Homo Pastafariens

        Conform evoluţiei, rasa umană apărută acum vreo 6 milioane de ani a trecut prin diferite stadii de dezvoltare şi conştienţă de sine, pe măsură ce acumula informaţii. De la Homo Habilis şi Homo Erectus, care s-a ridicat în sfârşit în două labe, până la superatotcunoscătorul Homo Sapiens, specia umană e într-un proces continuu de autodepăşire în ceea ce priveşte cunoştinţa. Ultima verigă modernă din acest lanţ de "aur": Homo Pastafariens.
     Întâmplarea hazlie  cu ateul din Austria  îmi dovedeşte încă odată, dacă mai era nevoie, că nu există nici-un sens să porţi o discuţie religioasă cu un ateu. Posibilitatea ca să existe obiectivitate şi constructivitate în cadrul unei astfel de discuţii este la fel de mare ca aceea a pastafarianismului , undeva la zero barat adică. E ca şi cum ai încerca ca medic psihiatru să îl convingi pe nea Grigorie că nu e Napoleon, în timp ce el te acuză că eşti ţarul Rusiei. E o muncă în van, pentru că el şi-o va ţine tot pe-a lui, oricâte pastile i-ai da...
      Ateii se consideră pe sine net superiori în ceea ce priveşte cunoaşterea faţă de restul turmei credincioşilor "slabi de înger", care încă mai cred în demoni şi în îngeri.Religia lor, a ateilor, e să crape de râs văzând prostia creştinilor şi să se bată reciproc pe burtă, întrecându-se în ironii înţepătoare la adresa lui Yahwe.  Tare inteligent, ce să zic...Concluzia care se desprinde fără să vrei dintr-o discuţie cu un ateu sau dacă parcurgi în zbor vreun site ateist e că "ei ştie totul" şi "creştinii este tâmpiţi". 
       Nu ştiu de ce, dar ca unul care am crescut  30 de ani într-o biserică fundamentalistă cum este cea reformistă sau adventistă, nu pot să nu observ imediat enorma asemănare de paradigmă de la care pleacă talibanismul religios şi ateismul anti-religios. Numitoruj comun, orice întrebare le-ai pune, este acesta: " noi ştim". Şi unii şi alţii NU AU NEVOIE de adevăr, ei îl posedă deja. Orice întrebare le-ai pune, ei au răspunsul pregătit. Nu există flexibilitate în gândire, nu există obiectivitate în a încerca să vezi şi cu ochii celuilalt, nu există interes pentru a sonda adâncimile fizicii şi metafizicii.
     Religioşii  fundamentalişti refuză să mai citească şi altceva în afară de biblie şi literatura lor specifică, consacrată. Ateii pe dealtă parte refuză să ia în considerare în totalitate biblia. Religioşii nu pot să priceapă că adevărul despre viaţă şi Dumnezeu nu va fi niciodată accesibil în întregime muritorilor. Ateii refuză să înţeleagă că a-ţi pune întrebări despre Dumnezeu şi a lua în calcul existenţa acestuia nu este nicidecum un act de prostie. Talibanii religioşi refuză să priceapă că nu toate visele, viziunile sau profeţiile sunt de la Dumnezeu, ci că mai sunt şi produse ale subconştientului "agitat" de peste zi. Ateii refuză la rândul lor să accepte că nenumărate vise, viziuni sau profeţii împlinite uneori literal, precum şi nenumărate experienţe personale misterioase readuc pe tapet existenţa supranaturalului. 
    Eu sunt de acord că în creştinism există multă şarlatanie. Sunt de acord că în cea mai mare parte a sa, aşa-zisul creştinism de azi e construit pe nisip, numai dacă mă gândesc la dogma trinităţii, de exemplu. Eu sunt gata să fac o concesie în privinţa vieţii pe Terra, cum că este mai veche de 6000 de ani. Sunt gata să fac concesie că biblia nu este nicidecum cuvântul direct al lui Dumnezeu, ci un amestec fascinant şi misterios de divin şi uman. Sunt gata să admit că nu ştiu cum a început viaţa şi că îmi bazez  teoriile mele doar pe...credinţă. 
    În schimb, fundamentaliştii religioşi şi ateii se vor lua la braţ fără să ştie declarând că ei nu vor să facă nici-o concesie. Credinţa lor, la fel de mare ca şi a mea, dacă nu chiar mai mare cum este cea a ateilor, e considerată cât ai clipi "ştiinţă". Pentru religioşi, concesiile reprezintă un pas spre apostazie şi moarte veşnică. Pentru atei, concesiile reprezintă renunţarea la suprema înţelepciune pe care o posedă deja. Inflexibilitatea este ceea ce îi caracterizează vădit şi pe unii şi pe alţii. 
     Deunăzi am aruncat fără să vreau un ochi pe un site ateist. Pe forumul de acolo, un ateu i se mărturisea altuia că nu-şi poate explica nicicum din punct de vedere raţional o experienţă spiritistă avută cu colegul de cameră. Se vede treaba că întâmplarea respectivă îl marcase profund, din moment ce repetase procedeul de mai multe ori, şi cu alţi colegi, şi avusese mereu acelaşi rezultat. Iar la insistenţele celuilalt ateu ca să repete treaba cu o cameră de filmat de data asta, Stan păţitul şovăia. Oricum, deşi a promis într-un târziu că va filma cum spiritele morţilor vin şi răspund la întrebările lui şi ale colegilor lui, de vreo cinci luni nici urmă de filmare pe forumul cu pricina. Probabil că "jocul " cu "morţii" a fost atât de impactant că nimeni din căminul studenţesc nu a mai vrut să se "joace" astfel de jocuri. Sau probabil că între timp s-a convertit...
     Dar chiar dacă ar fi venit cu vreo filmare autentică suită pe Youtube, reduta formidabilă de încăpăţânare ateistă nu ar fi cedat câtuşi de puţin. " Ăsta e un truc ieftin" ar fi fost imediat răspunsul celuilalt ateu, sau mă rog, ceva de genul ăsta...
   Bun, fac o ultimă concesie: "înţeleg" că cei 500( cinci sute) de oameni înviaţi odată cu Isus au spus baliverne despre înviere şi alte "basme". "Înţeleg" că Pavel, Petru şi toţi ceilalţi apostoli, ba chiar şi Isus sunt invenţii iudeo-creştine. "Înţeleg" că milioane fără număr de creştini şi-au dat viaţa în chinuri teribile pentru cai verzi pe pereţi, deşi au trăit în aceeaşi epocă cu aşa-zisul Iisus. Dar nu pot să înţeleg cum de pot fi refuzate TOATE mărturiile a nenumărate persoane din secolul XXI despre experienţele lor supranaturale. Înţeleg să nu crezi când nu vezi, dar să nu crezi nici când vezi totul? 
   Sunt conştient şi de faptul că multe din "minunile" de azi sunt de fapt exagerări, farse, escrocherii şi prosteală pe faţă. Dar tot raţiunea îmi spune că NU TOŢI sunt escroci sau nebuni. Multe experienţe paranormale sunt reale, chiar dacă ateii refuză cu obstinaţie să creadă. Există mii de persoane pe faţa pământului chinuite psihic şi fizic de entităţi necunoscute, ale căror relatări nu pot fi puse la îndoială doar de dragul îndoielii. Adică ce ai avea de câştigat când relatezi cum "cineva" invizibil aruncă cu obiecte în tine prin cameră sau te strânge de gât în timp ce stai în pat? Întâmplări de genul ăsta au avut loc atât în curtea credincioşilor, precum şi cea a ateilor, fără deosebire. Atunci?!? Mint şi unii şi alţii? Sunt escroci cu toţii?!? E cu totul absurd. 
       Judecând însă după fotografia austriacului cu sita de spaghete în cap, îmi dau seama că totul se reduce la o singură , ba poate la două idei  care sunt definitorii pentru ateii de azi, ai căror guru celebri sunt  Dawkins, Denett , Harris şi Hitchens: caterincă şi narcisism. Atât de mult le plac ideile lor proprii şi atât de mult sunt îndrăgostiţi de Iq-ul personal, încât pentru ei universul încape într-o sită de spaghete. Şi nu se mulţumesc doar cu asta, ci îşi pun la cel mai literal mod cu putinţă strecurătoarea de spaghete în cap şi merg cu ea pe cap prin toată lumea, făcând paradă de cea mai înaltă treaptă de înţelepciune la care a ajuns omenirea : Homo Pastafariens. 
     Acuma, pe bune, nu e ridicol să stai de vorbă despre lucruri de o infinită importanţă cu indivizi al căror creier se confundă iremediabil cu accesoriile purtate? Pentru că aşa cum le este sita plină de găuri de pe cap, tot la fel le este şi capacitatea de a distinge realul de superstiţie: făcută franjuri. 
   Cea mai bună metodă de a trata un ateu atunci când apar discuţii teologice nu este să intri în controverse cu el. Degeaba, că o să-ţi facă mintea franjuri. Ia mai bine o cameră foto, pozează-i sita de pe cap şi lipeşte-i poza de frunte. O să-i faci cea mai mare bucurie.