Farisei şi saduchei - trecut şi prezent ( II )

       "Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor( Matei 16,12). Fariseii şi saducheii, în trecut şi în prezent, aveau ultimul cuvânt în stabilirea normelor religioase. Iar poporul îi urma în absolută supunere, numindu-i "rabbi", adică învăţători. Când Isus din Nazaret s-a sculat să critice în mod public învăţătura lor, a apărut în conştiinţa neamului său, ba chiar a fraţilor săi de corp şi a mamei sale, exact cum ar apare azi un extraterestru.        Nimeni nu L-a înţeles cu adevărat. Nimeni...nici măcar mama sa. Nici măcar ucenicii, ca dovadă angoasa lor după moartea liderului. Iar iudeii de rând cu atât mai puţin. Dar apare inevitabil următoarea întrebare: " de ce nu L-au înţeles? "
   Răspunsul este dual: pentru că în primul rând nu L-au crezut pe cuvânt, şi în al doilea rând, la fel de important, pentru că erau manipulaţi crunt de liderii lor religioşi. Imaginea care le fusese înrădăcinată în minte secole de-a rândul de fariseii din sinagogi era aceea că Dumnezeu era "gelos" şi "răzbunător", iar că Mesia care avea să vină urma " să cârmuiască neamurile cu un toiag de fier"(Psalmi 2,7-9). 
    Realitatea a fost însă complet diferită atunci când au dat ochii cu ea. Isus a fost non-violent total. Nici urmă de violenţă, discriminare a cuiva, impunere cu forţa, preferinţe de gen tribal sau pedepsire/ condamnare a vreunui păcătos. Dimpotrivă, îi iubea pe cei mai păcătoşi dintre păcătoşi şi se simţea mai atras de ei decât de cei cu filacteriile late.
   În plus, Isus schimba total înţelesul esenţial al scripturii timpului lor, le deschidea ochii şi minţile aşa cum nu m-ai făcuse nimeni până atunci. Iar teoriile Lui erau însoţite mereu de fapte uimitoare, care îi confereau o autoritate de nezdruncinat. Din cauza acestei autorităţi supranaturale a fost dat la moarte, pentru că ea submina total învăţăturile atotputernicilor lideri de moment. Acest fiu de tâmplar avea o putere mult mai mare ca ei, pe care nici măcar nu o negau. 
    Dar cum stau lucrurile azi? Cine conduce destinele adventiştilor şi al creştinilor în general? Cine este ultima autoritate în materie de credinţă(e)? Şi de cine ascultă "norodul" azi? Desigur, de fariseii şi saducheii de azi: pastorii şi prelaţii oficiali care dau impresia că "stăpânesc" scripturile. În realitate, acum ca şi atunci, ei nu numai că nu le stăpânesc, dar nici nu cunosc puterea lui Dumnezeu. Trăiesc într-un întuneric dogmatic profund, despărţiţi cu totul de Sursa adevăratei înţelepciuni. Iar poporul adventist, reformist, baptist, penticostal, catolic, ortodox,luteran, anglican şi lista de religii şi biserici este aproape nesfârşită...îi urmează în cea mai mare parte orbeşte. "Pastorul trebuie că ştie ce zice", spune poporul de rând, că doar e pastor. A făcut o facultate teologică ani de zile...
    Nu prieteni. Pentru mine  toate teologiile oficiale şi toate facultăţile teologice oficiale  nu sunt altceva decât orbire cruntă faţă de adevăr şi dreptate. Nu sunt conectate la Sursă ci fac parte dintr-un extrem de complicat sistem superorganizat care depinde de...votul oamenilor, şi deloc de Spiritul Sfânt. Adevărul  nu este căutat prin rugăciune, studiu şi raţiune, ci este impus cu forţa de sus. Prin vot. Iar cine nu se supune, iese automat afară. Aceasta este în esenţă, învăţătura fariseilor şi saducheilor moderni: inteligenţă omenească care nu are de-a face absolut deloc cu Înţelepciunea de sus. 
     Ok, dar unde l-am putea încadra în tot acest scenariu de coşmar pe Isus? Dacă pe băncile facultăţilor de teologie nu e, dacă prin sinagogi apare  extrem de rar şi atunci numai ca să provoace, dacă din Sanhedrinul de azi nu face parte, atunci unde şi cine e? 
    S-o luăm încetişor. Isus a fost acum 2000 de ani un fiu de tâmplar. Un anonim necunoscut de mase. Azi oare nu ar putea fi la fel? Fie un fiu de zidar, fie un fiu de sudor, fie unul de agricultor? Dar în nici-un caz nu cred că ar fi vreu pastor. Adică de ce ar trebui să fie bătător la vedere Isus-ul de azi? Nu ar putea să fie foarte bine un "ilustru" anonim, care nu are de-a face nimic cu amvoanele, ca acum 2000 de ani? Eu cred că da, dacă îşi respectă linia...
    Apoi Isus-ul de azi ar fi complet nebăgat în seamă, marginalizat , ba chiar ocolit şi batjocorit de fariseii şi saducheii moderni. Ar "lătra" degeaba, în vânt...la prima vedere. Sistemului nici nu i-ar păsa de ce zice şi ce face el, în scris sau faptă. Poate doar aşa, din când în când, l-ar provoca la discuţii pe teme controversate, dar atenţie...niciodată în sinagogă. Acolo ei au pâinea şi cuţitul.  Iar El trebuie să tacă. 
   În al treilea rând, dacă îşi respectă stilul consacrat de acum 2000 de ani, Isus ar trebui prin ceea ce zice să răstoarne complet, din temelie, prejudecăţi adânc înrădăcinate din popor vis-a-vis de caracterul Tatălui său şi de divinitate în general. Nu ar pune două parale pe formele şi riturile religiei actuale. Nu l-ar interesa să pregoneze importanţa zecimii, ci l-ar interesa mai degrabă importanţa dăruirii totale faţă de El. Nu l-ar interesa templul din cer sau de pe pâmânt, ci l-ar interesa cum să devină El un templu pentru Creator, conform bibliei. Nu l-ar interesa să idolatrizeze scriptura numind-o infailibilă, ci ar invita mulţimile să caute în ele adevărul ascuns printre rânduri. Din aceste cauze, şi încă multe altele, ar fi complet ignorat de fariseii şi saducheii moderni, ba chiar persecutat şi numit "eretic" şi " care îndeamnă norodul la revoltă". 
        Dar să revin acum la Edi Constantinescu şi Florin Lăiu, pentru că de aici am plecat. Amândoi sunt lideri teologici în conştiinţa adventistului român de rând, dar aflaţi acum pe poziţii ideologice total divergente. Eddie crede în evoluţie, iar Florin în creaţiune. Eddie nu mai crede în minuni supranaturale, ci încearcă să explice totul prin raţiune. Florin dimpotrivă, a rămas credincios "Torei". Eddie nu mai crede în demoni, îngeri şi Satana, numind aşa ceva literatură evreiască. Florin dimpotrivă. Nu este frapantă, cel puţin până aici, asemănarea dintre ceea ce cred, sau nu cred ei, şi fariseii şi saducheii de pe timpuri?  Dar să continui. 
     Florin Lăiu crede într-un Dumnezeu care pedepseşte, şi încă cu vârf şi îndesat, chiar şi azi. Într-un material powerpoint recent, arăta norodului adventist periculozitatea ideii moderne că Dumnezeu ar fi numai dragoste şi nu ar fi deloc punitiv. Edi l-a ridiculizat imediat solidar cu colegul saducheu de la Londra, care nu este de acord cu viziunea fariseică despre caracterul lui Dumnezeu.
    Florin Lăiu se agaţă încă de dogme "tainice" ale trinităţii, considerându-le sfinte şi inatacabile, în timp ce Edi le "deconstruieşte" una câte una, zgâlţâind din temelii adventismul românesc. Dar fariseul Florin poate să doarmă liniştit, deoarece poporul adventist din România îl susţine net în defavoarea saducheului Edi. Ca să nu mai spun despre credinţa în evoluţie a acestuia din urmă, care este categoric dezavuată de adventistul de rând, fie din America, fie din România. 
   Ei bine, unde este Isus în actualitate? Şi ce teorie cu totul contrară curentului majoritar adventist învaţă el? Dacă Isus nu şi-a schimbat cumva stilul, paralelismul ar trebui să continue, nu? Ei bine, desigur că continuă. 
   Isus de azi în adventism este reprezentat de anonimi "celebri" care învaţă ceva complet diferit teologic faţă de farisei şi saduchei. Ascuns prin "Betania" sau alte colţuri de lume, discursul său plin de viaţă este ascultat numai de trei -patru "mameluci", aşa cum sunt ridiculizaţi ei de farisei, saduchei şi grosul poporului adventist. Concret, învăţătura care deranjează azi atât de mult în cercurile superioare AZS este insistenţa pe marginea mesajului 1888 de la Mineapolis şi învăţătura cu totul deosebită despre caracterul lui Dumnezeu. 
     Nu o să  auziţi niciodată, dar niciodată la amvoanele adventiste vreo predică favorabilă lui Jones şi  Waggoner, care potrivit lui Ellen White , au venit în 1888 cu o teorie despre legea celor 10 porunci, neprihănire şi alte "bazaconii" care avea mare putere şi ar fi putut schimba radical totul, dacă e să-i dăm crezare lui Ellen White.   "Învăţătura" fariseilor din fiecare sinagogă adventistă este  contrară din start mesajului de la 1888, deşi fariseii afirmă că nici pe departe... că ei ar fi primit-o şi acceptat-o. E ca şi cum fariseii de pe timpuri ar fi zis: "Suntem de acord cu tot ce a zis Isus , dar pe apostoli îi declarăm persoana non-grata în sinagogile noastre."
       Dar ce este şi mai frapant pentru mine, este că, deşi sunt duşmani teologici neîmpăcaţi în mai multe puncte, fariseii şi saducheii de azi şi de ieri se unesc ca prin miracol când vine vorba de Isus-ul actual: solia 1888! Fie că sunt reformişti care dispreţuiesc adventiştii, fie că sunt Edi contra Lăiu sau orice mai vreţi dumneavoastră, taberele opuse fac un ciudat pact de prietenie când vine vorba despre Jones şi Waggoner: " au fost nişte escroci care au invitat poporul la revoltă, băi"... replica dată mie cu nespusă candoare de un fariseu de seamă, Iacob Coman.
    În Madrid, acum vreo 4 ani, cei care îndrăzneau să aducă literatură 1888 prin biserici erau vânaţi mai ceva ca apostolii odinioară. În Castellon eu şi puţinii prieteni de la adventişti sau reformişti care vorbeau despre aşa ceva, am cunoscut pe propria piele "interesul " deosebit al fariseilor şi saducheilor faţă de acest "Isus" modern. Iar în România "comunistă" ce să mai vorbesc...excluderi pe capete din sinagogi...atât cele reformiste cât şi cele adventiste, deopotrivă.
     Fariseii şi saducheii de azi şi de ieri nu sunt cu nimic mai deosebiţi de colegii lor de breaslă de acum 2000 de ani. La fel de îndrăgostiţi de dogmele şi riturile lor împovărătoare şi lipsite de viaţă, la fel de porniţi contra schimbării intelectuale şi spirituale în biserică, la fel de decişi să-l crucifice pe Isus ca să nu se ducă de râpă neamul adventist. 
     Dar culmea, ei chiar nu înţeleg, cu toate informaţiile lor teologice, că batându-şi joc de acest Isus, semnează certificatul de deces pentru adventism, aşa cum acum 2000 de ani Caiafa a semnat certificatul de deces al iudaismului, dându-L la moarte pe Isus. În timp ce partizanii soliei 1888 nu mai fac parte de mult din biserică, aceasta se duce deja de râpă, mai ales în România, nu numai din punct de vedere spiritual, ci chiar numeric. Liderii actuali, orbiţi de putere, dogme sau pasiuni personale, văd că perdeaua adventismului este sfâşiată, dar tot nu sunt gata să schimbe ceva. Jertfele de la templu trebuie în continuare aduse. Sistemul trebuie să rămână în picioare. 
    Desigur... o să rămână în picioare, nici-o grijă. Oile adventiste vor urma în continuare pe liderii lor, pentru că "aşa au pomenit de la părinţi"...iar " schimbarea religiei este cel mai mare păcat". Sau resetarea ei, mă rog. Dar în timp ce sistemul schizofrenic, bolnav şi corupt rămâne pe picioare, cancerul se întinde tot mai mult şi tot mai repede. Iar salvarea adventismului, ca şi a iudaismului, de la implozie, devine pe zice ce trece tot mai imposibilă. 


     Reformiştii şi adventiştii, fariseii şi saducheii actuali, Edi Constantinescu sau Florin Lăiu par la prima vedere duşmani teologici ireconciliabili. În realitate, ei călătoresc fără să ştie în acelaşi Titanic superb numită "religie organizată", dar la clase diferite. Sau, după Ellen White, în trenul de mare viteză condus de Satana, dar în vagoane diferite. 
   Tuturor fariseilor şi saducheilor de azi,  cu mare părere de rău, "călătorie plăcută"...