Creaţiune sau evoluţie ( V) : argumente teologice şi concluzii

         
               Este frapant pentru mine faptul că teoria evoluţiei şi străvechiul raport al creaţiunii din Geneza au totuşi un lucru în comun : viaţa a apărut mai întâi în mare, şi nu pe uscat. Iar omul este produsul final al procesului de creaţie/ evoluţie. Să fie oare acest lucru de puţină importanţă? Să fie lipsit de importanţă că omul şi cimpanzeul posedă acelaşi genom în proporţie de 98%?  Dacă nu este lipsit de importanţă şi dacă genetica actuală dă în foarte mare parte "vânt în pupă" evoluţiei, să însemne oare că Darwin a avut totuşi dreptate?
    Potrivit Genezei, în ziua a cincea Dumnezeu a zis să mişune mările şi oceanele de tot felul de peşti. Iar imediat, în aceeaşi zi, văzduhul se umple cu nenumărate soiuri de păsări. De-abia în ziua a şasea viaţa apare pe uscat, ca şi cum s-ar fi târât din mare...Apar de aceea "târâtoarele"( ceea ce ar putea reprezenta reptilele de azi), "vitele" şi "fiarele pământului". După cum se vede, biblia este departe de a ne oferi relatarea exactă, strict ştiinţifică a fenomenului apariţiei vieţii. Autorul Genezei nu a intenţionat să ne spună CUM a apărut viaţa sau CARE  a fost ordinea exactă a desfăşurării întregului proces de creaţie. Intenţia sa a fost una singură: să ne spună că viaţa a fost creată.
         Aici este momentul în care ştiinţa intră în scenă. Am încercat să arăt, pe parcursul a câtorva episoade reacţii pro şi contra evoluţiei. Teoria evoluţiei pretinde că nu ar fi fost nevoie de nici-un Creator, ci că viaţa ar fi apărut şi diversificat singură, prin selecţie naturală, pe parcursul unor extrem de îndelungate perioade de timp. Am încercat să arăt că deşi din punct de vedere strict biologic acest lucru poate fi posibil, din punct de vedere matematic este imposibil ca procesul să se fi întins pe o perioadă atât de lungă. Cine are dreptate în această bătălie veche de peste 150 de ani? Biologia, geologia sau genetica...sau matematica, logica şi informatica? Darwin sau biblia? 
       În timp ce ascult şi citesc despre opinii pro şi contra înverşunate pe această temă, concluzia devine evidentă: nu ştim CUM a apărut viaţa şi nici cărui proces biologic concret datorăm azi incredibila ei diversitate. Atât creaţioniştii, cât şi evoluţioniştii au verigi lipsă în lanţul care descrie toată povestea. Evoluţioniştii nu ştiu nici până azi cum a apărut prima celulă funcţională, iar creaţioniştii nu ştiu în mod concret să explice modul prin care au fost făcute animalele, florile, peştii şi păsările. Ce s-a întâmplat în realitate? 
     A fost cumva un unic strămoş comun care înnota în apele primordiale şi în decurs de numai şase zile calendaristice a evoluat cu o repeziciune uimitoare, dând naştere diversităţii biologice aşa cum o vedem azi? Şi-a proiectat Dumnezeu în 3D gândurile Sale în apele oceanelor şi apoi pe uscat, făcând să apară instantaneu tot ceea ce se mişcă? A fost  cuvântul Său cel care a transformat instantaneu energia în materie organică? Oricât de interesante ar fi aceste gânduri, ele rămân pură speculaţie. Nu ştim, este răspunsul cel mai serios din punctul meu de vedere. 
     Dar atunci ce putem şti? Cum putem fi siguri că a existat totuşi un Creator? Cum putem fi siguri că suntem parte a unui plan inteligent şi nu un produs cuantic al hazardului chimic de la începutul istoriei pământului? Suntem fii de Dumnezeu, făcuţi după chipul şi asemănarea Lui, sau suntem doar praf cosmic, venit din neant şi care merge în neant? 
     Conflictul dintre teoria evoluţiei şi creaţiune este mai ascuţit decât pare la prima vedere. Pur şi simplu, în ciuda încercărilor din ultimul timp deiste, deterministe, de a le împăca...ele nu pot sta împreună nici cu supersupersuperglue din punct de vedere teologic. Dar am să mă explic pe larg de ce.

    Biblia ne prezinta un Dumnezeu personal,veşnic, omnipotent, omniscient, îndurător, iubitor, care are un scop. Dar dacă Dumnezeu este în felul acesta, pare să fie cu totul absurd ca El să folosească evoluţia ca metodă de a crea, din următoarele motive:

a)   Evoluţia este incompatibilă cu omnipotenţa lui
Dumnezeu; întrucît El are toată puterea, el este capabil de a crea viaţa instantaneu, fără să trebuiască să întindă acest proces de creare de-a lungul veacurilor.

b)   Evoluţia este incompatibilă cu personalitatea lui
Dumnezeu. Dacă scopul procesului evolutiv a fost crearea omului dupa chipul lui Dumnezeu, cu siguranţă că Dumnezeu nu ar fi aşteptat pînă la sfîrşitul timpului geologic ca să creeze
persoanele. El nu a putut să aibă nici o părtăşie personală
cu celulele primordiale din apele mărilor, şi nici cu dinozaurii sau cu gliptodonii de pe uscat.

c)   Evoluţia este incompatibilă cu omniscienţa lui Dumnezeu.
    Istoria evoluţiei, aşa cum este ea interpretată de geologii evoluţionişti pe baza registrului fosil, este plină de cazuri
de specii dispărute, de nepotriviri, de impasuri evoluţioniste,
si alte dovezi de o planificare inadecvată. De fapt, însăşi
esenta evoluţiei este mutaţia la întîmplare, nu progresul ştiinţific riguros, organizat, premeditat.

d)  Evoluţia este incompatibilă cu natura plină de dragoste a lui Dumnezeu. Ipoteza evoluţiei este cel mai bine atestată de fosile, care vorbesc elocvent despre o lume aspră, plină de furtuni şi de ridicări de teren, de boli şi de foamete, de
lupta pentru existenţă şi de moarte violentă. Mecanismul acceptat pe care se bazează evoluţia este suprapopularea şi o selectie naturală prin exterminarea indivizilor slabi şi neadaptabili. Un Dumnezeu iubitor ar fi avut cu siguranţă mai multă consideraţie faţă de creaturile Sale.

e)   Evoluţia este incompatibilă cu scopurile lui Dumnezeu.  Dacă scopul lui Dumnezeu a fost să-l creeze şi să-l răscumpere pe om, aşa cum presupunem că cred evoluţioniştii teişti, este de neînchipuit faptul că, înainte de a ajunge la ţintă, El a irosit
miliarde de ani în tatonări evoluţioniste fără rost. De exemplu, ce scop putem vedea în faptul că a existat o perioadă
de mai bine de o sută de milioane de ani în care au domnit dinozaurii şi în cele din urmă aceştia au dispărut?

f)   Evoluţia este incompatibilă cu harul lui Dumnezeu.
Evoluţia, cu teologia ei caracteristică a luptei pentru
supravieţuire în lumea fizică, se potriveşte perfect cu teoria mântuirii prin fapte din domeniul spiritual. Conceptul creştin privind harul lui Dumnezeu, care oferă viaţă şi mîntuire ca răspuns numai la credinţă, pe baza sacrificiului benevol al Lui însuşi pentru cei inadecvati şi nemerituoşi, este diametral opus conceptului evoluţionist.

g) Evoluţia este incompatibilă cu persoana lui Isus Hristos. Este imposibil să crezi în minunile instantanee uimitoare ale lui Isus, prin care de multe ori făcea să se întoarcă viaţa într-un trup inert sau slăbănogit de zeci de ani de boală...şi să crezi în acelaşi timp într-o teorie care are la bază o soluţie de îmbunătăţire a vieţii care se întinde pe parcursul a sute şi sute de milioane de ani. În plus, dacă viaţa "şi-a găsit o cale" ( vorba personajelor din Jurassic Park) spre desăvărşirea şi frumuseţea de azi fără intervenţia divină, atunci efectiv nu mai avem nevoie de nici-un Mântuitor. Ne putem descurca foarte bine şi singuri în calea spre desăvârşire.

h) Evoluţia este în conflict total cu sabatul poruncii a patra. Începând din al doilea capitol al genezei, trecând prin Exodul 20, profeţii mari sau mici şi până la Apocalipsa 14,7, biblia ne spune că a existat încă de la început un ciclu săptămânal de 7 zile, şi că ziua a şaptea este Sabatth, tocmai memorialul creaţiunii. A alege să crezi în evoluţie, înseamnă să nu mai crezi în rolul sabatului edenic, sau viceversa. Dar împreună nu pot face deloc casă comună aşa cum doi magneţi de sarcină asemănătoare se resping. Iar dacă ziua asta chiar nu are nici-o relevanţă, atunci Isus spunea bazaconii când afirma că "Sabatul a fost dat pentru om"( Marcu 2,27)...

i) Evoluţia nu aduce un răspuns nevoii de sens a vieţii. De ce trăim? De ce ne naştem? De ce murim? Viaţa este un accident cosmic de o cruzime deprimantă având în vedere destinul identic al tuturor, sau face parte dintr-un plan conceput de divinitate, de o frumuseţe pe care nu o putem nici măcar întrezări?

    În final, o concluzie de ordin logic şi alta sentimentală. Mai întâi cea logică: 

     Daca o roabă,o căruţă cu roţi de cauciuc,un trabant şi un boeing 747 au roţi identice care au aceiaşi structură chimică, aceeaşi pozitie şi rol înseamna cumva că boeing-ul şi căruţa sunt aproape identice şi că au avut cândva un strămoş comun? Eu cred că poate fi o dovadă clară că inginerul care a proiectat avionul poate proiecta şi caruţa şi din motive funcţionale alege să folosească structuri asemănătoare dar să le dea scopuri total diferite.
     Concluzia sentimentală este că personal am părăsit de mult măsuţa de nisip unde mi se spunea că Dumnezeu a făcut omul şi animalele din "plastilină", investind pentru fiecare 13, 4 secunde.De fapt, dacă am sta să traducem "glumea" mea într-o simplă socoteală matematică, numai pentru cele câteva sute de mii de specii de insecte i-ar fi trebuit lejer câteva ...zile bune dacă ar fi dedicat numai o secundă pentru fiecare .Ca să nu mai vorbim despre păsări,mamifere şi peşti.
      De aceea, deşi ştiinţa mi se pare extrem de interesantă şi demnă de luat în seamă, şi deşi argumentaţiile lui Richard Dawkins sunt mult mai de preferat decât ignoranţa sau blestemele cre(ş)tinilor care îl trimit în iad, când vine vorba despre teoriile despre apariţia/evoluţia vieţii, totul se reduce la o simplă întrebare: îl mai crezi sau nu-L mai crezi pe Dumnezeu?
    Vă ofer în încheierea acestui serial scurt despre evoluţie un alt documentar pe care, zic eu, nu trebuie să-l rataţi.