Kellog: eretic sau victimă? ( V )

       

 Ellen White a fost adesea acuzată de duşmanii ei de plagiat. Deşi plagiatul nu era în secolul 19 şi începutul secolului 20 o infracţiune aşa cum este astăzi, ea fusese totuşi avertizată de Kellog să nu comită această greşeală, pentru că nu era corect din nici-un punct de vedere. În cartea "Marea Luptă" plagiatul din rapoartele istorice de atunci s-a folosit într-o mare măsură, precum şi în alte cărţi, inclusiv în ceea ce priveşte reforma sanitară. Pentru că nici ea şi nici stafful tehnic care îi superviza lucrările nu au dorit să îndrepte această eroare, asupra ei planează  volens-nolens până azi o umbră. De fapt, asta arată încă odată, dacă mai era nevoie, că Ellen White era doar un om...cu punctele lui tari şi slabe. Pe de altă parte reiese în continuare rolul tot mai clar de "Păpuşar" al lui W.C. White care deja din timpul mamei lui tăia şi spânzura în voie corespondenţa şi literatura scrisă de Ellen White...Şi uite aşa ajungem la o concluzie dureroasă: adevărul este de mai multe culori...Numai Dumnezeu îl cunoaşte în întregime.

Ulterior, am initiat o reconciliere, spunându-le cã suntem gata sã facem tot ce trebuie. Dar ei îsi începuserã lucrarea de subminare. Nu era corect, asa cã i-am scris prof.Prescott si fr.Daniells – aceasta se întâmpla dupã reconcilierea de la Tabernacol: „Înainte de a pleca din localitate, ne-am dori sã ne întâlnim si sã gãsim solutia pentru a fi armonie între noi. Sã luãm loc si sã stãm de vorbã ca între bãrbati, dând jos haina oficialã, ca niste frati, si sã ne strãduim sã gãsim solutia pentru împãcare.” Nu mi-au rãspuns. Când l-am întâlnit pe Prescott la Washington, l-am întrebat de ce nu mi-a dat nici un rãspuns. Se pare cã mi-a rãspuns, dar mult mai târziu, dupã ce plecase din localitate. El scrisese: „Dacã vrei sã ne consultãm vreodatã în calitate oficialã, voi fi dispus sã ne întâlnim.” L-am întrebat de ce nu poate sã mã trateze asa cum l-a rugat, dar el a motivat cã, desi a încercat aceasta, fr.Daniells nu a fost de acord.

În timp ce noi cãutam sã refacem armonia, acesti oameni au împrãstiat printre membrii zvonul cã ne-am rãzvrãtit. Nu fãcusem lucrul acesta. Ei s-au rãzvrãtit împotriva noastrã. Eu nici nu mi-am fãcut asteptãri cã ar putea exista vreo reconciliere. Nu poti lucra cu oameni care nu vor sã lucreze cu tine. N-am avut de fãcut altceva decât sã ne împlinim mai departe misiunea noastrã. Domnul ne-a dat o lucrare de fãcut si vrem sã continuãm aceastã lucrare cât putem de bine si sã cooperãm cu toti cei ce doresc sã coopereze cu noi. Nu ne-am propus sã luptãm împotriva lor sau a sorei White, sau a oricãrei alte persoane. Nu-mi permit si nu am permis nici ca Sanitariumul sã se angajeze într-o astfel de lucrare. Nu vrem sã producem o schismã; nimic de acest fel. N-am nici o legãturã cu aceasta iar oamenii nostri stiu aceasta.

Bourdeau: Nu te-ai gândit la o reorganizare?

Kellogg: Nu, nu m-am gândit. Fie-ti milã de mine, n-am avut parte de destulã organizare de felul acesta? Când vezi cât de usor se poate transforma aceastã organizatie într-o unealtã de secerat sau într-o masinãrie distrugãtoare, cum de mai poti sã-ti doresti altã organizare?

Când adventistii de ziua a saptea mã vor exclude, nu mã voi duce în altã parte. Voi încerca sã trãiesc în temere de Dumnezeu, fãcându-mi datoria. Nu voi reactiona. Dacã aceastã bisericã mã dã afarã, n-am sã-mi plâng de milã. Dar eu nu am de gând sã-mi cer retragerea. Sigur cã mi-ar place sã fiu judecat înainte de a fi exclus; mi-ar place sã fiu confruntat cu toate acuzatiile care se aduc împotriva mea. Ar fi un procedeu crestinesc. Dar nu mã astept la un tratament corespunzãtor. Ci, când voi fi exclus, cu sigurantã vor gãsi ei o scuzã ca sã schimbe procedura. Oricând vor fi pregãtiti, sã înceapã! Voi accepta aceasta ca o întelegere între mine si Dumnezeu, si voi merge înainte ca sã-mi continui misiunea exact asa cum am fãcut si pânã acum.

Stiu cã existã pãrti slabe în conducerea acestei denominatiuni. Stiu care sunt minciunile care au pãtruns în ea, si nu-mi place deloc lucrul acesta. Cunosc persoane care merg la sora White cu planurile lor pentru a obtine aprobarea ei, apoi se ridicã si spun: „asa zice Domnul”. Si aceasta se numeste minciunã, pentru cã se obtine o influentã necinstitã asupra mintii si constiintei oamenilor; este o minciunã, nu este ceva nevinovat si n-am simpatizat niciodatã cu astfel de procedee. I-am spus si lui W.C.White cu ceva timp în urmã.

Vreau sã vã povestesc si altceva. Când a fost publicatã cartea Tragedia Veacurilor, ce continea capitolele de istorie valdenzã, cineva mi-a atras atentia imediat asupra cãrtii. Nu stiam nimic dar cunosteam brosura Istoria Valdenzilor scrisã de Wiley, care se afla chiar acolo, la Review & Herald; si iatã cã a apãrut Tragedia Veacurilor ce continea câteva citate, putin „cosmetizate”, extrase din ea. Am spus „cosmetizate” pentru cã din acele paragrafe anumite cuvinte fuseserã schimbate; nu era potrivit sã se foloseascã ghilimelele pentru cã paragrafele nu erau identice, dar era clar cã fuseserã „împrumutate”. Explicatia ta, frate Amadon, cã a fost o simplã neglijentã, nu este întemeiatã, pentru cã nici nu se puteau folosi de ghilimele, atâta timp cât multe cuvinte si fraze fuseserã schimbate. Citatele nu aveau ghilimele, dar era clar cã fuseserã imitate. Era plagiat nu citare. Existã diferente între plagiat si citare.

Plagiat este atunci când folosesti un paragraf din altã carte aproape cuvânt cu cuvânt, fãrã însã sã fie identic, ci doar putin diferit, atât cât sã nu-i poti spune cã e citat. În cartea aceasta nu existã nici un singur citat care sã poatã fi pus între ghilimele. Dacã l-ai pune între ghilimele, ar fi un fals sau o minciunã, pentru cã ar însemna cã ai luat paragraful respectiv cuvânt cu cuvânt de la un alt autor, când în realitate nu este deloc identic cu cel al autorului. Asa cã explicatia ta nu putea fi luatã în considerare.

Si atunci când cineva mi-a atras atentia asupra acestor lucruri, i-am scris lui W.C.White chiar atunci si i-am spus:

-  Will, eu nu pot sã accept acest procedeu. Astãzi, eu sunt de partea voastrã, o sustin pe mama ta, scrierile ei, dar dacã cineva mã va întreba ce pãrere am despre aspectul acesta, am sã-i spun clar pãrerea mea – cã este o folosire nejustificatã a scrierilor altora, cã nu aveti nici un drept sã faceti asa, cã îmi pare rãu si mi-e rusine cã se procedeazã asa.

- Nu vrei sã întelegi, mi-a explicat el, cã atunci când mama vede anumite lucruri, când parcurge anumite pasaje care corespund cu ceea ce a vãzut în viziune, considerã cã este corect sã le preia?

- Nu, am rãspuns eu, nu fãrã a primi aceastã permisiune. Poate pãrea corect pentru ea sã foloseascã acel pasaj. Dar trebuie sã-l punã între ghilimele, trebuie sã mentioneze si sursa, si eventual sã adauge cã pasajul este în armonie cu ceea ce ea a „vãzut”.

Nu are nici un drept sã-l includã în textele proprii, ca si cum ar pãrea cã ea a fost prima care a „vãzut” aceasta. Prefaţa spune despre carte cã a fost scrisã sub o iluminare specialã, cã ea aprimit o luminã nouã printr-o inspiratie divinã. Dar oamenii citesc acele paragrafe si spun: „Am mai citit aceasta în cartea lui Wiley”. I-am spus lui Will cã aceasta condamnã cartea si-i diminueazã valoarea si importanta ei. Este o gresealã, si eu nu voi fi de partea lor în a sustine aceastã procedurã care ar trebui sã înceteze.

Dar ei nu s-au oprit, ci au vândut toatã editia, aproximativ 1.500 de exemplare. Stiau cã existã o problemã dar au scos cartea la vânzare. Si chiar au vândut-o.

Însã, în urmãtoarea editie, ca sã iasã din aceastã situatie într-un mod linistit si ascuns, ei au modificat prefata cãrtii si au scris cã autoarea, pe lângã informatiile provenite sub inspiratie divinã, a mai inclus si alte informatii obtinute din diferite surse. Dacã retin bine, cam asa au scris. Nu mi-a plãcut aceastã corecturã. Era doar o încercare de a iesi din încurcãturã, câteva cuvinte prin care cititorul simplu nu va descoperi nimic ci va rãmâne numai cu multele declaratii despre inspiratia divinã; nimeni nu va întelege. Asa au apãrut si alte cãrti. Explicatia ta nu se potriveste nici în cazul lor. Ce pãrere ai despre Tragedia Veacurilor, Hristos Lumina Lumii, Cum sã Trãiesti? si altele?

Stiai cã în cartea Cum sã Trãiesti? au fost incluse paragrafe„împrumutate” de la Coles?

Amadon: Stiu cã s-a împrumutat o parte însemnatã.

Kellogg: Si toate acestea au fost semnate cu numele sorei White, desi unele afirmatii fãcute, eu le-as retracta. Dacã le citesti si le compari existã, cu sigurantã, multe asemãnãri. N-am spus nimãnui vreun cuvânt despre faptul cã am cartea originalã pe care sora White a citit-o si din care au fost copiate anumite pãrti. Cartea se aflã aici, în biblioteca mea. Am mai multe exemplare din ea.

Dr.Kress din Detroit, citise cartea – Filozofia Sãnãtãtii de Coles – cu peste 8 ani în urmã. El a venit la mine foarte impresionat si mi-a spus:

- Am descoperit mai demult o carte care se aseamãnã cu cartea Cum sã Trãiesti?. Este atât de minunat cum Dumnezeu a putut sã descopere aceste informatii unor oameni care au trãit în timpuri diferite. Curios este faptul cã aceasta a fost scrisã cu mult înainte de Cum sã Trãiesti?

-  Doctore Kress, cunosc situatia. Am aceastã carte în bibliotecã. Este Filosofia Sãnãtãtii de Coles, nu-i asa?

- Da.

- Aceastã carte se afla în biblioteca mea si sora White a citit-o chiar în timpul când lucra la cartea Cum sã Trãiesti?. Asa se explicã asemãnarea. Nu este nici un miracol. Este simplu de înteles si suficient de clar.

Nu am nici un amestec în chestiunea aceasta. Adevãrul este adevãr, si eu caut adevãrul. Pentru mine nu este foarte important, dar greseala este a celor care au publicat, si nu cred cã este drept ca sora White sã nu înstiinteze cititorii despre ce s-a fãcut. Dacã si sora White si Will cred cã este normal sã facã asa, ar trebui sã explice aceasta în prefata cãrtii. Atunci totul ar fi corect si nimeni nu i-ar acuza de nesinceritate.

Pentru mine nu are nici o însemnãtate. Desi am stiut totul, nu m-ati auzit plângându-mã vreodatã si nu am intentia sã o fac nici acum. Eu stiu cã sora White a publicat atâtea principii adevãrate, a sustinut temperanta, neprihãnirea si adevãrul cu toatã energia vietii ei, cu toatã convingerea si sinceritatea; pentru nimic în lume nu vreau sã stric lucrarea ei, accentuând aceste greseli.

As putea gãsi multe astfel de greseli care s-au fãcut în ultimii 25-30 de ani, si voi puteti face la fel. Dar, ne este de vreun folos? Gãsim greseli si la profetii importanti din vechime, dar la ce bun? Noi trebuie sã ne bazãm pe lucrurile puternice si sã le înlãturãm pe cele slabe.

Si acum, as vrea sã vã spun, odatã pentru totdeauna, cã Sanitariumul Battle Creek nu a publicat nimic de genul acesta, nu a pregãtit vreun astfel de material, si nici eu nu am scris ceva împotriva sorei White, împotriva denominatiunii adventistilor de ziua a saptea sau a doctrinelor adventiste. Nici Sanitariumul, nici eu nu vom face aceasta.

Amadon: Asa mi s-a spus cã a fost tipãrit, cã cineva a vãzut proof-ul si pãrea destul de convingãtor; iar eu nu pot crede cã dr.Stewart are fonduri pentru a plãti tipãrirea acestei cãrti.

Bourdeau: Eu i-am spus cã nici dacã as primi bani, nu as face asa ceva.

Kellogg: Nu cred cã are de gând sã tipãreascã.

Amadon: Atunci de ce se pregãteste pentru tipar?

Kellogg: Poate nu se pregãteste pentru tipar – dacã nu mi-ati fi spus, nici n-as fi auzit de ea. (Cartea, cunoscutã sub numele de Cartea Albastrã – din cauza copertilor ei albastre – nu a fost publicatã nici de dr.Stewart, nici de Sanitarium, ci de A.R.Henry).

Amadon: Multumesc cerului pentru aceasta. S-au adunat o multime de subiecte, sã facem ordine si sã-ti explic câte ceva.

Kellogg: Ceea ce m-a rãnit cel mai grav în aceastã situatie, de fapt, singurul lucru care m-a rãnit cu adevãrat, a fost faptul cã cei din jurul meu, care mã cunosc de multi ani, au putut sã creadã acuzatiile aduse împotriva mea. Ce treabã aveti voi toti, oameni buni, sã-i judecati pe altii? M-ati judecat tot timpul si, asa cum am spus, aceasta m-a rãnit si m-a umilit. Mi-a luat mult timp sã accept cã persoane pe care le cunosc si care m-au cunoscut dintotdeauna, au putut sã creadã aceste zvonuri. Am fost sigur cã nu vor face asa. Când s-a început campania de denigrare si minciunã la adresa mea, mi-am spus: voi sta linistit. Cu sigurantã îsi vor da seama. Eu îmi voi continua lucrarea si, pas cu pas, ei vor descoperi cã nu este adevãrat. Dar ei au crezut tot ce au auzit dintr-o parte sau alta.

Bourdeau: Hai sã vorbim, de exemplu, despre aceastã organizatie despre care scrie fr.Jones.

Kellogg: Nu avem nici o bisericã organizatã în Sanitarium.

Bourdeau: El (Jones) protesteazã împotriva organizatiei.

Kellogg: Cuvântul Domnului a vorbit împotriva organizatiei, si el doar a citat aceasta. La Conferinta Generalã din 1901, tinutã aici, în Battle Creek, sora White s-a ridicat si le-a spus cã organizatia lor este gresitã; a fost prezentat un alt plan si dânsa l-a acceptat ca fiind corect.

            Si eu mi-am notat atunci rezolutia. Dacã as fi fost panteist, înseamnã cã tot ce am spus atunci ar fi fost gresit, pentru cã m-am ridicat înaintea Conferintei Generale si am predicat toate „ereziile” mele, care au fost publicate în Bulletin. Dupã aceasta, sora White mi-a spus cã ar trebui sã fiu hirotonisit ca pastor; veti gãsi totul raportat în Bulletin.

Amadon: Da, stiu, desi nu-mi aduc aminte dacã s-a mentionat sau nu în Bulletin.

Kellogg: Si, în toate aspectele, eram la fel de gresit atunci ca si acum. Acesta este adevãrul. De aceea pot sã stau linistit în mijlocul acestei furtuni, pentru cã am de partea mea adevãrul si sunt convins cã Domnul cunoaste absolut totul. El stie care era crezul meu atunci si stie si ce cred acum. Toatã aceastã campanie nu schimbã faptele, iar Domnul cunoaste totul.

Asa cum v-am spus, ceea ce m-a durut cel mai mult a fost cã voi, cei de aici, din oras, ati putut crede aceste zvonuri fãrã sã veniti mãcar o datã sã mã vedeti si sã mã întrebati ceva.

Bourdeau: Am venit astãzi.

Kellogg: Voi ati crezut tot ce vi s-a spus. Dar nu aveati nici un drept sã luati o astfel de atitudine fãrã mãcar sã veniti pânã la mine si sã mã întrebati. Si mai sunt multe zvonuri pe care acesti oameni le rãspândesc pretutindeni. Când W.C.White se ridicã în calitate oficialã înaintea membrilor si spune tot felul de povesti, când Daniells minte în fata auditoriului iar altii nãscocesc tot felul de falsuri, stiind foarte bine cã sunt minciuni, eu nu pot sã fac nimic, toate dovezile lor se bazeazã pe pure suspiciuni. Si an dupã an, an dupã an, ei continuã în felul acesta, pânã când, încet, încet, întreaga denominatiune va crede o grãmadã de minciuni. Eu nu mã încred într-o astfel de lucrare.

La Oakland, în anul 1903, am luat pozitie împotriva formei de organizare a adventistilor de ziua a saptea (forma adoptatã atunci). Le-am spus cã au fãcut cale întoarsã si se îndreaptã într-o directie gresitã. Sora White a considerat cã n-ar fi trebuit sã aibã un astfel de comitet, dar ei au mers tot înainte. Ei au repudiat noua constitutie, noul statut despre care sora White spusese în 1901 cã era corect – cã avusese aprobarea Domnului –si s-au întors la vechile orânduieli. Numai cã acum, le-au fãcut de 10 ori mai rele. Cum pot sã mai am încredere? Domnul i-a condamnat.

Amadon: Pentru cã ai ajuns la acest subiect, vreau sã spun un cuvânt despre ceea ce am scris în Jurnalul din Battle Creek. Nu m-am referit nicidecum la Marea Luptã, la Tragedia Veacurilor sau altã carte, ci doar la Schite din Viata lui Pavel. Aceastã învinuire pe care o faci, nu se aplicã la toate. Eu m-am referit la cartea Schite din Viata lui Pavel si consider cã tot ce am scris era adevãrat. Eu spuneam cã sora White nu a scris niciodatã vreo prefatã pentru cãrtile ei. Se întâmplã sã stiu faptul cã altii le-au scris. Oficial, ei ar fi trebuit sã includã în prefata cãrtii cã anumite fragmente au fost luate de la alti autori, si tot ce s-a copiat identic trebuia ori pus între ghilimele, ori publicat cu un font diferit, sau atentionat în note de subsol; trebuia gãsitã o solutie care s-a mai folosit în general în publicatii.

Cred cã fiecare cuvânt pe care l-am scris era rezonabil; si eu, chiar dacã nu sunt un adevãrat scriitor, nu cred cã poti avea vreo obiectie fatã de acel articol.

Kellogg: Iatã obiectiile mele. Acel articol trebuia sã rãspundã la acuzatia generalã de plagiat, dar el nu a adus nici un rãspuns. În al doilea rând, articolul lãsa impresia cã imediat ce editorii îsi vor da seama de aceastã ‚gresealã’, o vor corecta. Dar nu s-a întâmplat nimic. Ei au continuat sã tipãreascã asa si au vândut toatã editia. Mai mult decât atât, au pus în circulatie si alte cãrti în care era aceeasi ‚gresealã’.

Amadon: Eu nu mã referisem la alte cãrti. Eu vorbisem numai despre Schite din Viata lui Paul.

Kellogg: Alt articol nu am vãzut. Eu am citit numai explicatia ta.

Iar în legãturã cu prefata cãrtilor, sora White le citea întotdeauna. Cu sigurantã nu avea dreptul sã introducã o carte în circulatie fãrã sã parcurgã prefata, si ea chiar citea mereu prefata cãrtilor.

Este o gresealã, frate Amadon, si nu vreau sã spun mai mult. Este o eroare în care este implicatã si sora White. Sigur cã nu este o gresealã fatalã; aceasta nu condamnã lucrarea bunã pe care dânsa a fãcut-o. Si ea are acest drept sã greseascã, asa cum am si eu.

Amadon: Am spus doar ceea ce am crezut cã trebuie sã spun. Si sunt sigur cã cititorii, parcurgând explicatia mea, vor întelege cã este regretabil cã a fost publicatã aceastã carte fãrã o explicatie generalã inclusã în prefatã, este regretabil cã atunci când s-au luat cuvinte ad literam nu s-au folosit ghilimelele, un alt font, sau altceva distinctiv. Dar eu spun cã editorii sunt mult mai responsabili de aceastã gresealã decât autorul, pentru cã altii au scris prefata cãrtii, nu autorul. Cu sigurantã dânsa le-a citit, dar nu a citit niciodatã proof-ul (materialul pregãtit pentru tipar). Stii, doctore, cã sora White nu a stat niciodatã în birou sã citeascã cu atentie proof-urile?

Kellogg: Se uita peste ele, dar citatele erau bine amestecate.

Amadon: Stii cum erau manevrate scrierile ei în zilele fr.James White, ca si acum de altfel.

Kellogg: Sigur cã stiu.

Amadon: Ca si tine, si eu cunosc totul îndeaproape.

Kellogg: Bineînteles. Stii totul despre aceasta. Dar ar fi o prostie pentru oricine sã accentueze aceste pãrti slabe, aceste pete, ca reprezentând lucrarea sorei White, când de fapt, acestea nu o reprezintã deloc.

Amadon: Ai dreptate în privinta aceasta. Dar tocmai dr.Stewart face lucrul acesta, pe care eu nu l-as face pentru tot aurul din lume.

Kellogg: Nu dr.Stewart a fãcut aceasta. Sã vã spun cum a început totul. Eu i-am sfãtuit sã nu continue. Când dr.Stewart a primit scrisoarea de la sora White în care îl ruga sã-i scrie despre toate nemultumirile sale, eu i-am spus:

- Dr. Stewart, nu-i mai scrie nici un cuvânt sorei White. Dânsa nu te va putea ajuta în neîntelegerile tale. Nu poate sã-ti dea explicatii. Nu existã nici un rãspuns de dat. Dacã o vei întreba de ce a fãcut asa sau asa, o vei pune în încurcãturã si ea nu va sti sã-ti explice. Cât stii acum, vei stii si dupã ce îi vei fi scris. Dacã totusi îi scrii, spune-i cã încerci sã aduni tot ce poti gãsi bun din scrierile ei, cã îi multumesti pentru adevãrurile scrise si pentru principiile corecte, si cã le vei folosi în cel mai bun mod.

La fel le-am spus si dr.Paulson, dr.Sadler, si altii care au venit la mine cu scrisoarea aceea.

- Nu dati nici un rãspuns scrisorii. Dacã o veti face, ei vã vor acuza cã sunteti împotriva dânsei. Si pasul urmãtor, vor lua scrisoarea voastrã si o vor rãspândi în toatã lumea, acuzându-vã cã o atacati pe sora White.

I-am spus si dr.Stewart:

- Cred cã existã un plan în spatele cãruia este W.C.White, acela de a vã determina sã faceti ceva care poate fi folosit apoi împotriva noastrã.

Amadon: Nu ti-a fost teamã sã-i judeci pe altii?

Kellogg: Nu, eu i-am sfãtuit asa pentrucã bãnuiam cã existã un astfel de complot, si ar fi fost mult mai bine sã nu dea nici un rãspuns acelei scrisori. I-am implorat sã nu scrie si le-am spus:

- Ei vor folosi aceastã scrisoare împotriva voastrã si împotriva noastrã, ca un argument care va de o mare putere campaniei lor.

Dar în ciuda cuvintelor mele, pe când eram plecat în Europa, el si dr.Harris au pregãtit aceastã scrisoare-rãspuns. S-au dus la Washington si i-au citit scrisoarea (lui A.G.Daniells), iar el a remarcat imediat.

- Dr.Kellogg este în spatele acestei scrisori.

- Nu, au rãspuns ei. Dr.Kellogg nu are nici o legãturã cu scrisoarea. El este în Europa si nu a contribuit cu nimic la scrisoarea aceasta.

Dar el nu i-a crezut ci a început sã prezinte scrisoarea ca si cum eu as fi fãcut-o cu intentia de a o publica, si deci, Sanitariumul va publica scrisoarea ca un atac împotriva sorei White. Poate cineva sã facã un lucru mai prostesc si mai vrednic de dispret decât acesta? Sunt jignit de faptul cã oamenii au crezut cã eu as putea face asa ceva.

Cum ati putut crede voi cã eu vreau sã câstig aici controlul asupra Tabernacolului? Cum ati putut transmite aceastã nãscocire tuturor si cum ati putut s-o publicati si s-o trimiteti întregii lumi? Este cea mai vrednicã de dispret minciunã care s-a spus vreodatã.

Amadon: Asa ne-a scris sora White.

Kellogg: Stiu. Cu toate acestea, era o minciunã.

Amadon: Atunci ascultã. Dacã este asa, doctore, cum a fost atunci când Sanitariumul a plãnuit sã înfrunte Tabernacolul – si au alimentat acea intrigã?

Kellogg: Este prima datã când aud despre acest plan. Este cel mai ridicol lucru pe care mi-l pot imagina. Nu este decât o intrigã politicã. Este unul dintre cele mai trãsnite lucruri pe care le-am auzit.

Vreau sã vã spun cã aceste zvonuri despre noi – nici nu conteazã dacã vin de la sora White sau de la altcineva – cã ne-am strãduit sã ajungem în proprietatea Tabernacolului, sau cã aspirãm în aceastã directie, sunt absolut false, absolut mincinoase. Nu poti gãsi nici cea mai micã confirmare despre asa ceva. Este un fals.

Amadon: Iatã confruntarea – sora White versus dr.J.H.Kellogg.

Kellogg: Nicidecum.

Amadon: Eu spun cã asa este.

Kellogg: Nu este adevãrat. Problema este - sora White versus faptele petrecute.

Amadon: Tu spui într-un fel, dânsa afirmã contrariul.

Kellogg: Aratã-mi atunci o singurã dovadã care sã confirme cã este asa. Dar chiar dacã mi-as dori, cum as putea sã fac asa ceva? În al doilea rând, dacã l-as obtine, ce as putea sã fac cu el? Când am fãcut eu si cea mai micã aluzie la o asemenea dorintã?

Amadon: Cum a fost la întâlnirea aceea specialã de alegeri pentru urmãtorul mandat –  la care au participat si cei de la Sanitarium, foarte multi la numãr, si au condus totul fãrã asentimentul nostru?

Kellogg: Am sã-ti spun adevãrul, si Dumnezeu mi-e martor pentru ceea ce îti voi spune. Am auzit cã urma sã fie o întâlnire acolo, si cineva a spus:

- Tipii ãstia din Washington încearcã sã intre în proprietatea Tabernacolului, si nu este corect. El apartine oamenilor din acest oras care vor fi cu sigurantã pãcãliti, si ar fi o gresealã sã se procedeze asa. Ne-am hotãrât sã mergem sã luãm parte la întâlnire, sã înteleagã cã nu pot conduce totul dupã cum vor ei.

Atunci le-am spus tuturor celor pe care i-am gãsit:

- Nu mergeti la întâlnire. Sã nu aveti nimic de-a face cu acest lucru. Biserica din Battle Creek a primit toate lucrurile pe care fratele Daniells si întregul comitet al Conferintei Generale le-au spus, si sunt îndreptãtiti sã primeascã exact ceea ce se pregãteste pentru ei. Meritã tot ceea ce vor primi. Ei vor afla mai târziu cã au fost pãcãliti. Dar meritã exact pedeapsa care se îndreaptã spre ei. Este potrivitã cu felul lor de a actiona. Au înghitit totul, ne-au judecat fãrã mãcar sã vinã sã ne întrebe, si este numai drept sã aibã parte de planul pe care comitetul Conferintei Generalã l-a fãcut pentru ei; lãsati-i în pace. Dacã vor zãri pe careva dintre noi acolo, vor crede cã vrem sã-i înfruntãm.

 Mai târziu am aflat cã judecãtorul Arthur si Will Kellogg, fratele meu, s-au dus. I-am luat la întrebãri:

- De ce v-ati dus acolo? Oamenii vor crede cã avem vreun amestec.

Ei, am înteles exact cum s-a derulat totul. Predicatorul vostru i-a vãzut la întâlnire, si m-a judecat exact asa cum m-ati judecat si voi. „Deci, doctorul Kellogg vrea sã intre în proprietatea Tabernacolului” si-a spus el si i-a scris fratelui Daniells o scrisoare pe care acesta, la rândul lui, a transmis-o în toatã Europa ca o dovadã cã eu am aceastã intentie – si totul a pornit de la faptul cã cei doi au fost prezenti la acea întâlnire. Deductie si suspiciune curatã, asta a fost. Nici n-am visat cã Will si judecãtorul Arthur vor participa la adunare. Nu pot sã cred cã judecãtorul Artur a avut vreun interes în toatã treaba asta. Dar eu n-am stiut nimic.

Dupã toate acestea, sora White a trimis patru scrisori la fr.Haskell, la dr.Kress, la Daniells si încã cuiva de aici. Will a intrat în posesia acestor scrisori si a început sã combine un paragraf de aici, unul de acolo si altul din altã scrisoare, le-a asezat împreunã si a apãrut o altã scrisoare semnatã cu numele lui. Aceasta era „mãrturia” lui Willie. Dacã te uiti cu atentie, descoperi cã scrisoarea nu este semnatã de sora White desi ea a fost culeasã din scrisorile pe care sora White le-a scris acestor prieteni. Eu nu-mi aduc aminte ca sora White, în timpul vietii dânsei, sã fi declarat vreodatã cã fiecare rând pe care l-a asezat în scrisori este „descoperire” de Dumnezeu. Dacã veti citi aceastã scrisoare, nu veti gãsi nici un cuvânt care sã spunã cã Domnul i-a descoperit dânsei care sunt intentiile mele.

            Aceastã scrisoare, semnatã de Willie si nu de sora White, a circulat în toatã Europa si apoi în toatã lumea, si a fost cititã în public ca o mãrturie primitã din partea Domnului. În acest fel, spun eu, se transmite o minciunã colosalã; iar pastorii si întreaga masinãrie a organizatiei duc mai departe aceastã minciunã la toti oamenii. Dacã s-ar cunoaste adevãrul, ar atrage rusine si dispret asupra întregii denominatiuni. Si într-o zi se va sti. Sunt sigur de asta. Toate aceste jonglerii si înselãciuni, toate aceste denaturãri si minciuni vor iesi într-o zi la suprafatã.

M-a durut, frate Amadon, când am vãzut cã ei se folosesc de plagiat. Am vãzut cum darul minunat pe care Domnul l-a dat sorei White este utilizat atât de gresit si într-un mod atât de ticãlos. Si James White abuza de el, si tu stii asta. Nu am uitat conflictul care s-a declansat timp de trei, patru sãptãmâni între ei si sotia ta, Harriet Smith si Cornelia Cornell; si stii foarte bine cã n-a fost drept si nici rezonabil. Pe atunci eram un apropiat al fratelui James si am încercat sã-l opresc când mi-a vorbit despre planurile sale. M-a fãcut confidentul lui timp de mai multi ani si am stiut toate planurile si aranjamentele sale. Fratele White l-a persecutat pe Uriah Smith si a încercat sã mã implice si pe mine ca sã-l sustin în aceste planuri. I-am zãdãrnicit multe din planurile sale, pentru cã, din când în când, ar fi apucat drumul rãzboiului, cerându-i sorei White sã-l sustinã în astfel de intrigi provocate de el.

Într-o zi, m-am întâlnit cu Harriet Smith (sotia lui Uriah Smith) pe stradã, si i-am vorbit despre cele câteva sãptãmâni de presiuni prin care v-au trecut fãrã nici un motiv. Eram doar un copil când i-am spus lui Harriet:

- Am o mare simpatie fatã de voi pentru cã nu ati acceptat sã recunoasteti ceva ce n-ati fãcut.

- Dar am recunoscut, mi-a rãspuns ea.

- N-am stiut. Totusi, am continuat eu, de ce ati procedat asa?

- Au stat pe capul nostru pânã când ne-au zãpãcit de tot si n-am mai stiut ce sã facem; nu i-am putut opri în nici un fel decât mãrturisind. Dar dupã aceea, fratele White i-a strâns pe toti si a recunoscut cã ne-a persecutat. Eu am stat mai deoparte, nu m-am dus la el. Însã el a venit lângã mine, si-a asezat mâinile pe umerii mei si mi-a spus: „Harriet, te-am nedreptãtit. Am încercat sã te lovesc. Vei putea sã mã ierti?”

Stiti bine cã fratele White era un om deosebit de ceilalti. Chiar dacã declansa vreo ceartã sau vreun conflict, avea suficientã putere sã iasã din aceastã situatie pânã sã se fi ajuns prea departe. Dar Will White nu este suficient de matur ca sã procedeze în acelasi fel. El stie la fel de bine ca mine cã face un lucru rãu, cã se aflã pe o cale gresitã si cã nu este deloc puternic. Si dacã s-ar putea întoarce la pozitia lui de acum cinci ani, astãzi n-ar avea nici o vinã. Dar vedeti dumneavoastrã, Prescott si Daniells l-au împins în aceastã directie, si a ajuns prea departe ca sã se mai poatã întoarce. Si ei la fel.

Amadon: Nu cred cã este întelept sã vorbim despre cei morti, despre fratele White, Smith si altii care se odihnesc. Sigur cã stim si noi cum se proceda în trecut, cã anumite aspecte nu erau asa cum ar fi trebuit sã fie. Un vechi poem spune: „Las’ sã treacã, las’ sã treacã”, si eu cred cã este mai bine asa decât sã ti le reamintesti mereu.

Kellogg: Vreau sã cunoasteti pozitia mea de astãzi. Ce a fost, a fost. A trecut. Acum astept în tãcere pânã vor trece si acestea. Încerc sã rezist pânã ce, încet, încet, vor trece, dar, trebuie sã recunoasteti cã ceva tot rãmâne.

Când am realizat situatia în care sunt, mi-am spus: eu sunt plin de lipsuri si am fãcut multe greseli. Nu am fãcut lucrurile pentru care mã învinovãtesc ei, dar am fãcut altele, asa cã voi sta linistit si-mi voi continua misiunea cât pot mai bine cu ajutorul Domnului. Tot ce am construit eu pe principii gresite se va dãrâma. Si chiar mi-as dori sã se întâmple asa. Dar ei nu pot sã distrugã ceea ce a construit Domnul. Sunt perfect de acord sã mã loveascã cât pot de tare. Aici sunt. Nu mã voi da la o parte. Dar pentru nimic în lume nu as distruge ceea ce a ridicat Domnul.                                                                                     

Amadon: Doctore, vreau sã stii cã ai fost acuzat cã esti împotriva lui Will. Will nu are astfel de gânduri rãutãcioase împotriva ta. I-am scris lui Will, la scurt timp dupã ce te-ai întors din Europa. Will Palmer mi-a spus:

- M-am întâlnit cu Will Kellogg, si am aflat cã, atunci când doctorul a plecat în Europa, era practic liber de orice datorie.

I-am scris aceasta lui Will: „Vreau sã-ti dau o veste bunã, cã dr. Kellogg, dupã câte am aflat si cred cã este adevãrat, nu mai are datorii”. Will mi-a rãspuns astfel: „Sunt foarte fericit sã aud asta despre dr.Kellogg”.

Vino la mine acasã si-ti voi arãta aceastã scrisoare, dacã vrei s-o vezi. Aceasta aratã cã Will White nu are resentimente fatã de tine.

Kellogg: Putin mai devreme ti-am spus cã el ar fi fericit sã se întoarcã la pozitia pe care a avut-o înainte. El continuã o campanie împotriva mea, în timp ce stie foarte bine cã nu are nici o bazã. El este  baza întregii chestiuni. Sora White s-a ridicat acolo la Berrien Springs. 

Amadon: Cred cã diavolul este vinovatul numãrul 1.

Kellogg: El este numãrul 1, iar W.C. White este numãrul 2.

Amadon: Aceasta este o acuzatie destul de gravã.

Kellogg: Nu este mai gravã decât acuzatia pe care mi-o aduceti voi, aceea cã eu îi hipnotizez pe oameni si cã sunt hipnotizat de Satana.

Amadon: Doctore, Mãrturiile spun asta.

Kellogg: Si care este adevãrul? Domnul trebuie sã imprime adevãrul în inimã, si când se întâmplã asa, adevãrul te sensibilizeazã si te motiveazã.

În dimineata în care am ajuns la Berrien Springs, am vrut sã vorbesc cu W.C. White. L-am zãrit sezând afarã si m-am întrebat: care o fi motivul pentru care s-au petrecut toate acestea? Vineri seara prof. Prescott vorbise împotriva mea si a cãrtii mele prezentând citate culese din alte cãrti slabe. Chiar în acel moment, când prof.Prescott se adresa audientei, Will White avea în buzunarul sãu o mãrturie datã de mama sa în care îl sfãtuia pe prof.Prescott sã nu procedeze asa. A avut-o de vineri de dimineatã, a purtat-o întreaga zi, stiind foarte bine cã se pregãtea un atac împotriva mea în seara aceea, si nu i-a dat-o prof.Prescott.

Amadon: Nu a procedat corect.

Kellogg: Asta încerc sã vã spun si eu. El a fãcut-o intentionat pentru ca sã aibã loc atacul împotriva mea; Sutherland si ceilalti frati prezenti vãzuserã scrisoarea sorei White datã lui W.C.White – primiserã o copie a ei de la Maggie. Sora White îi scrisese prof.Prescott sã nu tinã acea cuvântare si sã nu spunã nici un singur cuvânt împotriva mea; dar în loc sã se întâmple asa, Will White a tinut scrisoarea ascunsã în buzunarul lui, iar Prof. Prescott a prezentat în acea searã o cuvântare diabolicã împotriva mea, aducându-mi tot felul de învinuiri, citind din alte cãrti, apoi spunând:

- Aceasta este doctrina pe care o învatã Dr. Kellogg!

Dar a urmat o situatie cât se poate de umilitoare pentru prof.Prescott. Fratele Jones si-a notat toate lucrurile cu care fusesem învinuit. Le-a asternut pe hârtie una dupã alta, si apoi, în duminica urmãtoare, în aceeasi salã, fratele Jones a citit din scrierile prof. Prescott, publicate în Review, exact acele idei cu care mã învinuise pe mine; nici mãcar una nu era reprodusã din Living Temple. Imaginati-vã în ce situatie se gãsea. Era pierdut.

Câteva persoane de aici, din oras, stiu cã acesta este adevãrul. Fratele Jones a început la ora 6 a.m., si întâlnirea nu s-a încheiat înainte de ora 1 p.m. Au sãrit peste micul dejun. Si în timp ce fratele Jones citea articolele prof.Prescott din Review, arãtând cã el însusi scrisese ideile cu care mã învinuia pe mine, cã de fapt nu erau ideile mele ci apartineau prof. Prescott, Will White îsi pleca capul tot mai jos. Fratele Daniells a spus:

            - Sunt depãsit. Nu stiu ce sã spun.

 ( va urma)