti ce se întâmplă – uneltire, manipulare, minciună si înselăciune – si toate acestea nu au avut loc, bineînteles, cu aprobarea sau binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar în ultimii ani, acesti oameni, condusi de Daniells si Prescott, au lucrat mai urât ca niciodată.
Evans mi-a spus într-o zi că Daniells, Prescott si White si-au unit fortele într-o conspiratie ca să mă distrugă.
- Cred că am scrisori care dovedesc aceasta, mi-a spus el.
El fusese prieten cu ei, si lucraseră împreună trei săptămâni la planurile acestea. În timp ce ei se ocupau cu planuri murdare si mincinoase, eu am venit, în vreo două, trei ocazii în care i-am întâlnit si le-am spus totul în fată. Domnul mi-e martor si stiu că va aduce toate acestea la judecată. Mai târziu am înteles ce s-a întâmplat. Evans se certase cu ei.
- Chiar crezi că e adevărat? l-am întrebat pe Arthur.
- Sigur că da. Si mie mi-a spus la fel.
Arthur mi-a mărturisit că nu a mai văzut în viata lui un asa spirit de răzbunare împotriva mea, cum a văzut la Daniells, Prescott si W.C.White. Sunt cuvintele lui. Am aflat mai târziu de ce se certaseră. Ei l-au chemat la Washington dar nu i-au oferit (lui Evans) postul pe care si-l dorise. Acesta s-a făcut foc de supărare, s-a întors la casa sa de la tară si întelegerea lor a căzut. Venise la mine ca să-i ofer un post la Sanitarium. Dar eu n-am prins momeala. Si n-o voi face. Câtiva dintre prietenii lui mi-au sugerat că dacă i-asi oferi un post la director administrativ la Sanitarium, ar fi bucuros să lucreze aici. Nu-i voi oferi asa ceva, pentru că îl cunosc. Omul are destule probleme. El însusi mi-a spus că Daniells nu avea încredere în el. De ce? Dăduse gres în multe chestiuni.
Dar să vă mai spun ce am aflat de la I.H.Evans. Mai tineti minte când Evans si Daniels au verificat registrele contabile apoi au mers la sora White si l-au acuzat pe Ed. Vă aduceti aminte de întâlnirea de sub copac. Am un raport exact al acelei întâniri care a produs o mare agitatie cu un an în urmă, de Crăciun. Ei s-au înfuriat când au descoperit că am acest raport. Documentul, un fel de proces-verbal al întâlnirii, arată clar cum se manufacturau mărturiile. Arată exact cum se lucra, si cum erau „confectionate”. Si a fost semnată cu numele sorei White, când de fapt continea o dovadă evidentă că fusese „aranjată”. Stiti si voi că, la scurt timp, sora White a retras mărturia.
Cam prin vremea aceea au pornit campania împotriva mea, pentru că eu eram împreună cu Ed, dar asta am aflat mult mai târziu. Daniells era acolo si îi prezenta sorei White anumite fapte si declaratii la fel de false ca si păcatul, frate Amadon. Iar dânsa a luat atitudine si le-a spus acestor oameni ce trebuie să facă. 
Când au venit aici, au denuntat cartea Living Temple pentru că numai asa puteau să salveze 200.000$. Când i-au spus sorei White despre planurile lor, dânsa nu a fost de acord, însă nu stiau cum să iasă în alt fel din încurcătură. Aceasta a fost singura solutie pe care au găsit-o, chiar dacă, mai târziu, Daniells i-a spus lui Sutherland că au făcut o greseală acuzând teologia cărtii.
            Fratele Daniells a schimbat tactica, a venit acasă la mine ca să facem pace si a recunoscut că făcuse o greseală. A vrut să lucreze cu noi, dar prof.Prescott s-a opus. Ne-a propus să scriem două articole în care să facem un apel pentru lucrarea din Anglia. M-am angajat să-l ajut. El s-a apucat de treabă, dar prof.Prescott (pe atunci editor la Review), în absenta lui Daniells, a preluat conducerea si nu a permis publicarea articolului.
            Când Daniells s-a întors si a plecat în California, Evans mi-a spus care era intentia lor.
- Daniells se duce să-l atentioneze pe Will. Oriunde se duce el, Will trimite repede înaintea lui niste mărturii. El scormoneste prin mărturiile vechi ale mamei sale, si aranjează lucrurile în asa fel încât, când Daniells ajunge acolo, este pace si armonie. Dar Daniells a obosit să tot urmeze instructiunile asa că se duce să discute cu Will.
Si a mai adăugat:
- Ed are pierderi de 2000$ pe lună cu cărtile lui, si Daniells vrea să-l oprească. Casa de editură de acolo (Nashville) nu ar trebui să fie altceva decât un depozit. Editura Review & Herald are destule masini ca să tipărească cărti pentru întreaga denominatiune. L-am sfătuit să scrie totul pe hârtie, negru pe alb, si să semneze, ca să nu se mai răzgândească.
            Acum întelegi, că toate planurile s-au făcut înainte de a ajunge ei la sora White. Au discutat cu sora White sub acel copac din tabără, iar stenograful a întocmit documentul exact asa cum doreau ei. În felul acesta l-a denuntat ea pe Ed, ca si cum Will ar fi pus cuvintele în gura ei: „Mamă, stii foarte bine cât am avut de suferit în relatia cu Ed; stii că si Domnul ti-a arătat ...” si asa mai departe, iar ea răspundea: „Da”; asa a fost scris totul. Dar ea a adăugat:
- Nu vreau să se stie că am vreun amestec aici. Tratati cu Ed asa cum credeti că e mai bine, dar nu vreau să se stie că am vreo legătură cu toate acestea.
Iată cum s-a scris mărturia. Ei detin acest document semnat chiar de mâna sorei White. Asa cum au procedat cu Ed, tot asa m-au condamnat si pe mine.
            Dar dânsa a revenit asupra problemelor lui Ed, stiind foarte bine că fusese prinsă într-o cursă. Sarah McEnterfer mi-a spus că (sora White) a plâns trei zile si era cât pe ce să moară de supărare. Daniells îi întinsese această cursă. Ea mi-a povestit totul si, mai târziu, am intrat si în posesia materialului.
            Evans spunea:
            - Nu stiu cum, dar acest joc cu mărturiile ar trebui să înceteze. Dacă ne-am aduna mai multi, cred că am putea opri această lucrare. Nici măcar Will White nu crede aceste mărturii. Asa am aflat. Îti aminteti când A.R.Henry ne-a dat în judecată pentru calomnie iar domnul Hulbert era avocatul nostru. Într-o zi, aflându-mă în biroul dl.Hulbert, acesta m-a întrebat: ‘Ascultă aici, de unde primeste sora White informatii despre A.R.Henry’”?
Henry venise cu învinuirea că tot ce se scrie în mărturii despre el nu este adevărat.
Să vă spun cum a fost întocmită mărturia lui Henry. O.A.Tait mi-a spus într-o zi la birou:
- Ne pregătim să-l schimbăm pe bătrân. I-am scris niste scrisori sorei White, iar dânsa mi-a răspuns, si am să continui să-i scriu ca să-l putem schimba pe bătrân. Nu mai vrem să rămână aici si o să scăpăm de el.
La scurt timp, A.O.Tait a primit acea scrisoare de la sora White cu care putea să-l dea afară pe bătrân.
- De unde primeste sora White aceste informatii? l-a întrebat dl.Hulbert pe Evans.             
- Eu nu o cunosc prea bine pe sora White. N-am întâlnit-o de prea multe ori. Dar eu cred că este un profet căruia Domnul îi dă informatii prin viziuni de noapte; dânsa are viziuni asa cum aveau si profetii din vechime.
- Vorbe goale, doar nu vrei să mă faci să cred asemenea prostii, a spus dl.Hulbert.
- Eu, a continuat Evans, asa am crezut întotdeauna. Dar fiul ei, W.C.White, este în oras si, dacă îl întrebi, el ar putea să te lămurească.
Will a mers întotdeauna pe ideea de a o salva pe mama lui de orice acuzatie, asa că a dezvăluit sursa ei de informatii dând vina pe mine, pe A.O.Tait si pe alti fraieri. Eu nu-i scrisesem nimic despre Henry pentru că îl simpatizam pe bătrân. Si chiar si asa, această declaratie nu o dezvinovătea pe mama sa, dar Will nu cunostea legile. Era destul de naiv în astfel de chestiuni, si credea că poate să ia acuzatia de pe umerii ei si s-o pună pe umerii altora, doar spunând: „Mama mea are o corespondentă continuă si primeste informatii de la diverse persoane.”
Deci Dl.Hulbert i-a scris lui Will White adresându-i aceeasi întrebare, si i-a trimis scrisoarea într-un plic sigilat prin Evans. Will era în biroul lui când a primit-o de la Evans, a urcat cu ea la etaj apoi, la scurtă vreme, a coborât cu răspunsul.
- Mi-a dat scrisoarea desfăcută, a adăugat Evans, si eu am citit-o: „Mama mea are o corespondentă continuă cu conducătorii denominatiunii, cu O.A.Olsen, dr.J.H.Kellogg, A.O.Tait, W.O.Palmer si alte diferite persoane; si primeste aceste informatii din partea lor.” Am luat un creion si am tras o linie de sus până jos, tăind totul, mai putin semnătură: „Cu sinceritate, W.C.White.” „De ce ai făcut asta,” a sărit Will. „Pentru că te dai de gol singur”, i-am răspuns. „Bine, dar ce altceva as putea scrie?” a întrebat el. „Ar trebui să scrii că mama ta este profet al Domnului. Si că, în timpul noptii, ea primeste viziuni prin care Domnul îi descoperă anumite lucruri legate de A.H.Henry.” Ei, doctore, ce crezi că a răspuns? Will a spus: „Nu pot să mint!”

(va urma)

21 de comentarii:

  1. Care este garantia veridicitatii acestor informatii? Ma refer la sursa, pentru ca pe Kellog cred ca nu il putem verifica -trebuie sa decidem doar daca il credem sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai venit, Adyna!
    Bună întrebare. Am precizat sursa acestui material în primul episod, aici:http://www.ex-sda.com/john.htm
    Rămâne să credem că respectivul interviu e o glumă, o invenţie, sau purul adevăr. Dar dacă stau să mă gândesc că în general adevărul este ascuns maselor( adventiste în acest caz) de cei aflaţi la putere tocmai din dorinţa de a-şi perpetua puterea la infinit, şi dacă mai pun în imaginea de ansamblu şi experienţa mea personală şi a altor prieteni care au trecut prin ce a trecut bietul Kellog, atunci deja devin prea multe şi serioase semnele de întrebare în ceea ce priveşte "adevărul" despre Kellog care ni s-a spus până acum...
    Să înţeleg că tu pui la îndoială veridicitatea acestui interviu? Este foarte lung...şi din păcate încă nu am reuşit să-l public decât pe jumătate... Dacă era vreo invenţie, apăi s-a chinuit cineva, un glumă:-)...

    RăspundețiȘtergere
  3. EU CRED CA E.WHITE AVEA CARACTERISTICILE UNUI COPIL A LUI DUMNEZEU,DAR CEI DIN POSTURI CU INFLUIENTA MISTIFICAU LUCRIRILE SA IASA IN AVANTAJUL LOR.DESIGUR CA SUNT SI UNELE CITATE PRIN CARE SUNT AUTORIZATI"DE DUMNEZEU"(O FI FOST CONSTRANSA IN VREUN FEL?)TOCMAI CLASA PREDICATORILOR CARE PUNEAU LA SPATE SFATURILE EI.SUNT DIVERSE CITATE IN MARTURII SPECIALE PT PREDICATORI,IN ACEST SENS.DESI AM O PARERE F POZITIVA DESPRE E.WHITE DE TOTUSI NU RAMAN UIMIT DE AFIRMATIILE LUI KELLOG? IOAN

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioan, am o rugăminte la tine. Te rog, nu mai scrie cu majuscule, că este foarte obositor la citit. Mulțumesc.
      În altă ordine de idei, când problema cu kellog era în discuție la momentul respectiv, EGW era deja bătrână și foarte manipulată de fiul ei, WC White. Pentru mine omul ăsta a fost cel mai mare vinovat în toată povestea. Fabrica scrisori cu mâna mamei lui la greu. Dar Adevărul știi bine că este ascunse de public de către elite. Kellog a fost învinsul. W. C White, prescott și Daniells elita.

      Ștergere
  4. Vezi ca ”alb pe alb” e cam greu de citit :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi. Am refăcut. Postarea este de pe vremea când blogul avea alt format.

      Ștergere
  5. Ce crezi tu despre Ellen White? Introducerea acestui articol si cel despre ”energia creativa” parca lasa impresii total diferite.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ellen White este un personaj complex, cu bune și cu rele, ca orice om de care s-a folosit Dumnezeu la un moment dat. Este o femeie remarcabilă a epocii ei, credincioasă , sinceră și mereu avidă de nou. Ceea ce nu înseamnă că a făcut și greșeli grosolane, în numele DOmnului. Adică pe de-o parte spunea despre ea că nu este profet, și că scrierile ei nu ar trebui să fie folosite drept surse pentru tranșarea unor dezbateri teologice, dar pe de altă parte îi plăcea prea mult să spună că „ Domnul mi-a arătat” ...” , „Am văzut că...” „ Mi s-a arătat că ”...ceea ce este exact limbajul unui profet, a unei persoane care primește non-stop viziuni. Ei bine, știm astăzi precis faptul că o mare parte dintre aceste „viziuni” au fost rostul propriei sale imaginații , ale mentalității epocii victoriene sau ...a plagierii multor surse literare ale timpului ei. Cu toate acestea, nu pot nega faptul că a fost o femeie vizionară, mult deasupra epocii ei în anumite puncte. Dar doar în anumite puncte, și nimic mai mult. A fost un om și ea până la urma urmei, iar adventiștii și mai ales reformiștii comit o greșeală enormă prin faptul că adulează scrierile ei, cuvânt cu cuvânt.

    Dacă doare acest lucru pentru cineva care a sorbit cuvintele ei o viață întreagă ca venite direct din cer? Doare, normal! Dar așa doare mereu adevărul !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesant...si eu trec printr-o faza asemanatoare cu a ta doar ca eu am fost in miscarea Mesaj a lui William Branham...Curajul de a cerceta, de a spune ce simti si ce vezi, precum si virtutea de a fi tu insuti, este ceea ce il face pe om cu adevarat valoros. "Din EL, prin EL si pentru EL sunte toate lucrurile..."

      Ștergere
    2. Nu știu nimic despre mișcarea asta. Este de la baptiști cumva?

      Ștergere
  7. Erată: „ au fost rodul propriei sale imaginații ” .

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi se pare totusi că nu se potriveşte sinceritatea cu pretentia ”Domnul mi-a aratat”, daca această pretentie e nefondată pe realitate (in mod constient)- ar insemna o intentie de manipulare, opusa sinceritatii prin definitie . Cred ca de aici vine atitudinea de ”ori ...ori...” cu privire la EGW.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Good point!

      Iaca ce ne spune amicul DEX: " MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr. Afirmație prin care se denaturează în mod intenționat adevărul; neadevăr. "

      Ștergere
  9. Exact. Adventiștii care au adorat-o pe EGW și care devin apoi conștienți de minusurile lor, sunt tentați apoi să treacă destul de repede în cealaltă extremă: ori..ori. Eu unul refuz în ultima vreme catalogările în alb și negru de genul : aia e de la DOmnul, aia e de la Satana. MI se par infantile, incomplete și neserioase astfel de etichete. Revenind la EGW, este cert că ea a manipulat prin astfel de repetate „ DOmnul mi-a arătat ” când de fapt ea citea din cărțile sau ideile altora :-) . Numai că părerea mea este că a făcut-o oarecum inconștient, fără un scop pervers precis, așa cum se fac manipulările de obicei în lumea religiei. A fost ca o mamă abuzivă, în sensul că a vrut să-și protejeze „ copiii ” de influența „ lumească ” exterioară, dar a fost totuși o mamă. Dacă nu ar fi existat episodul 1888 , care ptr mine este revelator în multe privințe , poate că m-aș fi lepădat definitiv de EGW. Dar poziția ei acolo și atunci, ca unic apărător al lui Jones și Waggoner, îmi spune despre femeia asta că a fost sinceră.

    Sper că ai înțeles metafora cu mama abuzivă. Azi așa ceva este de nepermis, dar în secolul XIX...asta era mentalitatea : „ Fiți credincioși, că dacă nu...e vai și amar de voi ! ”...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Martin my friend...atitudinea asta cu " Numai că părerea mea este că a făcut-o oarecum inconștient, fără un scop pervers precis," este tocmai atitudinea celor care au maturat rahatul sub covor. Vrei sa spui ca plagiezi inconstient? Sau ca nu stii ca plagiatul e furt intelectual?
      Hai sa spunem lucrurilor pe nume: atunci cand plagiezi cu buna stiinta, in timp ce ai pretentia ca "Domnul ti'a zis" se numeste ca minti.
      A, ca femeia are si merite, e altceva. Dar e evident ca'i mincinoasa.
      Nu poti sa nu judeci in alb si negru. Pt ca binele trebuie sa se deosebeasca de rau, asa cum pacatul sau minciuna trebuie sa se deosebeasca de neprihanire.
      Altfel iese o zeama misto, in care toti sunt beti. Este o vreme in care fiecare face ce'i bine in proprii ochi. Acum e vremea aia!
      " Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur care îmbăta tot pământul; neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie. " - zicea Ieremia.

      Ștergere
  10. Plagiatul nu era deloc un „ păcat ” în vremea aia. Dar ai dreptate că pretenția ” Domnul mi-a arătat ”, cel puțin în acest caz, nu se mai justifică. Ba chiar devine o minciună. Ceea ce face diferența între noi doi este că tu judeci astfel de cazuri în alb și negru. Pentru mine ...există însă mai multe culori :-) Cred că a folosit excesiv expresia asta ca să impresioneze Era doar o femeie, la urma urmei :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai am o pretentie si gata: sa se schimbe desenele alea sugestive in care priveste oblic in sus, vultureste, spre cer, cu unele in care priveste vultureste in caietele altora.
      BTW: la scoala cat se dadea pt copiat, 1 sau 2 ?

      Ștergere
  11. Un AZS resetat20 august 2012, 18:47

    Te salut Martin, abea de ceva vreme am reusit sa intru pe blogul tau. Felicitari pentru publicarea acestui material.
    Sunt convins ca poate fi un ajutor pentru multi oameni (mai ales tineri) care sunt framantati de problema acceptarii sau respingerii Marturiilor.
    Cunosc cativa care si-au ratat (eu cred ca nu exagerez) viata din cauza fanatismului in ce priveste marturiile. Sunt de compatimit.
    Si asta o spune un AZS (resetat). Eu insumi dupa zeci de ani a trebuit sa constat ca am fost mintiti.
    In legatura cu intrebarea de la commentul lui Adyna cu privire la veridicitatea acestor informatii, propun urmatorul rationament:
    Informatiile vin de pe un site public si sunt acolo de multa vreme.
    E.G.W. Estate sau Conferinta Generala aveau tot dreptul si tot timpul sa dezminta sau de ce nu, Uniunea Romana ar putea sa vina si sa lamureasca lucrurile chiar aici pe acest blog.
    De ce nu o fac ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit. CG al BAZS nu are niciun INTERES să dezlege misterul în jurul lui Kellog. Adevărul ar avea de câștigat cu siguranță în cazul unor astfel de cercetări/publicări, corporația adventistă și-ar pierde însă foarte mulți adepți. Și cum adepții înseamnă bani... no comment.

      Ștergere
  12. Un AZS resetat20 august 2012, 18:50

    Si inca o parere: Kellog a fost o victima, si nu una oarecare.

    RăspundețiȘtergere
  13. M-am nascut ortodoxa,si am venit in Biserica AZS acum 22 ani,sincera,cu o mare dorinta pentru adevar.Am citit articolul si ma cutremur,am ramas fara cuvinte.....

    RăspundețiȘtergere