vineri, 15 iulie 2011

"Energia creativă" a Ellenei White şi Lambda lui Einstein




        Ce legătură poate fi între o femeie modestă care a absolvit doar patru clase în secolul XIX şi geniul matematicii şi fizicii din secolul XX, Albert Einstein? Nici-una la prima vedere! Cei doi s-au ocupat cu domenii de interes total diferite, religie respectiv ştiinţă. Dar vă sfătuiesc să nu vă grăbiţi în ceea ce priveşte concluziile. Şi asta pentru că există ceva care îi aduce pe cei doi la aceeaşi masă de discuţie. Dar nu numai atât: atunci şi acolo unde Einstein se înşeală, Ellen White are perfectă dreptate în domeniul cosmologic! Dar despre ce este vorba?!?
       
      Odată cu descoperirea teoriei generale a relativităţii, renăştea interesul savanţilor pentru cosmologie ( studiul universului în ansamblul său). Newton propusese un model cosmologic unde universul era static şi infinit. Universul rămânea static datorită gravitaţiei exercitate de stele şi alte corpuri cereşti care se aflau în el. Lui Einstein nu i-a plăcut ideea unui univers infinit, însă l-a acceptat pe cel static. Din ecuaţiile sale reieşea un univers închis ( un sistem închis conform legilor termodinamicii), eliptic sau sferic. Dar apărea inevitabil o problemă: dacă era finit şi static, forţa gravitaţiei făcea ca  stelele să colapseze unele de altele, planetele să iasă de pe orbitele lor şi totul să devină un haos. Einstein avea nevoie de o forţă repulsivă care să contracareze gravitaţia exercitată de materie şi care să facă universul să funcţioneze. Aşa că a adăugat artificial o constantă cosmologică în ecuaţiile sale, aşa încât matematica universului să poată corespunde mentalităţii vremii sale în legătură cu un univers static. Dar surpriza cu care s-a pomenit Einstein era că universul era departe de a fi static.
 
         Ca să ne imaginăm mai bine, exemplul unui balon care este umflat de cineva este revelator. Dacă în interiorul balonului s-ar afla anumite obiecte, aerul suflat într-un mod anume determină ca obiectele respective să nu se ciocnească între ele, în timp ce balonul se lărgeşte tot mai mult. Apropo de lărgire: în 1929 Edwin Hubble a confirmat prin observaţiile sale că universul este în continuă expansiune, galaxiile depărtându-se unele de altele tot mai mult. Pus faţă în faţă cu aceste noi descoperiri, Einstein a decretat constanta lui cosmologică cea mai mare greşeală a vieţii sale.

        Şi totuşi...astăzi devine din ce în ce mai evident pentru astrofizicieni că Einstein nu numai că nu s-a înşelat deloc, ci că „greşeala” sa explică perfect ceea ce se observă azi cu ajutorul sateliţilor: expansiunea accelerată a universului. Pentru savanţi, ceea ce se întâmplă la ora actuală cu universul este cu totul plin de mister. După explozia originară de la Big-Bang şi conform legilor fizicii, ne-am aştepta ca energia care a cauzat explozia să descrească treptat. Dar observaţiile arată că nu numai că nu se întâmplă aşa, ci viteza de expansiune a universului creşte!!! Ce fel de forţă poate fi responsabilă de un asemenea fenomen straniu?

     Savanţii au numit-o energie întunecată, energie care constituie 74% din compoziţia universului. Natura ei este total necunoscută oamenilor de ştiinţă, ştiindu-se doar că nu interacţionează cu nici una din forţele fundamentale ale fizicii în afară de gravitaţie. Presiunea ei este negativă ceea ce face ca să contracareze perfect efectele gravitaţiei, îndeplinind exact funcţia constantei cosmologice lambda a lui Einstein! Cu alte cuvinte, o anti-gravitaţie, care permite galaxiilor şi sistemelor solare să nu se ciocnească , creând continuu mai mult spaţiu între ele...
  

    Ce este această forţă ciudată? Pentru a înţelege mai bine, să spun câteva cuvinte şi despre materia neagră care constituie 22% din univers. Se numeşte aşa pentru că este invizibilă tehnologiei umane actuale, dar se deduce existenţa ei prin efectele pe care le are asupra materiei vizibile din univers. Mai precis spus, materia întunecată ( galaxii şi corpuri cereşti invizibile) produce un efect de gravitaţie asupra materiei vizibile, determină anizotropia fondului cosmic de microunde originar de la Big-Bang  şi afectează structura roiurilor de galaxii vizibile la peste 10 miliarde ani-lumină de Terra. Putem şti că este acolo, deşi nu o vedem, deoarece lumina emisă de corpuri cereşti vizibile este deviată de ea în drumul său spre noi aşa cum lumina soarelui ar fi deviată de lună în timpul unei eclipse solare.

    Un proces necunoscut şi misterios, afirmă cosmologii, a făcut ca densitatea materiei ( atât cea vizibilă cât şi cea neagră) şi a energiei negre să fie exact calibrată la nivel de sute de zecimale, menţinând cosmosul într-un echilibru perfect. Dacă o singură zecimală ar fi greşită, universul ar colapsa. ..Plastic vorbind, universul se comportă aidoma unui creion care se învârte cu rapiditate pe o masă fiind susţinut doar de vârful său! Şi asta de peste 13 miliarde ani!

    

        Dar să revin acum la Ellen White. Deşi complet necunoscătoare de fizică sau matematică, unele din declaraţiile ei indică spre o  „energie creativă” care a adus lumea la existenţă( exact cum spune şi fizica) şi care este încă în exerciţiu în susţinerea universului”, referindu-se desigur la ceea ce ea numeşte mâna lui Dumnezeu... Nu este extraordinar? Dar mai bine să-i dau cuvântul:


    „Aceeaşi energie creativă, care a adus lumea la existenţă, este încă în exerciţiu în susţinerea universului şi continuarea activităţii în natură. Mâna lui Dumnezeu conduce planetele şi mersul lor ordonat prin univers. Nu prin putere proprie îşi continuă, an de an, pământul mişcarea în jurul soarelui şi-şi procură ceea ce ne dăruie. Cuvântul lui Dumnezeu controlează elementele naturii. El acoperă cerul cu nori şi pregăteşte ploaie pentru pământ. El face văile roditoare şi "să răsară iarba pe munţi" (Sfaturi pentru părinţi pag 185).

      Sau alt fragment: 
      „Filozoful care cutreieră prin Univers, întâlnind peste tot manifestările puterii lui Dumnezeu şi delectându-se de armonia lor, adesea nu reuşeşte să vadă în aceste minuni uimitoare mâna care le-a făcut pe toate. "Omul pus în cinste şi fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai." Nici o speranţă de nemurire slăvită nu luminează viitorul vrăjmaşilor lui Dumnezeu. Dar acei eroi ai credinţei au făgăduinţa unei moşteniri de o valoare mai mare decât orice bogăţii pământeşti - o moştenire care va satisface dorinţele sufletului. Ei pot fi necunoscuţi şi neacreditaţi de lume, dar sunt înscrişi ca cetăţeni în registrele cerului. Răsplata finală a celor pe care Dumnezeu i-a făcut moştenitori ai tuturor lucrurilor va fi o măreţie slăvită, o trainică şi veşnică greutate de glorie. (Marturii ptr comunitate vol 4 pag 526)

   

     Este şocant să constaţi că în timp ce Albert Einstein se încurca în calculele sale şi refuza până la urmă rolul covârşitor al constantei sale în mecanica universului, o modestă femeie vizionară, inspirată de Dumnezeu, îl „contrazicea” pe faţă, spunând că universul nu are sens fără o...lambda magică! Azi, astrofizicienii tind să dea dreptate tot mai mult „energiei creative” a Ellenei White iar teoria relativităţii este pusă tot mai mult sub semnul întrebării de fizicieni absolvenţi de Cambdrige precum Joao Magueijo. Deşi nu vor recunoaşte niciodată public că în spatele misterioasei energii întunecate creative este chiar Suveranul universului, ei recunosc deja că fără aceasta universul pur şi simplu nu ar exista.

  



Un comentariu:

  1. Padre Pio,
    Te agiţi degeaba în sucul tău propriu ateist. Cred că ţi-am dat dreptul la replică destul şi am dovedit suficientă bunăvoinţă cu tine, deşi nu îţi împărtăşesc deloc convingerile. În plus te-am avertizat de mai multe ori că răbdarea cu tine mi-a ajuns la sfârşit.
    Şi asta nu ptr că aş fi fanatic religios(chiar nu sunt:-)) ci pentru că aberezi de la un capăt la celălalt şi ai început să postezi numai ca să naşti conflicte. De ex, ultima ta aberaţie e că EGW ar fi fost o fanatică religioasă iar Einstein ar fi fost un ateu. E o tâmpenie ce spui, iar asta dovedeşte ignoranţa ta în ceea ce-i priveşte pe-amândoi. EGW nu a fost o fanatică, ci doar o femeie religioasă/credincioasă, iar Einstein nu a fost un ateu, ci doar un om raţional, nepreocupat de chestiuni religioase. Însă deschide şi tu măcar un pic wihkipedia să vezi că ateu-ateu gen Dawkins nicicdeum nu a fost, ci mai degrabă un agnostic Dumnezeul lui fiind dumnezeul lui Spinoza.
    Pe situl ăsta criticile la adresa creştinismului şi ce mai vrei tu sunt libere, dar nu aberaţiile izvorâte din ură faţă de creştini şi creştinism. Pe-alea poţi să le expui pe larg pe blogul tău, unde nu ne-ai dovedit nimic până în prezent din punct de vedere intelectual.

    RăspundețiȘtergere